Memoria apei se refera la capacitatea moleculelor de apa de a inmagazina informatie referitoare la structura chimico-fizica si energetica a lucrurilor cu care intra in contact, chiar si dupa indepartarea fizica sau chimica a acestor structuri din compozitia apei.
Primul cercetator care a adus acest concept in atentia lumii stiintifice si a publicului a fost imunologul si homeopatul francez Jacques Benveniste, in anul 1988. Rezultatul experimentelor sale, publicat intr-un studiu stiintific din revista „Nature”, se referea la capacitatea apei de a retine caracterul alergen al unei substante cu care fusese pusa in contact, chiar si dupa multiplele dilutii succesive (pana la puritatea originara) la care apa a fost ulterior supusa.
Acceptarea neconditionata a cercetarii lui Benveniste ar fi insemnat o schimbarea din temelie a legilor chimiei si fizicii asa cum le cunoastem noi astazi. De aceea, mai multi oameni de stiinta au incercat de-a lungul timpului sa refaca experimentele lui Benveniste, fara a ajunge inca la rezultate concludente.
Numerosi experti in domeniu au continuat cercetarile lui Benveniste. Printre acestia se numara omul de stiinta materialist Rustum Roy, virusologul Luc Montagnier (colaureat al premiului Nobel pentru descoperirea virusului HIV), precum si cercetatorul doctor Alex Tournier, directorul Institutului de Cercetare in Homeopatie din Londra.