La Gaudeamus 2011, editura Cununi de stele a lansat volumul "Soarele din prima zi", primele poezii ale lui Rabindranath Tagore traduse in romana dupa originalul bengalez si nu dintr-o limba europeana, traducerea fiind realizata de Amita Bhose.
Invitatul, Dan Puric – actor, regizor si scriitor precum Tagore si militant pentru independenta sufletului poporului, precum profetul Indiei – „nu a venit sa vorbeasca despre Tagore ci si-a marturisit marea dragoste pentru sufletul larg care ne-a cuprins pe toti”.
Am asistat timp de o ora cum valurile de trecatori isi opreau unduirea si se asezau pe trepte, fascinate de puterea cuvantului. A fost, intr-adevar, o marturisire de dragoste. Pentru traducatoare, in primul rand, Amita Bhose, pe care Dan Puric a zarit-o cu multi ani in urma la Botosani, la zilele Eminescu: „Am vazut o umbra meditativa din alta lume, o picatura a omului profund venit in lumea asta. Parca transporta cu ea toata cultura Indiei si tot sufletul romanesc de care se indragostise. Peste ani si ani am vazut, am citit ce efort colosal a facut Amita Bhose din pretuirea si dragostea pentru Eminescu. E un destin aproape jertfit pe altarul culturii, e nepereche in aceasta dragoste pe care a avut-o fata de Tagore si de Eminescu”.
O marturisire de dragoste pentru martirii neamului, cei ce au murit in inchisorile romanesti, pentru alte mari suflete nepereche – Eminescu, Nicolae Steinhardt, Sergiu Al-George, cei ce, prin fiecare por ar fiintei lor, au ales libertatea. Caci, citandu-l pe Tagore, Dan Puric ne-a reamintit ca „libertatea omului nu consta in faptul ca da intr-o parte suferinta, cauta sa se eschiveze. Libertatea omului si forta lui si lectia lui constau in faptul ca ia suferinta si si-o face drum si poteca spre calea desavarsirii.”
Tagore a simtit, cand a venit in Romania anului 1926, ca „ne invecinam sufleteste”. O invecinare resimtita si de Sergiu Al-George si de Amita Bhose, prima traducatoare a lui in Asia, traitoare in Romania din dragoste pentru opera eminesciana si pentru poporul roman.
Intr-adevar, Dan Puric nu a vorbit despre Tagore. Nu a prezentat un om, o carte ci ne-a luat de mana, cald, cu dragoste, pentru a ne conduce spre "Soarele din prima zi". Cel din sufletele noastre, intru credinta si libertatea spiritului.
de Carmen Musat-Coman
***
Ce va ramane?
(poezie din volumul "Soarele din prima zi" de Rabindranath Tagore )
Ce va ramane din tot ce am scris?
O, stiu bine, valul necurmat al Timpului
Zi de zi va cauta sa intoarca
Creatia mea in neant.
Doar in Sinele meu sunt increzator;
din aceasta cupa am baut zi si noapte
nectarul nesecatuit al universului.
Clipa de clipa
Rost si-a aflat aici iubirea.
Durerea n-a supus
praful n-a inabusit
arta sa.
Stiu, cand voi parasi
terenul de joaca al lumii,
sta-vor crangurile martori
in toate anotimpurile inflorite
iubirii ce purtasem acestui univers.
Numai aceasta iubire e adevarata,
e tot ce mi-a daruit viata.
Cand va sosi vremea sa-mi iau ramas bun,
acest adevar nu se va ofili
el va nega Moartea.
28 noiembrie 1940