Citiți una dintre cele mai sensibile, cunoscute și frumoase poezii care îi aparțin poetei Magda Isanos (1916 – 1944), talentata scriitoare care s-a stins din viață la numai 28 de ani, însă care ne-a lăsat o operă literară deosebită drept moștenire și o poezie pe care cu greu o poți uita sau scoate din minte:
Copilul meu, să nu mă cauţi. Toate
îţi vor vorbi de mine cu dreptate.
După ce n-am să mai fiu,
să nu spui: "Pentru mama-i târziu".
Să ştii că am sa râd în flori
şi c-am să-nconjur de multe ori
cu nourii şi cu ploaia ogrăzile
unde mi-am petrecut amiezile.
Dacă suferi, să mă chemi serile,
şi-am să vin lângă inima ta,
de-ar trebui să străbat zările
şi marea cu aripa mea.
Să nu te temi de faţa mea schimbată.
Să nu spui: "Mama n-a fost aşa niciodată!"
Ai să-mi cunoşti glasul poveştilor
în arborii din faţa fereştrilor.
Din multe semne-ai să-nţelegi că-s eu,
când am să vin lângă patul tău
şi-am să fac aerul răcoros,
scoborând toate stelele jos.
Ai să cunoşti că-i mama, după pace,
şi după felul-n care totul tace –
durerea şi grija de mâine –
după mirosul de gutui şi pâine.
Ai să mă ştii şi-ai să zâmbeşti dormind.
Eu, când am să văd soarele răsărind,
de teamă să nu mă fac rouă şi să nu mor,
am să-mi iau îngerii şi-am să zbor.
de Magda Isanos
Foto fr si main: ArtEver /Shutterstock