de Alexandra Serban
Poti intotdeauna sa te intorci acasa....Doar ca ne place sa calatorim
Ne place sa descoperim noul si sa alergam dupa stele dintre care pe unele niciodata nu le vom putea atinge, insa raman acolo, scopul nostru necesar si motorul entuziasmului nostru.
Doar ca uneori ne e dor de sentimentul de a ne intoarce acasa:
... in suflet
... in gand
... prin atingeri
... prin amintiri si rasfoiri de poze ce au capturat momente, unice, ale noastre, niciodata putand fi retraite.
Intoarcerea acasa - o poti face mereu, oricate mile ai calatori, oricat de mult te-ai pierde prin lumea asta atat de mare- te reintorci mereu acasa oricat de departe pleci, fiindca privesti noul si totodata ai vechiul in tine si radacinile tale ce te inzdravenesc.
O lume intreaga pe care o porti peste tot in aceasta calatorie facuta in jurul lumii de cand te nasti si pana cand te prefaci in praf de stele...
Eu nu stiu sa ma pierd de mine decat atunci cand m-am regasit, insingurata, ravasita, fara probabilitatea unui nou maine. De abia atunci stiu ca voi putea percepe mai mult si mai bine intregul, de abia atunci calatoria mea spre noile inceputuri isi ia avant...
Foto: Pexels
Azi am invatat sa ma intorc acasa oriunde. Fiindca ma simt acasa oriunde. Si cu cat ma indepartez mai mult de ceea ce cunosc, cu atat mai mult ma simt mai acasa. Cu cat necunoscutul si oamenii noi se impletesc cu liniile vietii mele, sentimentul de a ma fi regasit in CASA MEA UNIVERSALA devine si mai acut si mai plenar si chipul mi se insenineaza fiindca ma recladesc nefiind a niciunui loc si totodata avand toate locurile lumii acesteia in mine.
Stateam si priveam aurora boreala si movul ala atat de clar si de plenar ma facea sa ma simt alergand printre campurile de lavanda cu soarele Provencelui facandu-mi tatuaje de aur pe piele.
Albastrul marii Rhodosului ma facea sa ma topesc in topazul ala demential si imi aducea aminte de libertatea fiordurilor Norvegiei.
Citeste continuarea pe pagina urmatoare >>