Acum un an, pe cand stateam intr-o rana, lancezind si gandindu-ma la ce petreceri simandicoase sa mai merg, mi-a trecut prin minte sa fac o schimbare. M-am intors greoi spre silueta conturata pe cearceaf. Fata aia ma privea tamp si gingas in acelasi timp, iar eu mi-am reprimat cu greu senzatia de greata. Mi-am aprins ultima tigara din viata aia si i-am spus sa plece. Dupa cateva ore am plecat si eu.
Nu m-am speriat, nu era pentru totdeauna, ci doar pentru cateva luni. Mi-am sters numerele de telefon, m-am mutat intr-o amarata de garsoniera de la marginea Bucurestiului si m-am inscris la un curs de pictura.
Prima luna a fost groaznic. Mazgaleam intr-o hala rece, alaturi de amarati adevarati ce se visau Picasso sau Van Gogh. Din fericire, pentru mine totul era o joaca. Intai am fost in sevraj. Imi lipseau noptile de sex cu cele mai frumoase necunoscute si betiile crunte alaturi de asa-zisii prieteni. Lumea noua si oamenii aia noi mi se pareau urati.
Apoi, am trecut la portrete. Prima, a fost o batranica cocosata. M-am gandit ca imi va fi imposibil sa desenez toate ridurile alea dizgratioase. Mi-a venit in ajutor, insa. Pentru fiecare mi-a vandut cate o poveste pe care o pastrez si acum in suflet. La final, a vrut sa imi dea un mar, insa nu am acceptat, asa ca mi-a oferit doar un zambet stirb.
A doua a fost o fata cam de varsta mea, poate chiar un pic mai mare. Trebuia sa pozeze nud. Primul gand a fost acela ca nu prea aveam ce sa pictez.
A fost singura care m-a citit cu adevarat. A stiu ca nu sunt acolo cu adevarat. A stiut ca ea e doar un moft. La final s-a ridicat, s-a imbracat si a plecat in graba, nu inainte de a ma privi inca o data. De parca mi-ar fi spus ca am pangarit-o cu pensula mea. Nu am mai vazut-o niciodata.
Foto homepage: Pictura_Shutterstock
Foto int: Tablou Pictor_Shutterstock