"Ma numesc Maria si am 35 de ani. M-am maritat devreme, pe la 20 de ani, am divortat 5 ani mai tarziu din pricina problemelor cu fostul meu sot care ma agresa atat psihic, cat si fizic. In fine, aceasta e o alta problema, am mentionat acest detaliu numai pentru a va ajuta sa intelegeti de ce mi-a luat o buna perioada de timp pentru a-mi recapata increderea in barbati.
Din momentul in care am luat decizia sa ne casatorim viata mea a devenit, contrar asteptarilor, un calvar. M-a prezentat copiilor lui care, de fata cu el, mi-au zambit inocent. M-am bucurat atunci, am crezut ca va fi mai usor decat ma asteptam si ca m-au acceptat din prima. Sunt niste copii foarte inteligenti, nu am nimic de reprosat in acest sens, asa ca banuiesc ca veti intelege de ce am considerat atunci ca au suficienta minte cat sa creada ca nu eu le-am luat tatal. Inca de pe atunci sotul meu si fosta lui nevasta cazusera de acord sa imparta custodia copiilor, care stau in timpul saptamanii la mama si in weekend la noi. Ne-am gasit o casa in apropierea casei lor ca sa poata veni copiii oricand poftesc in vizita, sa fie aproape oricand au probleme. Bun. Nu m-am impotrivit. Mi se parea normal, plus ca speram in prostia mea ca ma vor accepta ca pe o a doua mama, iar eu, care nu am copii desi ii iubesc tare, imi si imaginam cum vor manca bucurosi prajituri facute in bucataria mea.
Realitatea cruda m-a lovit inca din timpul lunii de miere care a luat sfarsit mult mai repede decat ma asteptam. Copiii au racit. Sotul meu fiind medic, trebuia sa stea la capul suferinzilor. N-am avut nimic de obiectat. Cum sa lasi copiii sa sufere? Am impachetat bagajele si m-am intors acasa. Surpriza! Copiilor le-a scazut febra pana am ajuns noi la ei. Bun, n-am suspectat ca ar fi ceva in neregula.