Dezorientata si intr-un fel pierduta prin viata nu gasesti niciun sens spre "iesire". Ce ar fi de facut ca sa mergi mai departe si sa lasi trecutul sa fie trecut? Sincer, nu exista o regula fixa pe care ar trebui sa o urmezi.
Initial esti bulversata, nu stii ce sa faci, unde ai gresit si de ce s-a ajuns aici. Tot ceea ce la un moment dat era frumos s-a transformat, parca, peste noapte intr-un cosmar.
Primul sfat pe care il primesti este sa iti gasesti o activitate asupra careia sa te concentrezi. Usor de zis greu de facut. Orice ai face gandul iti este intr-un singur loc. Sa recunoastem ca daca totusi reusim ziua sa mai uitam seara devine un chin, la fel si dimineata. Adormi cu gandul la el si te trezesti la fel.
Este si nu este o metoda buna sa ne prefacem ca suntem in regula. Mai indicat este sa ne descarcam o perioada si sa invatam sa acceptam sentimentele lui dar si pe ale noastre. Daca ne izolam si ne ascundem de ceea ce simtim mai rau ne facem si prelungim suferinta.
Foarte rar mai intalnim o despartire in care partenerii sa ramana amici, de fapt, serios vorbind, cat de amic poti fi cu o persoana pe care ai iubit-o sau pe care poate inca o mai iubesti? O adevarata raritate si doar pentru norocosi, restul trebuie sa treaca prin nenumarate sentimente, regrete, lacrimi, framantari,nopti nedormite, vise spulberate, un proces de desprindere de celalalt mai greu decat ne-am fi putut vreodata imagina. Stii cum se zice, ca nu-ti dai seama cu adevarat cat tii la o persoana decat in momentul in care nu o mai ai langa tine...si din pacate acest moment poate fi prea tarziu. Prea tarziu pentru lacrimi, iertare, impacare...
Nu trec atat de usor, se scurg chiar si luni de zile in care ranile sunt inca vii si intrebarea obsedanta " De ce? " nu inceteaza sa-ti dispara din ganduri.