Iubire nebuna, Iubire hulita... Despre dragostea care invinge
In urma cu un an, in jurul Zilei Indragostitilor, am vazut un film realizat de niste australieni, in plina strada, in care intrebau oamenii aflati in trecere pe acolo ce inseamna pentru ei dragostea. Dragostea lor a avut un milion de definitii. Erau cuvinte inaltatoare, simple dar magice, spuse cu un zambet dulce si cu sclipiri in ochi. Era genul acela de filmulet la care te uiti atunci cand ai o zi proasta si te face sa crezi, sa speri, sa vezi luminita de la capatul tunelului. Toate povestile au fost emotionante, dar una singura m-a impresionat puternic. Era un barbat trecut de 80 de ani, ochii mici si vii, imbracat modest si foarte fericit. Pentru el dragostea era ceva ce a simtit cand avea 18 ani, cand a intalnit o fata frumoasa. Au trait o poveste de dragoste de liceu dar ea a trebuit sa se intoarca in Canada, tara ei natala, si au pierdut legatura. Fiecare si-a vazut de viata lui, s-au casatorit, au facut copii, au fost fericiti insa nu au uitat unul de celalalt. Intamplarea a facut ca, dupa ce sotia lui a murit, el sa fie trimis intr-o croaziera de copiii lui. Acestia il vazusera cat de mult suferea si au decis sa ii faca o surpriza care sa il faca sa uite, macar pentru cateva zile. In croaziera si-a reintalnit iubirea din tinerete, fata care plecase peste hotare iar el nu facuse nimic sa o opreasca. Fusese cea mai proasta decizie din viata lui sa o lase sa plece. Li s-a dat o noua sansa si au profitat de ea. In sfarsit, el a cerut-o in casatorie. Dupa 50 de ani. Copiii lor nu au fost foarte multumiti de decizia parintilor lor, nu au putut ramane indiferenti la fericirea celor doi.