In urma cu ceva ani, Ann Landers publica pentru chicagotribune urmatorul text, urmand ca mai apoi acesta sa devina popular si cunoscut in intreg internetul. Textul, de actualitate si astazi, prezinta felul in care copiii isi percep tatal in diverse etape si varste ale vietii:
TATAL MEU CAND AVEAM:
4 ani: Tatal meu poate face orice.
5 ani: Tatal meu stie multe.
6 ani: Tatal meu este mai destept decat tatal tau.
8 ani: Tatal meu nu stie chiar totul.
10 ani: Pe vremuri, cand tata a crescut, lucrurile erau cu siguranta diferite.
12 ani: Ei bine, fireste, tata nu stie nimic despre asta. Este prea batran ca sa-si aminteasca copilaria.
14 ani: Nu-l lua in seama pe tata. Este atat de demodat!
25 de ani: Tata stie cate ceva despre asta, dar nu e de mirare, doar a fost prin preajma atata timp.
30 de ani: Poate ca ar trebui sa-l intrebam pe tata ce parere are despre asta. La urma urmei, are multa experienta.
35 de ani: Nu fac nimic pana cand nu il intreb pe tata.
40 de ani: Ma intreb cum s-ar fi descurcat tata. Era atat de intelept si avea experienta cat pentru o lume intreaga.
50 de ani: As da orice ca tata sa fie acum aici si sa pot sa vorbesc despre asta cu el. Din pacate, nu am apreciat ce om inteligent era. As fi putut sa invat o multime de lucruri de la el.
Autor: Ann Landers
Articol via Chicago Tribune
Foto homepage: tata, fiu via Shutterstock