Iubesc… Iubesc simplu. Iubesc cu totul. Iubesc cu ochii, cu inima, cu parul meu care se prelinge prin tine, cu plamanii, cu ficatul, cu sangele, cu pielea, cu buzele. Iubesc puternic. Iubesc in nuante de curcubeu si in toate culorile pamantului. Iubesc intregul, de la exterior inspre interior, de la ceea ce imi spui la ceea ce ai vrea cu adevarat sa se inteleaga. Iubesc cu speranta. Iubesc trezindu-ma ca iubesc zambind. Iubesc perfect. Iubesc cu liniste. Iubesc sincer si nevinovat. Iubesc cu fruntea lipita de fruntea ta. Iubesc si traiesc. Iubesc pentru prima data. Traiesc. Traiesc de zece ori mai mult. Iubesc cu mangaieri si imbratisari si dor de lucruri frumoase.
Uneori… Uneori iubesc tot complicat. Uneori iubesc infrigurat, iubesc cu teama, cu agresivitate, cu durere si nesiguranta. Uneori pun piedici si aduc cenzura. Uneori mi-e mila sa iubesc prea mult. Iubesc cu grija ca sa nu irosesc tot deodata. Uneori iubesc cu indoiala si teama de sfarsit. Uneori lumina mi se pare atat de perfecta incat intunericul si scurtaturile si compromisurile devin parca mai atragatoare si mai incitante decat iubirea insasi. Uneori mi se face frica de iubire. Uneori iubirea e prea calda si instinctuala si nu iubesc cu tot ce pot. Iubesc doar cu pielea, doar cu imbratisarea, doar cu ochii, doar cu mainile, doar cu degetele, doar cu gura, doar cu vorba…. Uneori iubesc deformat si trist. Uneori iubesc cu egoism. Iubesc tulbure si incetosat, confuz si indoielnic. Uneori iubesc doar in alb si negru. Uneori iubesc doar prin gesturi. Sau doar prin cuvinte. Uneori plang…. mi se pare ca as putea iubi mai mult. Uneori iubesc cu atat de multa energie incat ma simt epuizata si sleita. Uneori iubesc, dar nu m-am implinit de tot. Uneori iubesc umil de teama ca nu o sa pot iubi total o viata intreaga. Uneori iubesc cu atata infierbinteala incat simt ca intr-o zi s-ar putea sa raman rece de tot. Uneori iubesc cu neputinta si incrancenare. Si ma intreb… tu oare… tu oare ma iubesti la fel?
Autor: Dana Negoita