Uneori, dupa ani de casnicie sau relatie, avem impresia ca nu mai regasim entuziasmul iubirii de la inceput si nici gesturile ei romantice, nebunesti, frumoase… Pierduti in ritmul cotidian al unei relatii, ne intrebam uneori ce anume ne mai tine langa persoana alaturi de care am decis la un moment dat sa ne petrecem restul vietii. Unde este romantismul de altadata? Unde sunt gesturile mari de dragoste, pasiunea, flacara? Uneori, atunci cand esti inconjurat zilnic de dragoste, nu ii mai observi frumusetea. Dragostea se manifesta insa in multiple forme si in tot felul de gesturi pe care uneori nici nu le mai vedem. Dincolo de asteptarile pe care le avem de la o casnicie, trebuie sa investim in ea in permanenta pentru a-i mentine noutatea. Uneori, dragostea adevarata se poate ascunde tocmai in acea rutina, dincolo de tihna si gesturile ei mici.
Cititi o frumoasa povestea care circula in intreg internetul si care a cucerit multe inimi. Desi nu i se cunoaste cu exactitate autorul, tindem sa credem ca povestea de fata este doar o parte din povestea de dragoste si de viata a Emmei Lachlan. Este un lucru obisnuit ca un articol original sa se piarda in marele anonimat al culturii internaute populare. Povestea ei completa o puteti citi AICI.
Sotul meu este inginer de profesie. Iubesc acel sentiment cald pe care il am atunci cand ma sprijin de umerii lui lati. Acum, dupa 3 ani de prietenie si 2 ani de casnicie, trebuie sa recunosc ca am obosit…
In cele din urma, intr-o zi, am decis sa ii spun sotului meu decizia mea. Voiam sa divortez…
“De ce?” m-a intrebat socat. “Am obosit… nu exista un motiv anume pentru orice pe lumea aceasta!”, am raspuns. Nu a scos o vorba toata noaptea, parea ca este absorbit de ganduri si intotdeauna il surprindeam cu tigara aprinsa.
Sentimentul meu de dezamagire nu a facut decat sa se aprofundeze. Iata un barbat care nici macar nu poate vorbi despre situatia neplacuta in care se afla, ce altceva pot sa sper de la el? In cele din urma m-a intrebat: “Ce pot face pentru a te razgandi?”
Uitandu-ma adanc in ochii lui, am raspuns incet: “Am o intrebare. Daca poti raspunde si imi poti convinge inima, o sa ma razgandesc. Sa spunem ca vreau o floare care se afla sus, pe o stanca de munte. Desi amandoi suntem siguri ca a culege acea floare iti va cauza moartea, o vei culegi totusi pentru mine?” “O sa-ti dau raspunsul maine…”, a fost tot ce e raspuns el. Sperantele mele s-au scufundat ascultandu-i replica.
Dimineata urmatoare cand m-am trezit, l-am gasit plecat. Pe masa de langa usa de la intrare, sub un pahar cu lapte, am gasit o bucata de hartie cu scrisul lui dezordonat in care spunea asa….
Cititi continuarea pe pagina urmatoare
Foto int: Photographee.eu / Shutterstock.com