Filmul documentar “Pina. Dance, dance, otherwise we are lost” (Pina. Dnseaza, danseaza, altfel suntem pierduti) de Wim Wenders, “este un omagiu adus marei artiste germane, o recunoastere a faptului ca ea a dat dansului un nou limbaj”; “filmul este o plecaciune adanca in fata frumusetii pe care Pina a dat-o lumii intregi”, spune regizorul.
TRAILER-ul acestui film te lasa far cuvinte:
PINA - Dance, dance, otherwise we are lost from neueroadmovies on Vimeo.
Documentarul este prima productie 3D care merita realmente sa fie vazuta, fiind prezentat in premiera la cea de-a 61-a editie a Festivalului de film de la Berlin, care se va desfasura anul acesta, in perioada 10-20 februarie 2011.
Pe Wim Wenders l-a bantuit dorinta de a face un film-omagiu dedicat Pinei Bausch, timp de 25 de ani, dar abia acum, tehnologia 3D i-a permis sa transpuna pe marele ecran, puterea emotionala care izbucneste din coregrafiile Pinei: acei curenti ai fricii, anxietatii, ai dorintelor care strabat in mod invizibil printre dansatori.
Pina a murit in mod neasteptat, in vara lui 2009, la varsta de 70 de ani si astfel, Wim nu si-a mai indeplinit nici visul de a lucra impreuna la un road-movie, care se vroia a fi o metafora ce ar fi introdus privitorul in lumea coregrafei. Regizorul a hotarit insa sa duca la bun sfarsit acest film, in semn de admiratie fata de aceasta mare coregrafa cu o viziune extraordinara ce viza arta dansului.
Documentarul semnat de Wim Wenders include parti din cele mai faimoase coregrafii ale Pinei, pe care aceasta le-a realizat alaturi de compania ei Tanztheater Wuppertal: Café Müller (1978), Kontakthof (1978), The Rite of Spring (1975), Full Moon (2006).
Din momentul in care Pina a preluat conducerea teatrului Wuppertal, inceputul anilor ’70, ea a revolutionat dansul din intreaga lume, intr-o maniera ce la inceput parea controversata. Impreuna cu dansatorii ei, Pina a primit curand, recunoasterea tuturor.