Am inceput ca o poveste,deoarece si prietenia mea cu Alina a inceput la fel: intr-o zi frumoasa de iarna, eu aveam 5, iar ea 6 anisori. Ne-am intalnit in fata blocului,cand am devenit vecine si din acel moment ne-am jucat impreuna; emotiile primei zile de scoala ni le-am impartasit una alteia; se bucura de succesele mele scolare si eu de ale ei. Ne povesteam una alteia tot ce ni se intampla si chiar daca uneori ne mai certam, nu puteam sta departe una de alta. Am plans de bucurie cand a intrat la facultate, dar si de tristete ca pleca in alt oras, deci urma sa ne despartim. Urmatorul an am intrat si eu la faculate, iar distanta dintre noi s-a marit. Cu toate acestea corespondam saptamanal prin scrisori (nu era internet). Intre timp, eu m-am casatorit si am nascut si un copil.
Acum pot sa spun ca nu mai am incredere in oameni.Nu mai stiu daca exista prieteni adevarati. Prieteniile de pana acum au fost ca niste trandafiri, frumosi la vedere, dar la cea mai mica neatentie, spinii lor m-au intepat.
RALMA