Invitatul editiei de marti la Round Table Bucuresti va fi compozitorul si profesorul Octavian Nemescu, unul dintre cei mai originali creatori ai componisticii contemporane, cu o activitate de peste 50 de ani de creatie si cercetare.
Programul lunii octombrie pregateste publicului bucurestean si din mediul online inca doua astfel de evenimente avandu-i in prim plan pe Razvan Suma (20 octombrie) si Ioana Parvulescu (27 octombrie), spectacole ce vor fi transmise in direct prin live streaming.
A creat noi curente muzicale si a pus Romania pe harta internationala a muzicii prin inovatii de neegalat
Octavian Nemescu s-a nascut in anul 1940 la Pascani, a studiat compozitia cu Mihail Jora la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti, intre anii 1956 – 1963, ulterior participand la cursurile internationale de specializare Ferienkurse de la Darmstadt. In anul 1978 obtine titlul de doctor in muzicologie, la Academia de Muzica din Cluj-Napoca, avandu-l ca indrumator stiintific pe Sigismund Toduta. Tema tezei sale de doctorat a fost Capacitatile semantice ale muzicii, un studiu care a fost tiparit in anul 1983.
De-a lungul anilor, incepand cu perioada de studentie, Octavian Nemescu a avut o contributie decisiva la emanciparea miscarii de avangarda din componistica romanească. Octavian Nemescu face parte din ultima generatie (cea a anilor `70 din secolul trecut) care a lansat o noua avangarda, avand drept ideal nu negarea traditiei, precum precedentele, ci recuperarea originilor, a primordialitatii existente la baza tuturor traditiilor muzicale, un demers sustinut in spiritul unei recuperari novatoare, in dorinta atingerii unei noi universalitati artistice. Aceasta generatie poate fi considerata si prima care a avut o aspiratie de factura postmoderna.
De numele sau (si al altor colegi din generatia sa) este legata aparitia si evolutia curentului spectral romanesc si a celui arhetipal bazat pe o estetică a esentializarii, curente indelung apreciate in plan international pentru originalitatea componistica. Octavian Nemescu a creat lucrari de muzica ambientala, procesuala (sau transformationala, ritualista). Realizează proiecte cu desfasurari vaste, in spatiu si timp, in dorinta de a scoate actul de interpretare muzicala din contextul spectacular al salii de concert si de a-l reamplasa in ambianta naturala.
În unele dintre lucrările sale au loc procese de dilatare sau de condensare ale Timpului si/sau ale Spaţiului sonor, rezultand un discurs fonic fluid, elastic, energetic si nonrepetitiv (in permanenta schimbare si innoire), cu o deplasare pe vaste teritorii fonice. Alteori, starea de dilatare si cea de condensare coexista polifonic intr-o exprimare artistica complexa, luxurianta, baroca.
Octavian Nemescu abordeaza, in cateva creatii, aspecte legate de procesele memoriei si este preocupat, mai ales, de recuperarea Incipitului (ca arhetip al inceputului ) si a Finalisului (ca arhetip al sfarsitului de timp) ca reactie la muzicile fara inceput si sfarsit. Plaseaza diferite tipuri de cadente şi intervale muzicale in ipostaze de arhetipuri (culturale). Utilizeaza moduri de sunete constituite din toate tipurile de acorduri trisonice, ale traditiei europene: majore, minore, micsorate, marite intruchipand arhetipuri culturale cat si psihice: bucuria, tristetea, fragilitatea (instabilitatea) angoasei (anxietatii) si respectiv constiinta dilatata. Prin astfel de tehnici este urmărita practicarea unei estetici a fulguratiei, sau, cu alte cuvinte, a sunetelor foarte scurte (scurtisime), aflate intr-o stare hiperdensa.
După o etapa metamuzicala, Octavian Nemescu a cultivat perioada „muzicii imaginare”, o practicare sonora individuala, launtrica, in contextul unei modalitati de ritual individual, in care senzatii vizuale, gustative, olfactive si tactile sunt convertite in sunete imaginate, launtrice ce pot deveni arme in lupta subiectului practicant cu el insusi, demers ce capata o tenta transculturala. Propune, in acest fel, si o nouă ipostaza de sincretism.
Repune in discutie, intr-un ciclu de 8 lucrari simfonice, conceptul de simfonie (readus la acceptiunea sa originara, bizantina) si creeaza opusuri pentru un anumit timp si spatiu - muzica la rasaritul soarelui, pe varful unui munte, muzica pentru ambianta unei livezi, in perioada de inflorire a pomilor, la asfintitul soarelui, muzica nocturna pentru ambianta unui templu, muzica pentru apusul soarelui, cu cer innourat, inainte de furtuna.
Octavian Nemescu a compus piese simfonice, corale, camerale, electroacustice, muzica ambientala, metamuzici, muzica imaginara, ritualuri colective si individuale ce implică, pe langa auz, si celelalte simturi: vizualul, olfactivul, gustativul si tactilul. Timpul de desfasurare a acestor ritualuri este de ordinul secundelor, minutelor, orelor, zilelor, saptamanilor, lunilor, deceniilor si, poate, a secolelor.
Muzica lui Octavian Nemescu a fost cantata in multe dintre centrele culturale importante ale Europei, Asiei si S.U.A, fiind considerat unul dintre cei mai inovativi compozitori, generand noi curente in abordarea muzicii actuale in plan international. Parte din lucrarile sale sunt inregistrate pe CD-uri de autor si in multe antologii de creatie muzicala contemporana, editate de catre case de discuri diferite din Romania si Europa.
Premii obtinute de Octavian Nemescu
A obtinut de mai multe ori premii ale U.C.M.R. [1980,1982,1987,1990,1993, 2010, 2013], Premiul Academiei Romane (1980), premiul international de compozitie Aaron Copland (S.U.A, 1970), Premiile Grupului de muzica experimentala de la Bourges (Franta, 1980, 1982), Prix de la Confederation Internationale de Musique Electroacoustique (C.I.M.E., 1985), medalia jubiliara "Tristan Tzara" (pentru contributii deosebite la emanciparea miscarii de avantgarda in arta, 1996), Ordinul si Medalia Meritul Cultural in grad de Ofiter clasa I (2004).
Round Table Bucuresti este un proiect al Uniunii de Creatie Interpretativa a Muzicienilor din Romania, proiect cultural finantat in cadrul programului cultural „ESTI BUCURESTI” oferit de ArCuB.