Fire ambitioasa, ea nu este numai un medic apreciat, este, in acelasi timp, mama, sotie, prietena, dar si un artist desavarsit. Este martora la bucuriile si suferintele care tin de actul creatiei. Cu aceste ganduri, dar si cu teama de a nu leza vreo coarda sensibila, am pasit pragul casei familiei Paunescu.
I-am admirat lucrarile, am discutat cu artista despre propriile preocupari. In ambianta casei sale te simti relaxat, printre florile si ulcelele imortalizate pe panza. Flori, multe flori, in culori vii sau pastelate, alaturi de imagini din parcurile din Alexandria sau din Craiova, le regasim asezate cu grija, in compozitii care te incanta.
Gabriela Paunescu, olteanca prin structura, absolventa a Facultatii de Medicina din Craiova si a Scolii Populare de Arte din Alexandria - sectia pictura, se dezvaluie incetul cu incetul,
Pictura sa are sinceritate, respira si este vie. Lucrarile sale, fie ele naturi statice, peisaje, portrete sau icoane, au un aspect bine ingrijit, tradand atentia pe care o acorda fiecarui detaliu, pana si celei mai mici pete de culoare. Mai ales florile pe care le picteaza Gabriela Paunescu au personalitatea si frumusetea lor.
Floarea, ca motiv pictural, ii ofera resurse nebanuite pentru compozitii cromatice de profunde semnificatii. Am intalnit in compozitiile sale multe peisaje, predominand, insa, cele hibernale. Se autodepaseste in manuirea albului, dandu-i o expresivitate aparte. In pictura romaneasca sunt putini artistii care au reusit sa puna in evidenta valorile albului. Gabriela Paunescu se straduieste si, de cele mai multe ori reuseste, sa le urmeze exemplul.
Participanta la expozitii de grup sau colective, avand totodata si cateva expoziţii personale apreciate de public, membra fondatoare a Asociatiei "Pro Arte", Gabriela Paunescu a devenit de-acum un nume. Inchisa in "turnul sau de fildes", care este insa creatia plastica - pictura si grafica pe care le abordeaza cu aceeasi daruire, Gabriela Paunescu este o aparitie misterioasa, ce aduna in sine bonomia si experienta de viata. Fire complexa, nu se ascunde in spateele culorii, ci, paradoxal, se exprima prin ea, gasind in puritatea acesteia, un petec de senin, un loc de confesiune. Ochiul este fereastra sufletului, dar si oglinda imaginii, este de parere Gabriela Paunescu.
Foto mian: alainelorza
Un articol de Iuliana Carnaru