Ceea ce a fost, ceea ce este...
Va amintiti de acel moment unic din fata altarului in care doi oameni cu inimile fericite isi spun unul altuia da? Acel “da” venit de undeva din adancul sufletului, un “da” ce nu se adreseaza decat celui de langa tine, un “da” plin de insemnatate, un “da” echivalent cu “da, cred in tine”, “da, tu esti cel alaturi de care vreau sa-mi traiesc viata”... Un “da” incarcat de iubire rostit doar pentru el, barbatul ca iti raspunde la randul sau ca “da”, nu se va schimba, va ramane acelasi barbat indragostit nebuneste de tine.
Sotul meu cel de toate zilele ma iubea. Simteam asta. Sotul meu cel de toate zilele stia cum sa-mi ofere iubire. Sotul meu cel de toate zilele stia cum sa ma destinda cand veneam seara obosita de la birou. Sotul meu obisnuia sa ma faca sa rad atunci cand intuia ca sunt pe punctul de a izbucni in plans. Sotul meu era dur cu toti cei din jur, dar tandru cu mine. Stia cand sa ma surprinda, stia cand sa spuna cele mai frumoase cuvinte de dragoste. Eu stiam ca o sa am intodeauna un sprijin in persoana lui, stiam ca nu o sa ma lase niciodata singura atunci cand o sa-mi fie greu. Sotul meu s-a opus intregii sale familii atunci cand s-a casatorit cu mine. Sotul meu mi-a demonstrat cat de importanta sunt pentru el. L-am iubit pentru acest lucru. L-am iubit enorm pentru curajul sau de a lupta pentru noi. L-am iubit pe barbatul cu care m-am maritat.