Ce se intampla atunci cand viata te pune in cele mai crunte situatii? Ce se intampla atunci cand barbatul de langa tine renunta la familie si alege alte subrefugii, alte "surse" de bucurie, placere…liniste? Esti mama si sotie dar copilul tau, inca foarte mic, creste alaturi de un tata absent. Un tata care nu este cu adevarat nici tata nici sot. Un tata cu care mama acestui copil se cearta mereu, un tata caruia niciodata nu-i convine nimic, un tata care cere mereu iertare…dar mereu greseste din nou. Ce esti mai intai: mama sau sotie?


Gelos pe propriul tau copil?

Atunci a aparut gelozia lui. Nu mi-a spus-o atunci dar am simtit. Credea ca este pe locul doi. Nu am negat niciodata asta si pot spune si acum ca, superficial privind aceasta situatie, da, barbatul meu trecuse pe locul doi. Nu incerc sa ma justific dar cred ca asta se intampla tuturor mamelor. Barbatul e matur, nu moare daca nu are atentia ta. Copilul insa?

Au trecut cativa ani. Relatia noastra s-a deteriorat din ce in ce mai mult. Pana cand intr-o seara a lipsit mult peste program. Nu am spus nimic. Mi-a fost frica sa intreb. A urmat apoi un lung sir de de seri in care el intarzia sa apara. Stateam singura cu copilul, inca prea mic sa inteleaga ceva. Au urmat certuri violente. Vroiam sa aflu ce se intampla. Banuiam ca are pe altcineva. Reprosurile s-au tinut lant cateva luni bune. Mi-a spus ca din momentul in care am devenit mama, am incetat sa-i mai fiu sotie…M-am gandit ca poate avea dreptate. Am discutat mult si am hotarat sa facem tot posibilul pentru a pastra aceasta familie. Mi-a promis ca va fi langa mine, i-am jurat ca nu il voi mai face sa se simta niciodata pe locul doi. I-am spus ca va imparti mereu locul intai in inima mea cu Andrei. Pentru ca doar acesta este adevarul. Prioritatea mea este familia mea.