Amitha Bose este in acelasi tim singura traducatoare in romana a laureatului Nobel pentru Literatura direct din limba materna, limba bengali. "Dragostea incurca, dragostea descurca", piesa de teatru in patru acte, este o comedie care trateaza viata de familie a clasei intelectuale indiene. Actiunile se petrec in Calcutta, dialogurile sunt pline de rafinament si umor iar incurcaturile in care se afla personajele principale si care sunt create de ei insisi provoaca rasul.
Este una dintre cele mai interesante comedii din repertoriul teatrelor din Bengal, jucandu-se din anii 1930 pana in prezent, montata pentru intaia oara in regia autorului. In Romania a fost pusa in scena in 1981, la Casa Universitarilor, in regia si interpretarea studentilor Amitei Bhose. A fost, totodata, prima reprezentatie de teatru indian din Romania.
Din prefata aparitiei editoriale Cununi de Stele
In 1913, lumea redescoperea India, prin poeziile lui Rabindranath Tagore, primul laureat al Premiului Nobel pentru Literatura din Asia. „Era in firea lucrurilor ca romanii, iubitori de poezii, sa-l traduca pe poetul care a prezentat in lume spiritualitatea Indiei”, afirma Amita Bhose in articolul Rabindranath Tagore, prietenul Romaniei.
Tot asa cum in firea lucrurilor a fost ca autoarea sa dedice lui Tagore si Romaniei „primul rod al trudei noastre de a invata limba romana” – articolul Rabindranath in Romania, publicat in 1961 in revista Desh, cu ocazia centenarului nasterii poetului indian.
Douzeci de ani mai tarziu nasterea lui Tagore era sarbatorita la Bucuresti intr-un mod inedit. Urmand exemplul lui Tagore, care, la Universitatea Santiniketan pe care o infiintase, ii implica pe studenti in scrierea si interpretarea pieselor sale de teatru, Amita Bhose isi antreneaza studentii in punerea in scena a piesei tagoreene pe care o tradusese din limba bengali, limba materna atat a autorului cat si a traducatoarei.
Interpretarea scenica, muzicala, regia piesei de teatru "Dragostea incurca, dragostea descurca" (in prezent una dintre cele mai longevive piese din repertoriul teatrelor din Bengal, speram sa intre si in repertoriul teatrelor romanesti) sunt incredintate studentilor care frecventau cursurile facultative de bengali, sanscrita, de la Universitatea Bucuresti (de altfel, intre 1977 si 1985 cursantii Amitei Bhose organizau anual spectacole literar-artistice cu ocazia zilei nasterii lui Tagore, spectacole in limbile sanscrita, bengali, limbile pe care le invatau si in care traduceau sub indrumarea profesoarei lor). Caci oare cine putea intra mai bine in pielea personajelor daca nu cei care patrundeau in lumea atat de fascinanta a Indiei gratie Amitei Bhose, o mesagera unica pe care destinul o adusese in randul lor? Si oare ce voci mai potrivite pentru cantecele din culise daca nu cele ale studentilor de la Teologie, prieteni ai studentilor actori de pe scena?