Numele meu este Mircea si am 29 de ani. Nu am un talent deosebit la scris asa ca va cer scuze inca de pe acum pentru eventualele greseli. M-am hotarat sa scriu pe acest site pentru ca ma gandesc ca voi veti reusi mai bine sa o intelegeti pe fosta mea prietena. Am avut o relatie de 4 ani, nimic deosebit pana in momentul in care ne-am despartit. Atunci a fost inceputul calvarului meu. Sunt pur si simplu agresat de ea. Nu-mi da pace in niciun fel. Parca este nebuna, ma urmareste aproape peste tot si orice i-as spune nu vrea sa ma ia in considerare.


A trecut pe la mine sa-si ia cateva din haine si s-a dus in dormitor unde a murdarit patul cu pasta de dinti si mi-a mazgalit peretele cu marker. Am inceput sa cred ca nu este intreaga la cap si intr-un fel sa ma sperie.

Acum doua saptamani a venit in fata blocului si a inceput sa strige in toiul noptii ca ea ma iubeste si ma vrea inapoi. Ma simt coplesit de o astfel de situatie si nu stiu cum sa reactionez. Am urlat, ne-am certat, mi-am inchis telefonul dar nu am cum sa dispar de pe fata pamantului doar ca ea nu ma lasa.
Am nevoie de un sfat, de un sprijin cum sa scap de ea si sa-mi vad de viata.

Intr-o dimineata mi-am gasit masina zgariata cu o cheie. Nu stiu ce vrea, sa fim impreuna sau sa ma enerveze, se pare ca nici ea nu stie exact. Imi trimite sms-uri ba ca ma iubeste, ba ca se sinucide si fara mine viata ei nu are rost.

Ma simt penibil si am senzatia ca nu mai pot respira. Cum sa-mi trimita o fata flori la birou? Sa ma astepte zilnic, cred ca nici nu mai are viata personala.
Nici prin gand nu-mi trece sa ma impac cu ea, deja o consider o nebuna alaturi de care nu inteleg cum am reusit sa traiesc atat timp si sa nu realizez care este adevarata sa fata.

Ce ma sfatuiti sa fac? Cum ar trebui sa reactionez la modul ei de a fi?