Credeti ca exista sinceritate pura? Credeti ca viata noastra ar avea aceeasi consistenta daca nu am schimba din cand in cand macar putin fata adevarului? Suntem oameni, mintim cu toti si suntem mintiti la randul nostru chiar daca ne place sau nu sa recunoastem acest lucru. Nu conteaza ce imprejurari ne-au determinat sa mintim, in ce fel am mintit sau cu ce ne-am ales in urma minciunii. Mintim si atat... Intr-o relatie este la fel ca si in viata, prea mult adevar lasa uneori in urma lui foarte multa suferinta si durere. Oamenii nu pot trai fara sa minta pentru ca minciuna este stralucitorul paravan sub care se ascunde fata mai putin frumoasa a adevarului. Oricat de paradoxal suna, ne plac minciunile si suntem dispusi sa le inghitim pentru ca ... ei bine, unele dintre ele pot fi placute.


Minciuna intr-o relatie - rau necesar sau necesara rau?

Am citit de curand rezultatele unui sondaj de opinie cu privire la proportia in care mintim intr-o relatie obisnuita. Jumatate dintre participanti au raspuns ca minciuna este necesara si nu poate fi evitata in ziua de astazi, un procent de aproximativ 10% au afirmat ca minciuna apare la fiecare al doilea cuvant rostit, 30% au fost de parere ca intr-o relatie se minte pe baza principiului universal valabil atat in dragoste cat si in afaceri - interesul, 5% au declarat ca minciuna, sub orice forma, nu-si are locul intr-o relatie, iar un procent de 5% sunt de parere ca prin omiterea adevarului sunt evitate numeroase certuri si neintelegeri intr-o relatie. Pentru ca “adevarul doare” si acest adevar banal se aplica de minune si in dragoste, putem oare sa fim in totalitate sinceri intr-o relatie? Oare cum este corect: sa jonglam cu adevarul si sa-l modelam in favoarea noastra sau a-l spune, stiind ca astfel il ranim pe celalalt? Parerile sunt bineinteles impartite: