ghid pentru o viaţă împlinită
Info
x
info
 
 


Info
x
info
 
 

Mame singure

Voteaza
*****Scor: 4.5 din 10 voturi
 

Buna

Mai sunt pe aici mame care isi cresc singure bebei?
Eu da, am ramas cu fetita mea de 10 luni, dar nu imi pare rau pentru ca ea este viata mea.E mai bine asa decat sa creasca fetita in certuri.Dar e si greu... multe dintre voi pot confirma asta.....servici, casa, bebe.....
Dar asta e soarta....Dar am pentru ce sa merg mai departe...pentru ce sa lupt....pentru ce sa traiesc...
O mamica fericita...
  citeaza   raspunde

Ma alatur si eu topicului, desi momentan nu sunt mamica. Vroiam sa te felicit pentru curajul tau si pentru decizie si sper sa ai un An Nou cat mai frumos!
  citeaza   raspunde

Multumesc pt urari, si tie la fel un an nou fericit, si de ce nu si un bebe, daca iti doresti
  citeaza   raspunde

lady dy, iti sugerez sa citesti aici:

www.flu.ro/articles/44/1027/TotsinguraSaracamama.html

Poate te mai inveselesti :). La multi ani si sa iti traiasca fetita.
  citeaza   raspunde

Diana, desi nu sunt o mama singura am intrat ca sa-ti scriu cateva randuri.......desi sunt sigura ca-ti este foarte greu, cred ca tot acest greu este compensat de surasul fetitei tale, de privirea ei gingasa si de dolofantelele ei manute si picioruse. Capul sus si trebuie sa ne crestem copilasii cat mai bine.in unul sau in doi. Iti admir curajul si darurirea de care dai dovada sunt convinsa. MULTI pupici la grasunica....te pup si pe tine...si sa aveti grija de voi.
  citeaza   raspunde

Buna fetelor........ma alatur voua.Sunt viitoare mamica,sunt in luna a 5-a.Nu sunt inca singura,dar dat fiind faptul ca relatia mea merge foarte prost cre d ca voi ramane in curand singura.De mine depinde..........dar mi-e teama......nu pentru mine,pentru micut.Vreau sa-i ofer tot ce e mai bun.Eu in prezent nu mai lucrez.Sunt singura,fara nici un ajutor.Nici nu prea am unde ma duce.Pana in urma cu cateva luni eram o femeie normala,cu viata personala,cu un loc bun de munca.Acum nu mai am nimic.........decat pe MICUTUL meu.Taicasu se poarta urat cu mine si nici de EL nu-i prea pasa.Nu exista zi in care sa nu-mi spuna in repetate randuri ca nu sunt sanatoasa si-mi lipseste o doaga.Mai rau e ca am inceput sa cred acest lucru.In seara asta a dat in mine........Nu suntem de mult timp impreuna..........avem 7 luni.Pana m-a cucerit sa purtat impecabil,apoi totul a devenit un vis urat.Sunt insarcinata in 5 luni.........imi reproseaza mereu ca mananc mult si ca m-am ingrasat,ca m-am facut cat o batoza.Daca ii spun ca am pofta de ceva,nu ma crede si-mi spune ca sunt talente de femeie.El nu poate intelege ca este normal ca o femeie sa ia cateva kg in plus pe timpul sarcinii,ca trebuie sa se hraneasca pt ca acel sufletel din noi,mamele ii ia ce are nevoie pt a se dezvolta.
Ce sa fac?Daca acum cand ii daruiesc cel mai de pret dar se poarta asa cu mine,dar mai tarziu?Stau la el,Pana acum mi-a spus de cateva ori ca-mi face bagajul si ma trimite la mama.Aproape in fiecare seara adorm plangand.Nu pot spune la nimeni,pt ca atunci cand am luat hotararea de a ma muta la el au fost multi oameni care au incercat sa ma faca sa ma gandesc mai bine,in schimb eu le-am intors spatele,avand incredere totala in el.Trebuie sa ma hotarasc,sa iau o decizie,pt mine si pt micutul meu.Imi va fi greu,dar voi lupta pt ca am pt ce sa lupt.Va pup dulce si scuze daca v-am plictisit.Am simtit nevoia sa-mi descarc sufletul.
  citeaza   raspunde

Nu te merita,pleaca.O sa-ti fie greu,asta e adevarul.Dar nici in conditiile astea nu se poate.Cind va vedea cite dificultati or sa apara,poate vei ajunge in situatia de a fi data afara din casa.gindeste-te bine!
  citeaza   raspunde

draga Ela nu vreau sa te cert dar parerea mea este ca te-ai cam grabit.Dupa 2 luni de cand l-ai cunoscut tu te-ai hotarat sa ramai insarcinata.Stii ca exista o vorba "mananci cu omul un sac de sare o viata intreaga si nu-l cunosti" apai tu in 2 luni
Cum timpul nu-l mai putem da inapoi eu nu stui ce sfat sa-ti dau pt ca si eu am trecut intr-un fel sau altul prin anumite probleme.L-am cunoscut pe sotul meu acum 8 ani. Dupa 2 ani ne-am casatorit iar acum am o fetita de 4 ani.
In cei 2 ani nu pot sa spun ca a fost totul roz.Au fost certuri si discutii iar eu eram foarte geloasa pt ca-l iubeam la nebunie.ne-am hotarat sa ne casatorim crezand ca totul va fi bine.Nu a fost asa . Au continuat certurile si discutiile iar cand eram insarcinata in 5 luni am vrut sa ma despart de el pt ca , cu toate ca e mai mare cu 11 ani decat mine , el ara cu mintea in nori , nu avea nici o responsabilitate si ma gandeam ca voi aduce pe lume un ingeras si ma voi ocupa numai eu de cresterea ei.Dar nu a fost asa dupa nasterea fetitei el s-a schimbat nu in totalitate dar incet incet am reusit sa-l aduc pe drumul cel drept. Acum suntem bine, suntem o familie fericita are grija de fetita pana vin eu de la serviciu si totul e ok. Nu spun ca nu mai avem discutii contradictorii, dar nu mai sunt asa cum erau inainte.
Sa stii ca nu e usor sa cresti un copil de una singura dar, daca tu consideri ca e bine, atat pt tine cat si pt copilasul tau, sa te desparti fao.Te sfatuiesc sa faci cum crezi tu ca este bine ca sa nu ai regrete mai tarziu.
PS: Eu zic totusi ca e bine sa stai de vorba cu el , sa vezi daca el vrea cu adevarat o familie sau nu.
Te pup si iti doresc multa sanatate tot binele din lume.
  citeaza   raspunde

chiar daca ai intosr spatele persoanelor care tineau la tine, du-te cereti scuze si cer si o mana de ajutor ca nu este chiar asa usor sa cresti un copil, recunoaste-ti greseala si Dumnezeu te va ajuta daca sti al cine sa aplezi, e clar ca nu este persoana potrivita pt tine, dintr-o greseala ca asta ai de invatat multe.. daca stau sa ma gandesc al ec ai scris nu cred ca ai mai mult de 20 de ani, cam atunci se fac asemea greseli, ai grija de tine si gandeste-te in primul rand la micutul din burta ta
  citeaza   raspunde

draga mea,pleaca!!!!!!nu va merita!!!!!!dumnezeu o sa te ajute .fii optimista !orice sut in fund e un pas inainte -nu uita asta niciodata.dumnezeu nu-ti da mai mult decat poti duce.te vei descurca !!!decat sa stai cu un nenorocit langa tine!!!
te pup si ai grija de tine si micut.
  citeaza   raspunde

draga ela, nu mai sta o clipa cu el. nu teuita ca esti insarcinata si ca nu ai nici un ajutor....d-zeu e sus. mie imi pare rau ca nu m-am despartit de sotul meu de cand eram insarcinata, noi ne-am racit cand eram in 3 luni de sarcina...am ramas cu el, si pt ce? ca sa ma paraseasca el cand fetita avea 10 luni? nu se merita. eu nu sunt de acord ca un copil schimba in bine o casnicie, poate mai sunt cazuri dar cred ca sunt izolate.... nu mai sta cu el.
gandeste-te ca va fi mai bine pt ingerasul pe care il vei naste. de ce sa stai stresata si sa ii faci bebelusului rau? mai bine singura.... mult succes
  citeaza   raspunde

buna! succes si fii tare ,cel de sus te va ajuta cand nici nu te astepti.va veni si pe str. ta soare si o sa fie bine .
  citeaza   raspunde

BUNA!Eu am 39ani si imi cresc singura copilul de cand avea copilul 4luni,iar acum are12ani,iti v-a fi foarte greu dar nu se merita sa stai cu asa om,daca te enervezi mereu si plingi in fiecare seara,este o rezolvare?.....nu faci decit sa iti faci rau tie si bebelusului,iar el se va naste deja nervos,iti spun din proprie experienta.Cereti iertare de la parinti,si totul va fi bine.,pe mine m-au ajutat parintii si familia foarte mult,daca nu erau ei ...sa ma iubeasca neconditionat,nu cred ca reuseam....si eu am fost aproape in aceeasi situatie ,dar cind au vazut ca il iubesc foarte mult au acceptat....si in final am vazut si eu ce au vazut ei ...atunci cind am vrut sa ne casatorim,dar au acceptat de dragul meu......pina a venit timpul sa vad si eu ce nu vedeam....orbita fiind de dragoste...forta de a invinge,este in tine....conteaza doar daca vrei sa o gasestiSUCCES! SI NU UITA!! NIMENI NU MERITA SA FIE TRATAT ASA.......SI DE CINE?........DE CINEVA CARE PROBABIL SE IUBESTE DOAR PE SINE!
  citeaza   raspunde

Mamica si cu experienta de a creste singura doi copii timp de 12 ani, acum sunt mari 20 si 19 ani si sunt mai mult decat perfecti, minunati si eu mi-am refacut viata alaturi de ei si am fost si sunt mai mult decat bine chiar daca am fost singura.

adresa mea de email: soimalb@yahoo.com

cu mult drag te pot ajuta, Liliana
  citeaza   raspunde

Draga Ela, am sa incep cu inceputul. In primul rand, te-au dat afara de la serviciu? Daca au facut-o in timp ce erai insarcinata si erai angajata cu carte de munca, atunci anagajatorii tai sunt in ilegalitate si ii poti reclama. Sunt obligati sa te tina pe postul respectiv si sa-ti acorde toate drepturile garantate de stat si de lege, inclusiv concediile de prenatal, postanatal si de crestere a copilului de pana la doi ani!!!! In situatia de acum, pierzi si indemnizatia de crestere a copilului de 600 de lei pe care ai primi-o in cazul in care ti-ai lua concediul de crestere a copilului.
In al doilea rand, un barbat care da intr-o femeie, chiar daca nu e insarcinata, asa cum e cazul tau, nu o respecta! Respecta-te tu pe tine, pana nu e prea tarziu si pleaca de langa el! Nu te merita. Mergi si discuta cu ai tai si cauta o solutie pentru tine si copilul tau. Nici nu vreau sa ma gandesc ce va face mai tarziu, cand prezenta copilului i se va parea din ce in ce mai incomoda. Un copil se trezeste la cateva ore noaptea ca sa manance, face colici, plange etc. Vei avea nevoie de ajutor, siguranta si intelegere, nu de batai si vorbe urate. De tine depinde sa-ti schimbi viata, asa ca te rog sa te gandesti bine si sa faci alegerea corecta. Numai bine si iti tin pumnii!
  citeaza   raspunde

Fetelor, fiti tari.. asa cum suntem noi, fetele, mereu... in toate cele.
Si eu imi cresc fluturasul singura.
E un copil minunat. Nu stati, daca nu va merita. Nu stati sub povarea frazei "e tatal copilului... trebuie sa stau". Nu trebuie sa faceti nimic altceva in afara de ceea ce simtiti. Copii simt si daca va chinuiti, va vor simti.
Ei, copii nostri, merita tot ce e mai bun... dragoste, liniste... nu veti putea zambi, daca sufletul va e greu...
Opriti-va pret de cateva clipe, trageti aer in piept si intrebati-va ce simtiti, cum simtiti, ce vreti.. si actionati in consecinta.
Nu va va fi usor, clar... dar linistea este mai importanta decat orice altceva, echilibrul interior, pentru a ne putea creste puii asa cum ei o merita.
Sa aveti o viata minunata toate si copii la superlativul absolut.
Aveti grija de voi!
  citeaza   raspunde

DRAGA ELA GANDESTETE BINE CE VREI SA FACI NU ESTE USOR SA CRESTI SINGURA UN BEBELUS DAR NICI SA TRAIESTI IN CERTURI, BATAI,,,,,COPILUL O SA AIBA DE SUFERIT, NU E BUN DE TATA SI SOT SCUZE TREBUI SA FACI CEVA SA DISCUTI CU EL,FAR CREF CA NU TE VA INTELEGE MAI BINE AR FI SA INCERCI SA TE INPECI CU FAMILIA TA MULT NOROC ITI DORESC
  citeaza   raspunde

roaga-te Lui DUMNEZEU si bafta pe viitor
  citeaza   raspunde

Ma alatur si eu voua, mamici singure si pot spune ca nu se merita sa faci nici un compromis pt o persoana care nu se ofera de la bun inceput!Am o fetita de 8 luni, iar relatia cu tatal nu e roz deloc.urmeaza un proces pt pensie alimentara si am cam terminat cu el.am incercat tot ce s-a putut dar nu vrea o viata de familie.nu-l tine, asa ca am decis sa -mi cresc fetita singura.Am spijinul parintilor, prietenilor, surorilor, deci sunt inconjurata de persoane care ma sustin si ma iubesc asa ca nu consider ca va fi un capat de lume daca imi cresc fetita singura.
  citeaza   raspunde

ai mare noroc ca nu esti singura..situatia mea este asemanatoare doar ca acum la mine urmeaza al doilea copil si sprijin am gasit doar la mamici pe forum, pentru ca parintii, familia, prietenii..i-am indepartat in timp..de dragul lui..cel care ar fi trebuit sa imi fie alaturi si la bine, si la greu..sa iti dea dzeu sanatate atat tie cat si copilului...la fel pt toate mamicile in special cele singure, pentru ca este mai greu sa cresti un copil singura..de multe ori un sprijin moral si un sfat la momentul potrivit fac mai mult decat banii..
  citeaza   raspunde

Si eu sunt o mama singura. In curand se fac 4 luni de cand m-am despartit de tatal fetitei mele. Ingerasul meu implineste la sf lunii 7 luni. Mi-e foarte greu ptr ca desi am pe toata lumea de partea mea, parinti, frati, prieteni, ma invinovatesc ptr situatia in care sunt... Il iubesc inca pe tatal fetitei, de fapt l-am iubit intotdeauna mai mult decat m-am iubit pe mine si asta a fost greseala capitala. Ce ma doare cel mai tare este ca desi s-a purtat f urat cu mine si pe parcursul sarcinii si in perioada de lauzie, nu pot sa-l urasc si nu pot sa-l invinovatesc numai pe el. L-am indepartat constant fara sa-mi dau seama, fara sa tin cont ca se poate instraina asa de tare de noi. Am avut o nastere cu probleme si o sarcina cu probleme, iar in grija mea de a o duce la bun sfarsit si de a avea un copil sanatos, l-am dat pe el la o parte. Eu sunt o persoana foarte sensibila si am facut depresie postpartum, prelungita pana astazi din cauza despartirii de el. Nu reusesc sa imi revin, am avut o perioada cand a incercat sa se intoarca la noi, dar intr-un final a spus ca eu nu mai insemn nimic ptr el si ca nu conteaza ca avem un copil, el trb sa-si traiasca viata ca e inca tanar... Nu stiu ce imi rezerva viitorul, dar in momentul asta ma ingrozesc la gandul ca va trb sa-i explic fetitei mele de ce tati nu este cu noi, de ce a trb sa plecam de langa el sau de momentele cand va trb sa o las sa plece de langa mine spre a petrece timp cu el si iubita/sotia lui...
  citeaza   raspunde

