Sotiris Hatzakis a colaborat cu actori din Grecia, Serbia, Albania, Romania si Bulgaria, realizand un spectacol prin care reuneste elementele comune ale culturii populare din Balcani in jurul baladei celor noua frati. Din distributie fac parte Maia Morgenstern (Romnia), Margarita Xhepa (Albania), Maria Katsiadaki (Grecia) fiecare interpretnd in limba tarii sale rolul mamei, Nikos Arvanitis, Kiti Selmani Djecevic si un grup de zece persoane care constituie corul, numit comunitatea populara.
Cautand esenta tragica a culturii populare, Sotiris Hatzakis se intoarce din nou asupra radacinilor comune si a inrudirilor uimitoare dintre tarile balcanice, pornind de la un mit comun care depaseste diferentele si pune in lumina dinamica convietuirii culturale a tarilor din Peninsula Balcanica. Asa cum remarca regizorul, versiunea baladei celor noua frati izvoraste din adancul spatiului nostru national.
Miturile homerice si cele ale tragicilor epocii clasice sunt continuate dupa desfacerea tragediei in parti dialogate si cantate de pantomima tragica, de dans, de drama mimilor din timpurile elenistice si romane, fiind insusite de dansatori, tragediografi, rapsozi si muzicieni, care le vor raspandi in randul popoarelor Imperiului Bizantin. Si astfel, prelucrate de spiritul popular, ele vor trece in manifestarile ritualice ale populatiei agrare. Avand acest material adanc inscris in fiinta sa, poetul anonim va plasmui variatiuni care corespund recitativelor din Antichitate.
In adaptarea sa, Sotiris Hatzakis intrebuinteaza felurite versiuni grecesti ale baladei celor noua frati, versiuni care provin din Atena, Creta, Thraki, Rodos, Paros, Grecia Continentala, Macedonia, Elia, Olimp Si Varna, precum si din alte tari balcanice, cum ar fi Serbia, Albania, Bulgaria Si Romnia. De asemenea, el include povestiri, bocete, ritualuri populare, dansuri din Gortynia, Mani, Propontida, Creta, Epir, Serbia, Albania, Bulgaria Si Romnia. Pe langa acestea, se fac auzite versete din Biblie (din Apocalipsa dupa Ioan), poeme de Lorca, fragmente din Hecuba lui Euripide S.a., toate in stransa legatura cu balada. Spectacolul cuprinde, in plus, pasaje din versiunile balcanice, blesteme, invocatii ale mortilor si rugaciuni, care sunt rostite pe scena in limbile celor cinci tari participante.
Dupa cum afirma regizorul, acest mare spectacol interbalcanic este organizat scenic in spiritul ritualului popular si cu mijloacele tragediei. Plenitudinea paradisiaca si destramarea ei, elementul absolutului, devierea de la masura si nelegiuirea, necazul, aventura, recunoasterea si transformarea ei intr-un fel de purificare, toate acestea apropie balada celor noua frati de tragedie.
Toba si toaca imprima ritmul intregului spectacol. Se fac auzite fragmente muzicale din Pont, Thraki, Serbia, Bulgaria, Florina, Albania, multe dintre acestea provenind din inregistrari foarte rare. Corul se misca in ritmul doric al traditiei bocetelor grecesti Ss este constituit din grupul comunitatii populare. Eroii principali sunt striviti de intorsaturile sortii, iar mimul un fel de oficiant mijlocitor, de calauza, cu o prezenta transcendenta uneSte lumea viilor cu aceea a mortilor.
Conceptie, adaptare si scenariu: Sotiris Hatzakis