Trecea pasiv pe strada zilele trecute. Se aude melodia aia care il bantuie in ultima vreme. Zambeste si cauta in jur. E din ce in ce mai tare. Vine de la un telefon. Un telefon care vibreaza pe asfalt, pe ritmuri de ringtone brit pop. Se apleaca. il ridica. Nu raspunde. Ar fi nepoliticos. 10 apeluri pierdute..wow, de cand o fi zacand telefonul asta aici? O fi al unei tipe?.. probabil ca da: o poza cu o blonda inalta, figura nordica..parca usor aburita,cu un aer foarte glam. Poate e poza ei! Poate e iubita cuiva... Hopa! Un sms. „Nu e telefonul meu. Nu ar trebui sa-l deschid”, isi spune in gand. Si in clipa urmatoare se trezeste incercand sa descifreze limba in care e scris mesajul. Nu pricepe nimic. Si continua sa se uite pe niste videoclipuri salvate, de la o prezentare de moda de ieri. Poate are totusi si niste mesaje pe care sa le inteleg...ha! tipa asta si-a inselat prietenul. Aseara! O fi fost la petrecerea din ultimul folder salvat? Cu tipul ala cu ochelari vintage si zambet misto? Sau cu ala cu sacou peticit..hmm, tre’ sa ma mai uit o data la pozele alea. Helloooo, Anna! Imi place de tine, imi place stilul tau. Ne auzim mai tarziu, acum m-a prins tare un mesaj de-al tau de ieri....cum ai putut sa faci asta?