Abraham Maslow, faimosul psiholog care a conceput „piramida nevoilor”, spunea ca „povestea omenirii este povestea unor barbati si femei care se vand prea ieftin”. Majoritatea oamenilor sunt bantuiti de tot felul de griji si frici, multe din ele irationale, care le ocupa gandirea, le consuma timpul si energia, impiedicandu-i sa isi valorifice pe deplin potentialul. 

O frica pe care o constat foarte des in jurul meu este cea de dezaprobare. Foarte multi dintre noi avem plantata din frageda tinerete aceasta frica in inimi, care ne limiteaza serios numarul de optiuni pe care le avem si ne face sa ne plafonam. Interesant este ca multi dintre oamenii cu care interactionez imi spun ca lor nu le pasa de ceea ce cred ceilalti despre ei, iar apoi se comporta in feluri care reflecta clar aceasta frica.

Eu cred ca, desi multi dintre noi avem frica de dezaprobare, ea se afla in „unghiul nostru mort” si nu suntem constienti de ea. Este foarte periculos, pentru ca o frica pe care nu o recunoastem nu poate fi confruntata. Exista semnale foarte simple care pot indica aceasta frica, daca reusesti sa le observi si sa le „citesti” ca atare:

• Mergi la restaurant, nu iti plac serviciile chelnerului, dar totusi lasi bacsis ca de obicei;
• Stai la coada si cineva se baga in fata ta, iar tu nu spui nimic;
• Ai decis sa refuzi o oferta de colaborare si, desi ar fi mai simplu sa anunti asta prin telefon, tu stai o ora ca sa scrii un email;
• La o conferinta, vorbitorul cere intrebari din sala, iar tu ai una, dar nu o pui;
• Mergi 4 ore cu trenul si nu intri-n vorba cu nimeni din compartimentul tau;
• La o discutie, cineva exprima o parere cu care tu nu esti deloc de acord, dar o aprobi verbal;
• Cineva te tine la o conversatie lunga la telefon, iar tu ai treaba, dar astepti sa termine etc.

Bineinteles ca toate comportamentele de mai sus pot avea numeroase cauze. Iar cel care are astfel de comportamente va invoca deseori alte cauze decat frica. De exemplu, daca cineva se baga in fata lui la coada, iar el nu spune nimic, va invoca motive gen „Oricum nu rezolvam nimic” sau „Eu sunt un gentleman, nu ma pun cu toti prostii”. Poti constata insa chiar in aceste 2 motive ca sunt destul de artificiale si, desi au o sansa sa fie reale, cel mai probabil sunt un paravan.