ghid pentru o viaţă împlinită

Mama anului

Oana Trifu Bulzan

Oana Trifu Bulzan
Project Manager la Garbo.ro

0
0
0
0

Nu sunt o mama buna. Cel putin asa mi-a explicat o alta mamica atunci cand a bagat de seama ca aveam manichiura proaspat facuta. Apoi a scos un san din tricou, si-a chemat de la joaca dolofanul de 3 ani si i-a ordonat sa-si serveasca gustarea. M-am rasucit pe calcaie si am continuat constructia de broscute de nisip (va promit, manichiura cu gel rezista). Gandurile insa mi-au ramas intepenite la discutia cu mamica fascista. E adevarat, majoritatea mamelor care fac parte din clasa de mijloc (deci nu au bona filipineza, gradinar si menajera cu sortulet) sunt neingrijite. Insa ceea ce este surprinzator este ca lipsa lor de grija nu vine din lipsa posibilitatilor financiare, ci din dorinta de a apartine unei categorii aparte: supermamele.

Supermamele isi dedica neconditionat toata viata copiilor. Ele nu mai sunt deloc interesate de propria persoana pentru ca (nu-i asa?) aceasta este in sine definitia sacrificiului absolut. Supermamele nu au nevoie de pieptan, unghiera, lama de ras si uneori nici de sapun. Ele au facut deja suficient, au perpetuat specia, asadar estetica nu mai are nicio functie in viata lor. Supermamele au o tagma anume din care nu poti face parte daca ai neobrazarea de a-ti purta si tie de grija atunci cand ai un copil. Unde mai pui ca obrazniciile (mele) nu se opresc aici:

Dupa nastere, am adaugat pe lista prioritatilor mele, alaturi de copil, botez si vitamina D, revenirea la o silueta civilizata. Ori de cate ori am avut ocazia, am lasat copilul cu bunicii si am iesit la un film. Sau la masa. Sau am fugit pur si simplu pe o banca la doua strazi distanta de casa si am citit trei pagini dintr-o carte. Am incins Instagramul cascand gura la bloggerite de fashion si beauty si nu mi-am conservat atentia exclusiv pentru poze cu mamici si bebelusi. Am optat pentru varianta de 1 an a concediului de maternitate si m-am intors la birou cu emotiile unei scolarite in prima zi de scoala. N-am suferit profund pentru ca am lipsit 8 ore pe zi din viata copilului meu pentru ca am stiut ca o las pe maini bune si revin la ea incarcata cu energie si rabdare.

E drept, acum incep sa regret ca nu-mi petrec mai mult timp cu ea. Insa pana si explicatia are iz de egoism: Diana a crescut, e simpatica si intelegatoare. Acum stie sa se joace si sa comunice. Viata cu un copil de aproape 2 ani e incomparabil mai frumoasa si mai usoara decat cu unul care inca nu a sarbatorit prima aniversare.

Toate cele insirate mai sus sunt considerate de supermame drept o mica blasfemie. Pentru ele, trecerea la statutul de mama a insemnat in primul rand renuntarea la cel de femeie. Ceea ce ar fi perfect normal daca aceasta renuntare s-ar limita la perioada lauziei.

Nu stiu daca sa fiu furioasa pe ele sau sa le compatimesc. Eu nu ma simt mai putin mama pentru ca imi colorez unghiile o data pe luna. Cred ca fiica mea este mai castigata daca are parte de o mama binedispusa, echilibrata (atat cat este posibil) si lipsita de frustrari. Iar pentru a intruni aceste trasaturi, recunosc, fac unele compromisuri. Cine spune ca le poti face pe toate perfect fara a sacrifica nimic minte cu nerusinare sau a descoperit secretul vietii fara de somn.

Cred ca o viata fericita inseamna echilibru. Inseamna sa iti iubesti copilul, dar si sotul. Si pe tine! Inseamna sa le oferi tuturor din timpul tau. Chiar si tie! Inseamna respect pentru fiecare din membrii familiei. Inclusiv pentru tine! Inseamna sa fii atenta la nevoile tuturor. Chiar si ale tale! Inseamna sa oferi neconditionat, fara nicio limita, insa numai atunci cand situatia o cere. Fiindca iata, aici sta, cred eu, neintelegerea: daca Diana mea ar avea nevoie vreodata chiar de pielea de pe mine, ia-s da-o cu toata dragostea. Totusi, daca nu i-ar fi de folos cu nimic, as prefera sa o tin la purtator. Aceasta regula este valabila pentru foarte multe aspecte ale relatiei noastre: consider ca sacrificiile inutile facute cu surle si trambite de catre supermame nu sunt nimic altceva decat manifestari sporadice ale unor ramasite de depresie postpartum. Sau pur si simplu ale isteriei. Si ca nu folosesc nimanui. Ba dimpotriva. Cred ca dauneaza relatiei dintre mama si copil, denatureaza ireparabil personalitatea mamei si subrezesc relatia dintre cei doi parinti.



Citeste si

Oana Trifu Bulzan

22.10.2014
Oana Trifu Bulzan, Project Manager la Garbo.ro

Eu cu cine votez?

Nu m-am priceput in viata mea la politica. De fapt, nici nu m-a interesat. Norocul chior (si nimic altceva) mi-a scos in cale...

Oana Trifu Bulzan

04.03.2014
Oana Trifu Bulzan, Project Manager la Garbo.ro

Mamele bune sufla si in iaurt?

Am fost in trecut o mare spaima pentru doctori. Aveam simptomele tuturor bolilor despre care citeam sau auzeam. Ma plimbam pe...

Iţi place să scrii?

Daca iti place sa scrii, trimite-ne pe adresa office@garbo.ro articolele tale.
Cele mai bune dintre ele vor fi publicate.