Am inceput sa citesc pe nerasuflate:
„Cei care ati vazut interviul meu la Oprah la Super Soul Sunday, m-ati auzit spunanandu-i aceasta Oprahei (n.r. Oprah Winfrey este cea mai de succes realizatoare TV) – ca lucrurile nu au inceput sa se schimbe pentru mine decat in momentul cand mi-am asumat 100% ca eu trebuie sa am grija de sufletul meu. Ceea ce inseamna 100% responsabilitate pentru viata mea.
Foto: Shutterstock.com; apus
Foto homepage: Shutterstock.com; suflet
Asta nu a insemnat sa devin o insula. Unul dintre modurile prin care am reusit sa am grija de sufletul meu a fost sa ma inconjor de oameni iubitori si grijulii si sa cer ajutor atunci cand am avut nevoie, de la oamenii potriviti, de la cei mai onorabili oameni, de la cei mai intelepti.
Daca eu sunt propriul conducator al vietii mele, atunci inseamna ca trebuie sa cer ajutor si asistenta de la cei care im pot fi de ajutor si care imi pot oferi confort, in timp ce incerc sa imi definesc propria calatorie.
Dar, in mod ultim, ceilalti oameni nu te pot salva! Pot doar sa te ajute. Starea mea de spirit, starea mea de a fi, este in intregime propria-mi responsabilitate.
Am tot vorbit si depre intrebarea asta ingrozitoare si veche –„Pe cine sa mai invinuiesc astazi de felul cum merge viata mea?” – o intrebare pe care chiar si eu mi-o mai pun uneori, alunecand in invinuiri si resentimente. Imi spun apoi: „Haide, Liz, serios? Inca mai cauti pe cineva pe care poti pune la punct? Cine este responsabil pentru sufletul tau? Vorbesti serios? Tu inca mai pui responsabilitatea in mainile altcuiva?”
Da, oamenii te dezamagesc. Da, oamenii pot rani in mod oribil. Da, viata este nedreapta si uneori cruda – dar mereu aceste aspecte au facut parte din contract. Si nu e ceva scris cu litere micute si neinsemnate, este de fapt, o parte foarte importanta a contractului cu viata. Lumea nu a promis niciodata cuiva ca nu ar putea fi uneori teribil de nedreapta si cruda (sau macar absolut de neinteles din cand in cand).
Si cu toate acestea: Cine este responsabil pentru tine?