Fiecare iubire are un inceput… si un sfarsit…
N-am crezut niciodata ca voi inceta sa iubesc un anumit barbat. Pe care il iubesc de ani de zile. De cand ma stiu, sau cel putin de cand imi amintesc ca iubeam…
Atunci cand m-a sarutat intaia oara am crezut ca ma sufoc de fericire. N-am crezut ca iubirea mea avea capat. As fi jurat, as fi bagat mana in foc… era imposibil sa incetez sa-l iubesc vreodata. Ei bine, am incetat. Nu brusc, ci incetul cu incetul, incepand din momentul in care ne-am certat prima oara si pana azi.
Azi pot sa spun: Nu-l mai iubesc. In mod ciudat, este o zi ca oricare alta. Nu a zis nimic gresit, nu a facut nimic iesit din comun, nu m-am indragostit de altul, nu…nimic. Dar azi stiu ca nu-l mai iubesc. Nu in sensul clasic . Il iubesc in masura in care il voi iubi toata viata: ca pe cel mai special om care a pasit vreodata in viata mea, ca pe un frate, ca pe un bun, foarte bun prieten. Dar azi stiu ca va exista altul, mai devreme sau mai tarziu, pe care il voi considera centrul universului meu. Asa cum era el pe vremuri.
Fiecare iubire are un inceput… si un sfarsit…
Oare chiar exista iubire pe viata? Pentru ca daca iubirea mea, cea mai mare din Univers, a luat sfarsit, atunci niciuna nu dureaza la nesfarsit. Stiu ca iubirea se transforma. A mea s-a transformat prea mult. Nu e hidoasa, pur si simplu nu mai e. Va veni altul. Iar altul inseamna sfarsitul primului. Oana