Este nevoia careia i se acorda, de obicei, cea mai mare importanta. Ea acopera domenii foarte vaste: nevoia de dragoste a lui Dumnezeu, a celor apropiati, nevoia de dragoste parinteasca, de dragoste sexuala, nevoia de recunoastere si de apreciere, nevoia de a primi sau de a oferi tandrete, nevoia de dragoste pur si simplu, de a avea relatii intime, deschise, fara interdictii, cu ceilalti, cu partenerul de viata, cu un prieten, cu parintii sau cu copiii.
Este esential, inca de cand te nasti, sa fii dorit, sa primesti caldura, mangaiere. Atunci cand nevoile sexuale se afirma in momentul adolescentei, ele trebuie sa influenteze barierele impuse de societate. Adultii celibatari sufera deseori de singuratate si de lipsa de dragoste. Ei cauta unul sau mai multi parteneri si, de cele mai multe ori, aspira la casatorie. Se casatoresc pentru a oferi un raspuns acestei asteptari: de a iubi si de a fi iubit. Observand in jurul meu evolutia sexualitatii si a mariajului, am ajuns la o descriere in trei etape a fenomenului: cautarea, fuziunea, apoi autonomia. Admit ca acest tablou nu este stiintific, dar, el reflecta drumul urmat, dupa constatarile mele, de cele mai multe persoane.
1. Primul stadiu coincide cu o cautare a sexualitatii de la pubertate si pana la douazeci sau douazeci si cinci de ani. Mai intai apare perioada autoerotica a descoperirii satisfactiilor pulsionale, masturbarea, tendinta homosexuala, apoi heterosexualitatea diversificata, fie cu mai multi parteneri in mod succesiv, fie cu unul singur pentru o scurta perioada, urmat de un altul si asa mai departe. Tanarul si tanara doresc sa intalneasca un interlocutor reflectand cat mai fidel posibil imaginea ideala pe care fiecare si-o doreste despre barbat sau despre femeie.