Suntem deja uitarea ce vom fi

„Dupa ce am citit cu catva timp in urma Suntem deja uitarea ce vom fi, cea mai pasionanta experienta de cititor din ultimii ani, mi-am dorit foarte mult ca zeii sau hazardul sa imi ofere privilegiul de a-l cunoaste personal pe Héctor Abad Faciolince pentru a-i putea spune prin viu grai cat de mult ii datoram.

Este foarte greu sa incerci sa sintetizezi ceea ce este Suntem deja uitarea ce vom fi fara sa-i tradezi spiritul, pentru ca, asemenea tuturor capodoperelor, cartea este multe lucruri in acelasi timp. A spune ca este o sfasietoare carte de memorii despre familia si tatal autorului — care a fost asasinat de un ucigas platit — e adevarat, dar neinspirat si infim, pentru ca aceasta carte este in acelasi timp o coplesitoare imersiune in infernul violentei politice columbiene, in viata si in sufletul orasului Medellín, in obiceiurile si aspectele marunte ale vietii, in intimitatea si grandoarea unei familii, o marturie delicata si subtila a iubirii filiale, o poveste adevarata care este in egala masura o superba fictiune, prin felul in care este scrisa si structurata, si una dintre cele mai elocvente pledoarii care s-au scris in timpurile noastre si in toate timpurile impotriva terorii ca instrument politic.

Cartea este cutremuratoare, dar nu apasatoare, pentru ca este scrisa astfel incat nu face exces in exteriorizarea sentimentelor, este o proza precisa, limpede, inteligenta, culta, care pune stapanire cu o iscusinta desavarsita pe sufletul cititorului, ascunzandu-i anumite date, distragandu-i atentia, cu scopul de a-i stimula curiozitatea si orizontul de asteptare, obligandu-l astfel sa participe la actul creator, mana in mana cu autorul.“

Mario Vargas Llosa

„O carte zguduitoare si necesara, de un curaj si o onestitate zdrobitoare. Uneori m-am intrebat cum de-a avut Abad forta sa o scrie.“

JAVIER CERCAS

„Este una dintre cartile cele mai incantatoare si nelinistitoare, in intelepciunea si frumusetea ei, pe care le-am citit in ultimul timp. O carte despre bunatate. Exista indrazneala mai mare?“

GUSTAVO MARTÍN GARZO

• Héctor Abad Faciolince este considerat cel mai important autor columbian post-boom si o voce emblematica a Columbiei contemporane. S-a nascut in 1958 la Medellín si a urmat studii de filosofie, medicina si jurnalism, fiind exmatriculat insa din cauza unui articol ireverentios despre papa. Si-a continuat studiile la Torino, dupa care s-a intors in Columbia in 1987, dar la scurt timp, in luna august a aceluiasi an, tatal sau a fost asasinat. Aflat in pericol in tara natala, Abad a revenit in Europa, stabilindu-se in Italia, unde a fost lector de spaniola.

• In aceasta perioada a tradus masiv opere ale unor autori de marca: Umberto Eco, Leonardo Sciascia, Gesualdo Bufalino, Italo Calvino, Giuseppe Tomasi di Lampedusa, Primo Levi si Natalia Ginzburg, printre altii. In 1992 s-a reintors in Columbia, unde a ocupat diferite functii, scriind in acelasi timp pentru numeroase publicatii columbiene, dar si pentru El País si Neue Zürcher Zeitung. In prezent, este editorialist al cotidianului El Espectador si colaboreaza regulat cu El País si cu publicatia literara El Malpensante. Dintre cartile lui, publicate de editura Alfaguara, amintim Asuntos de un hidalgo disoluto, Tratado de culinaria para mujeres tristes, Fragmentos de amor furtivo, Angosta si Traiciones de la memoria. Cel de-al treilea roman al sau, Basura, a primit in Spania primul premiu Casa de América de Narrativa Innovadora. Cartea care i-a consolidat faima internationala, El olvido que seremos [Suntem deja uitarea ce vom fi], a aparut in 2006 si a fost distinsa cu premiul Casa de América Latina in Portugalia si cu WOLA-Duke Human Rights Book Award in SUA.