Vorbeam zilele trecute cu o prietena si imi cerea sfaturi despre cum sa uite pe cineva dupa o despartire. Au fost multe momente in viata mea cand mi-am dorit sa uit de ceva (sau de cineva) asa ca aveam cateva sugestii pentru ea, cele mai multe fiind foarte usor de aplicat.

Dar asta m-a facut sa ma gandesc la toate 'tehnicile' si ideile mele despre cum sa-ti scoti ceva din minte, si cum asta e ceva ce toti ne-am dori sa putem face la un moment dat. Daca ai intrebari, folosesti rubrica de comentarii de mai jos.

Problema

Nu imi place cuvantul "problema", deoarece implica ceva negativa cu care avem de-a face si poate sa traga in jos. Prefer gandirea in stil Echkart, "ori te ocupi de un lucru, ori uiti de el". Insa, cred ca acest cuvant transmite cel mai bine ceea ce vreau sa spun.

Problema este ca suntem impotmoliti in problemele noastre, in propriile povesti, si ne gandil la ele non-stop. Pot deveni atat de enervante incat am face orice ca sa ne le inlaturam din cale, am face absolut orice ca sa uitam de ele. Dar si asta devine o problema, cum sa-ti scoti ceva din minte? Devine apasator sa ai tot timpul ceva pe cap, dar privind problemele din alt unghi, observam ca:

-ne ofera ceva cu care sa ne identifiam (mentalitate de victima)

-ne ofera o scuza ca sa nu mergem mai departe

-ne ofera o rationalizare, un motiv pentru care lucrurile nu stau mai bine

Desi ne uram problemele, le si iubim in acelasi timp. Nu spun ca toti ne trezim spunand "Uhuu, am o problema azi", sigur ca nu.Totusi, la nivel subconstient, toate cele de mai sus sunt adevarate, problemele noastre devin povestile noastre si o sa-ti spun exact la ce ma refer cand zic asta.

Tu nu esti povestea ta

Povestea ta ar putea fi oricum, la urma urmei...este "a ta". Cateva exemple:
-cum o relatie din trecut te-a facut sa-ti fie frica de relatii noi
-cum o crestere defectuoasa ti-a stricat viitorul
-cum lipsa ta de inteligenta inseamna ca tu nu poti face bani
-cum situatia actuala din viata ta te tine in loc

Toata lumea are o poveste, dar unii oameni au invatat sa se deconecteze de a lor, pentru ca au realizat ca nu asta ii face ceea ce sunt. Au realizat ca povestea lor nu le determina viitorul. Povestea mea? Am iubit, m-am casatorit, pentru ca in acea relatie nu aveam cum sa evoluez si sa ma dezvolt sanatos nici eu nici copilul meu, am divortat, mi-am luat viata in piept singura cu un copil. Destul de nefericita povestea mea, nu? Dar cred ca m-a oprit asta? NU. Cu siguranta nu.