Uneori sunt vesele si uneori sunt triste
Au chipuri ravasite, dulci,
Facute special s-apara-n reviste
sunt firave, subtiri si inalte
si-si poarta viata
Mergand soptit pe tocurile inalte
Au ochii mari, patrunzatori si negrii
si buze in culori de visine prea coapte
Le place libertatea si caldura
Se sperie cand le impui masura ori cand nu le dai spatiu-
devin foarte acide !
Prin urmare
Ca mintii lor sa-nceapa sa li se faca dor
Pleaca o vreme!
Iti va fi mai bine
si lor, cum iti spuneam,
Li se va face dor
Sunt Alexandre
Fiinte inconjurate de miile de flori
atat de colorate
Parfum de hortensii si micsandre imbujorate… te-nfioara in preajma lor
Povestea ce le e scrisa e o poveste tumultoasa
mereu tanara si frumoasa
precum e si sufletul lor
Sunt agere, sunt vii si sunt femeile copii
Eu sunt o Alexandra
indeparteaza-te si apoi revino-mi
iar
in viata
Ai inteles acum cum sa imi faci fata!?
Foto: Yellowj/Shutterstock
* Un text de ALEXANDRA SERBAN
Foto homepage: ESB Professional /Shutterstock