in cazul acesta sunt singura ca nu tu trebuie sa te simti vinovata...daca te-ar fi iubit cu adevarat ti-ar fi inteles grija fata de sarcina si bineinteles copil...sange din sangele lui la urma urmei..capul sus! stii ce se spune? "IUBIREA, LAS-O LIBERA...DACA E A TA, STA LANGA TINE; DACA A PLECAT, INSEAMNA CA NU A FOST NICIODATA A TA!" si in plus...nu uita ca nimeni nu merita lacrimile tale, iar cel ce le mwerita nu te va face sa plangi..inca o data..capul sus...si eu am patit ceva de genul..insa am avut, zic eu taria de caracter sa merg mai departe pentru fetita pe care o am si pt bebelul care va veni pe lume in curand...nu trebuie sa te refugiezi in lacrimi..ci cauta solutii valide pentru a trece peste...pentru a te impaca cu ideea ca nu te merita si ca e mai bine ca s-a intamplat acum..decat mai tarziu cand ai fi avut, ca mine...2 copii..sau poate mai multi..gandeste-te ca Dumnezeu ia cu o mana si da cu cealalta..sunt sigura ca, si tie, si mie(situatia fiind poate mai dificila decat a ta, ca nu am sprijin nici moral nici material decat de la mamici de pe forum), sunt sigura ca ne-a rezervat acolo ceva frumos...ceva frumos ce va veni mai devreme sau mai tarziu..gandeste-te ca ai o minune de copil..asa cum e si porecla ta..mama de INGER de care trebuie sa te preocupi..nu sa te gandesti daca ai gresit si sa iei vina asupra ta..eu cred ca in definitiv vina este numai a lui..un om fara suflet, un om care nu se poate numi barbat, pt ca nu si-a asumat responsabilitatea de tata, un om..ce sa zic..poate nici pe jumatate uman...intrucat te-a lasat sa treci prin toate astea singura...crede-ma ca stiu cum e...si chiar nu merita...canalizeaza-ti energia asupra fetitei..creste-o sanatoasa si gandeste-te la viitorul ei..cum sa ii faci un viitor, nu cum va trebui sa ii explici ca tatal ei a fost un nenorocit(scuza-ma daca sunt prea dura) caruia nu i-a pasat de ea..fii tare..capul sus! mai devreme sau mai tarziu sigur vei reusi..uita-te in ochii fetitei de fiecare data cand iti este greu..in ea vei gasi puterea de a merge mai departe...
  citeaza   raspunde

Am plans cand am citit discutiile de pe forum. Doamne, cat sunteti de curajoase!!! Nu sunt mama singura si sper sa nu fiu. Sunt o fire slaba si nu cred ca as face fata greutatilor. Desi ca in orice familie exista certuri, pentru copilasii nostrii stim ca putem trece peste, amandoi. Oricum am vrut sa va felicit pentru curajul vostru si sper sa va mearga bine.
  citeaza   raspunde

Multzumesc mult pentru incurajari...Toti cei din jurul meu gandesc ca tine si totusi... de ce golul asta in suflet si sentimentul ca eu am esuat? Logic imi dau seama ca e o prostie ca nu pot sa ma gandesc altfel... Dar, cum spuneam, cred ca am prea putina incredere in mine si ma iubesc prea putin... de aici vine totul.
  citeaza   raspunde

asa gandeam si eu...si am realizat ca gresesc cand am vazut ca totul incepuse sa se naruie in jurul meu...cand am vazut ca devenisem o epava..insa cu ajutorul mamicilor de pe forum am reusit sa deschid ochii si sa imi dau seama ca am pentru ce lupta, am pentru cine merge mai departe..incearca sa faci ceea ce ti-am zis..priveste in ochii fetitei tale..vei vedea cata nevoie are de tine..cauta sa nu o dezamagesti!
  citeaza   raspunde

buna fetelor



ma alatur topicului vostru.

imi cresc baiatelul sigura de cind avea 3 luni.

el e-a lasat si ne-a furat si o suma de bani,am facut fata greutatilor.

acum bebele are aproape 2 ani.

fiti tari fetelor.

va pupam
  citeaza   raspunde

iata ca se poate si mai rau... mi se rupe sufletul cand ma gandesc cat de tare trb sa fi suferit... Stiu ca Dumnezeu le aranjeaza pe toate si sper sa ma ajute si pe mine sa merg mai departe...
  citeaza   raspunde

mamadeinger

da. am suferit mult,dar cu ajutorul lui Dumnezeu am mers mai departe.
ai sa reusesti fi tare.
  citeaza   raspunde

multumesc mult de incurajare... numai de n-as fi asa de slaba... daramata...va dmir pe toate cele care ati trecut ... ati reusit... nu stiu dak sunt in stare, sincer...stiu ca sunt deprimata acum, dar parca nu mai gasesc putere...
  citeaza   raspunde

