De 8 Martie sarbatorim femeile. Ni se ofera flori, martisoare, reduceri la cosmetice, coafor, haine. Ne straduim sa ne facem frumoase, iesim in oras, ne simtim speciale. Cand ajungem acasa, mirajul dispare: trebuie sa spalam vasele. Si sa facem curatenie. Zi de zi, aceeasi rutina. Ore in sir.


Gatit-spalat-vase-spalat-rufe-calcat-strans-gunoiul-teme-cu-copiii-povestea-de-noapte-buna-oboseala-adormit-bustean-pe-canapea-cu-tv-aprins. Sau variatiuni pe aceeasi tema. Ideea principala o simtim cu toatele: epuizare, stres, oboseala. Pentru unele dintre noi, se adauga si efortul de la serviciu. Pentru altele, ramane doar aceasta munca, invizibila, neapreciata, neplatita.

Ce-ar fi sa intram in greva? Sa refuzam sa mai facem singure aceasta munca. Sa refuzam exploatarea. Haideti sa luptam pentru parteneriat in viata privata!

Indiferent daca avem un serviciu sau nu, acasa muncim singure. In cuplurile heterosexuale, munca domestica este realizata de femei intr-o proportie covarsitoare de peste 80%. Munca domestica a femeilor este invizibila. Nu-i asa ca este atat de normal si natural sa fie facuta de femei incat nici nu ne gandim la asta? Consumul mental, stresul, oboseala sunt la fel de invizibile. Munca domestica nu este niciodata definita. Ce inseamna „sa faci curat”? Sau „a avea grija de un copil”? Foarte multe sarcini pe care le facem automat, fara sa ne gandim la ele cu adevarat: cat timp ne ocupa, cat efort, ce altceva am putea face in acel timp.

Un studiu din Franta arata ca valoarea acestei munci este estimata la 33% din PIB.
Raportat la PIB-ul Romaniei, inseamna 180 de miliarde de lei pe an.


Totusi, desi muncesc toata viata si produc servicii care imbunatatesc nivelul de trai al familiilor, in mod nedrept femeile fac parte din categoria persoanelor cu un risc crescut de saracie la varsta a treia.

Pentru ca femeile muncesc pe gratis, statul profita si se bazeaza pe munca femeilor. De ce sa se construiasca crese si gradinite cand femeile pot sta acasa cu copiii? Chiar daca asta inseamna ca renunta la cariera lor? De ce sa avem camine de batrani daca femeile se pot ocupa de ingrijirea lor? Infrastructura de ingrijire lipseste cu desavarsire. Pentru ca statul presupune in mod automat ca cineva se ocupa de toate acestea in familie. Cineva-ul fiind peste 80% femei.

Fosta ministra a Muncii, dna Mariana Campeanu, a recomandat femeilor sa foloseasca semipreparatele ca sa aiba mai mult timp. "Trebuie sa le ajutam pe femei, sa aiba conditii pentru cresterea copilului. Sa le ajutam cu semipreparate, sa nu mai stea sa curete cartofi".

Constatam cu tristete si cu furie lipsa oricarei strategii a statului de reconciliere a vietii profesionale cu viata de familie. Doamna ministra a intuit bine. Munca domestica a femeilor inseamna timp. Timp pe care femeile nu-l valorizeaza pentru cariera lor. Egalitatea incepe de acasa. Lipsa parteneriatului in viata privata perpetueaza inegalitatile structurale. Rolul traditional de ingrijire atribuit majoritar femeilor determina discriminare pe piata muncii.

In acelasi timp, atunci cand exista resurse financiare, alte femei sunt platite pentru munca domestica. Sau mai degraba sunt exploatate - muncesc la negru, fara carte de munca, fara asigurari de sanatate, fara pensie. Pentru ca munca domestica este invizibila, atat la nivelul familiei cat si la nivelul statului.

  Haideti sa intram in greva pana cand sarcinile casnice sunt impartite in mod egal!

O greva simbolica. Stim ca aceasta munca trebuie facuta. O facem din grija si protectie pentru cei dragi. Ne dorim ca aceasta motivatie sa existe si pentru partenerii nostri. Vrem ca ei sa se implice in mod egal, cu aceeasi grija pentru familia lor. Munca domestica trebuie valorizata!  Este important sa constientizam ca munca domestica inseamna munca. Presupune timp, efort fizic, consum psihic, oboseala si stres.

Haideti sa recunoastem si sa respectam munca femeilor!


Sa ne educam copiii sa participe la treburile casnice, cu sarcini stabilite in mod egal pentru fete si baieti. Este nevoie ca scoala sa introduca cursuri de educatie pentru viata privata. Sa ignoram si sa boicotam reclamele care reduc femeile la munca domestica si transmit mesajul ca aceasta este datoria exclusiva a femeilor.


Sa nu ne mai blamam atunci cand nu reusim sa le facem pe toate. Sa nu le judecam pe femeile din jurul nostru. Este imposibil sa faci totul singura! Sa ne eliberam de interiorizarea indatoririlor domestice. Sa nu ne consideram responsabile pentru toate sarcinile casnice.

 

via @ Feminism-Romania.ro