“Ma simt pierduta. M-am indragostit de seful meu, mi-am pierdut capul si am devenit amanta lui. In momentul acesta sunt pe punctul de a-mi pierde jobul in care am investit toate resursele mele energetice. M-am compromis in fata colegilor. Si ce este mai rau este ca nici macar nu mai pasa de toate astea... Sufar pentru ca il iubesc. Si il iubesc atat de mult ca nici macar nu mai imi pasa ca am pierdut tot ceea ce am construit cu greu. Incerc sa ies la suprafata cumva, sa spun punct si sa o iau de la capat. Orice as face insa, nu reusesc sa gasesc drumul spre lumina. Vreau sa demisionez si vreau ca decizia mea sa fie irevocabila. Vreau ca demisia mea, nu cea profesionala, ci cea din functia de amanta a sefului sa fie una irevocabila. Sa nu mai spun niciodata “regret”, sa-mi recuperez linistea de mult pierduta si sa ma regasesc pe mine. Sa fiu iarasi eu, cea plina de demnitate, de visuri indraznete, de avant si de sperante. Imi vreau viata inapoi. Caci ma simt pierduta, fara cale de recuperare...”, imi marturisea plina de amaraciune o prietena. Ce as fi putut sa-i spun? O cunosc de foarte mult timp, intotdeauna a fost pentru mine intruchiparea probitatii, una din putinele persoane pe care le cunosc care nu s-ar fi abatut niciodata de la principiile sale de-o viata.


Putem spune insa acelasi lucru si despre relatia dintre un subordonat si o persoana cu un statut superior ce lucreaza in cadrul aceleiasi institutii? Este posibil ca “relatia cu seful” sa nu te afecteze sentimental si profesional? Situatia prietenei mele mi-a demonstrat ca nu... De ce nu? Nu poate dragostea sa treaca dincolo de aceste bariere profesionale? Pentru ca dintre toate genurile de relatii care se incheaga in mediul profesional, acest tip de relatie se numara printre cele mai periculoase. Daca cei din jur ar afla, in mod sigur reputatia, mai ales a persoanei subordonate, ar avea de suferit. Si pornind de la relatia cu seful, se poate schimba relatia cu colegii. Mai mult ca sigur ca ar exista voci rautacioase care te-ar putea acuza de incercari “originale” de a urca pe scarile ierarhiei profesionale, iar unii colegi si-ar schimba opinia despre tine. Cei cu care te-ai inteles cel mai bine te-ar intelege si te-ar compatimi, gasindu-ti scuze precum: dragostea e oarba, altii te-ar invidia pentru ca tocmai ai facut dovada faptului ca esti o persoana care stie cum sa se descurce in viata, iar o parte te-ar privi depreciativ si ti-ar clasifica fapta ca pe un act josnic sau ca pe o tentativa meschina de avansare.