Buna, eu cred ca tot ce se intampla in viata oamenilor se intampla cu un scop si ca nu exista nimic pe lumea asta care sa nu aiba rezolvare. Eu iti povestesc ceva daca poti sa inveti ceva bine daca nu , rabdare pt ca timpul te va invata. M-am casatorit cu fostul meu coleg de generala din cl 5 -8, am avut impresia ca este dragostea vietii mele ,ca pot face cu el ce nu pot face cu altii, gresit dar nu aveam decat 19 ani, mi-au spus toti atunci ca nu e de mine dar normal ca nu am ascultat desi bea ,juca la jocuri de noroc, m-am maritat cu el ,crezand ca viata de familie il va face responsabil. Dupa putin timp a venit si un ingeras de fetita, dar normal ca nu s-a schimbat nimic ba mai mult ne-am batut parte in parte de vreo 2 ori, asa ca am divortat dupa 1 an si jumatate. Am ramas singura cu bebita mea ,dupa divort ne-a mai cautat de cateva ori pt ca am considerat ca e tatal ei si asa e frumos, am avut o tentativa de impacare dar toate astea au trecut si am ramas doar noi doua. m-au sprijinit parintii si atat ,nici prietenii nici sora nimeni pt ca toti imi spusesera inainte sa nu ma marit asa ca m-au pedepsit inconstient. Asta a fost, au trecut 10 ani de atunci a fost foarte greu vreo 2 ani, acum sunt recasatorita si mai am un copil.Dupa divort ca toata lumea m-am intrebat de ce mi se intampla tocmai mie asa ceva? abia dupa multi ani am inteles ca fiecare are ce merita, mie mi-a trebuit un soc zdravan pt a aprecia ceea ce mi se intampla, eu cred ca a fost o pregatire pt ceea ce avea sa mi se intample, daca l-as fi cunoscut pe actualul meu sot inaintea fostului nu as fi stiut sa-l apreciez la adevarata lui valoare si nu doar asta. Asta cred eu. In momentul asta suntem fericiti toti patru , o familie fruimoasa care stie ce vrea de la viata. Un sfat imi permit sa-ti dau ,ai grija de copilul tau si nu lasa pe nimeni sa-si bata joc de voi ,daca vei intalni un alt om si vei vrea sa-ti petreci viata langa el asigaura-te ca accepta ingerasul tau si dupa aia pe tine, sa nu lasi pe nimeni sa va ia dragostea care este intre voi. Nu merita nici un barbat sa-ti dai ingerasul la o parte. Succes , rabdare si ia toate lucrurile de aici inainte asa cum vin ,bune,rele asa ni le da viata si noi trebuie sa le rezolvam pe toate. Sa-ti dea Dumnezeu putere si intelepciune sa intelegi tot ce ti se intampa si de ce. Am uitat fetita mea are 11 ani si jumatate este mare , frumoasa, invata bine. Mi-a fost groaza atunci si mie de vremea cand ma va intreba despre tatal ei, la inceput nu i-am spus decat ca oamenii cand se cearta des trebuie sa se desparta dar pe masura ce a crescut i-am spun cam tot adevarul ,in momentul de fata cand ne mai aducem aminte mai mult facem haz ea nu l-a mai vazut de 9 ani si ceva dar nici nu isi doreste foarte tare. Toate ranile se vindeca in timp trebuie doar sa fii hotarata pt nu se termina viata din atat, oamenii fac greseli asta este. Sa-mi spui si mie ce mai faci daca vrei. Suntem alaturi de tine chiar daca nu ne cunoastem si sa stii ca mereu dintre cei pe care ii cunosti sunt alaturi de tine. Sa nu mai crezi niciodata despre tine ca esti slaba pt ca nu exista oameni slabi, exista doar oameni derutati dar cu putina vointa trecem peste toate.
  citeaza   raspunde

Raspunde Varianta pentru tiparire   
Mergi la: