povestea povestilor de Ion Creanga

Povestea poveștilor
(Povestea stuletelui)
Ion Creangă
[ 7] Amu cică era într-un sat un țăran. Și țăranul acela a ieșit odată [ 8] în țarină să samene niște păpușoi. Și cum sămăna el, tocmai [ 9] atunci s-a nimerit să treacă pe acolo Hristos și cu Sfântul Petrea. [ 10] Hristos să nu tacă molcum și să-și caute de drum?

[ 12] — Da ce sameni acolo, om bun? întreabă el.

[ 14] — Ia, niște stuleti samăn, răspunse țăranul cu obrăznicie.

[ 16] — stuleti ai zis că sameni, stiuleti să dea Dumnezeu să se facă, zise [ 17] Hristos, blagoslovind sămănătura cu amândouă mânile, și apoi se [ 18] tot duse în drumul său împreună cu Sf. Petrea, care nu-și putea [ 19] stăpâni mierarea de cuvintele ce auzise că au ieșit din gura lui [ 20] Hristos, pentru că niciodată nu mai vorbise Mântuitorul așa de [ 21] buruenos.

[ 23] Țăranul, după ce mântui de sămănat, se întoarse acasă. Apoi, la [ 24] vremea prășitului, a venit de a prășit păpușoii după rânduială, [ 25] și iar s-a întors acasă. Dar când vine la cules, ce să vadă? În [ 26] loc de păpușoi, de fiecare strujan erau câte trei-patru drugăleți de [ 27]stiuleti care-de-care mai îmbojorati, mai dârzi și mai răzbeliti!…

[ 29] — Ptiu! drace, iaca ce s-au ales de muncușoara mea de toată vara, zise [ 30] țăranul, scărpinându-se-n cap și trântind cușma de pământ [ 31] cât ce putu. Asta n-am pățit-o de când m-a făcut mama… ’tu-i [ 32] mațele acrului! — Ei, ei! Amu ce-i de făcut? — ’Tu-i-aș descântecul [ 33] celui cu blagoslovenia, că pocit a mai fost la gură.

[ 35] Și cum ședea țăranul uimit, numai iaca ce trecea pe-acolo un potâng [ 36] de babă.

[ 38] — Bună-vremea, om bun, zise ea.

[ 40] — Să-mi bag genunchiul în vâjoiul cui știu eu, mătușă, zise [ 41] țăranul îndrăcit de năcaz…

[ 43] — Dar ce, Doamne iartă-mă, ești așa de măscărăgios, măi omule, [ 44] zise baba posomorâtă. Nu ți-i oarecum să vorbești așa, de față cu [ 45] o bătrână ca mine?

[ 47] — D-apoi cum să mai vorbesc și eu, mătușă, când vezi cum și-a [ 48] făcut Dumnezeu râs de muncușoara mea. Dă, la sărăcia în care mă [ 49] găsesc, stiuleti-mi trebuie mie? Uite colo pe ogor, și-apoi mai zi și [ 50] dumneata dacă mai ai ce…

[ 52] Când se uită baba pe ogor, își pune mânile în cap de ce vede… [ 53] stiuleti și iar stiuleti, în toate părțile.

[ 55] — Vai de mine și de mine, nepoate! Asta încă-i una.

[ 57] — Ba dac-ar fi numai una, ce ți-ar fi, mătușa! Dar așa sînt sute de [ 58] sute și mii de mii, în ciur să le ții!… ’Tu-i așa și pe dincolo că [ 59] nu știu ce să mai fac. Îmi vine să mă spânzur, nu altăceva.

[ 61] — Ia las’, nepoate, zise baba uitându-se cu jale la stiuleti… De unde [ 62] știi c-aista nu-i un noroc de la Dumnezeu pentru dumneata?

[ 64] — Norocul aista să nu-l mai dea Dumnezeu nici dușmanilor mei, [ 65] mătușă, dar unde s-a mai auzit o chiznovăție ca asta - să mănânci [ 66] stiuleti în loc de păpușoi! Ia învață-mă și dumneata ce să fac? căci [ 67] pe mine nu mă mai ajunge capul.

[ 69] Stă ea baba oleacă pe gânduri și apoi zice:

[ 71] — Nepoate, eu te-aș învăța ce să faci ca să te desfaci de dânsele [ 72] răpede-răpede și să scoți bani înzăcit și însutit decât pe [ 73] păpușoi, dar ce mi-i da?

[ 75] — Ce spui, mătușă? Învață-mă, că ț-oiu da ce mi-i cere și un [ 76] vrav de pule pe deasupra…

[ 78] Când a auzit baba de stiuleti, i-a zvâcnit inima… căci îi curgea ochii [ 79] după dânsele, când le vedea așa de zdravene și de bârzoete…

[ 81] — Apoi iacă ce să faci, nepoate: încarcă-le în car și le du la [ 82] târg că ai să le vinzi ca chiperiul. Dar mânca-te-ar norocul să te [ 83] mănânce, acum trebuie să las rușinea la o parte și să te învăț [ 84] cum ai să înveți pe cumpărători a le întrebuința.

[ 86] — Că bine zici, mătușă, ie spune-mi, rogu-te!

[ 88] — Când a fi să le vie dor de stiulete, s-o șuere cum șueri oile la [ 89] strungă… și atunci, numai să-ți poată … Iară când s-ar [ 90] sătura de ea, să zică: ho! ho! haram nesățios. Și atunci pe loc se [ 91] moaie și te descotorosești de dânsa.

[ 93] Și drept dovadă, baba își înșfacă o mătrăgună, care era mai [ 94] mare, de pe un strujan, și începe s-o puie în lucrare cum se cade…

[ 96] Țăranul a încremenit, când a mai văzut și asta…

[ 98] — Dar de unde ai aflat meșteșugul ista, mătușă? zise el cu mierare.

[ 100] — Hei, hei! nepoate, pe unde culege dracul surcele, eu am tăiet lemne… [ 101] Nu mă mai întreba cum, și zi bogdaprosti că ți-am deschis ochii ce [ 102] să faci…

[ 104] Țăranului atât i-a trebuit. Dă babei ce-i făgăduise, apoi se duce [ 105] acasă, își pune scoarțele la car și-l înfundă bine, înjugă boii, [ 106] se întoarce la ogor, încarcă un car zdravăn de stiuleti — și la târg [ 107] băiete, cu dânsele de vânzare.

[ 109] Și cum ajunge la târg, nici tu una, nici tu două, odată începe a [ 110] striga, cât îi lua gura:

[ 112] — Hai la stiuleti, hai la stiuleti! stiuleti zdraveni și tari pentru jupânese [ 113] mari…

[ 115] O cucoană văduvă, auzind așa vorbe din gura țăranului, trimite o [ 116] slujnică să-l cheme la dânsa ca să-i deie un colb…

[ 118] Slujnica se duce și-l cheamă pe țăran. Și cum vine țăranul, cucoana [ 119] îl și ia la trei parale, zicând:

[ 121] — Dar bine, măi țărane, ce porcării spui pe lângă cerdacul meu, [ 122] că te mănâncă mama dracului! Acuș te pun la scară și-ți trag o [ 123] bătaie, de te-or duce cu cerga acasă… Înțeles-ai?

[ 125] — Apoi, dă, milostivă cucoană, zise țăranul scărpinându-se în [ 126] cap. Să ierte cinstită fața dumneavoastră, ce să facem? Ia niște [ 127] stiuleti ni-a dat Dumnezeu și le-am adus și noi la târg, să vedem, n-om [ 128] puté prinde ceva parale pe dânsele, că ne mănâncă și pe noi o [ 129] mulțime de angării și nevoi de toate felul…

[ 131] — Măi țărane, ești nebun, ori cum ești, de vorbești pleve de față [ 132] cu mine?

[ 134] — Ba, ferească Dumnezeu, cinstită cucoană, vorbesc vorbe sănătoase, [ 135] săracul de mine! Iaca să vă aduc una ca s-o vedeți, dacă nu mă [ 136] credeți… ’Tu-i-aș praznicul cui le-a plămădit, că m-a făcut să [ 137] întru în dihonii cu lumea din pricina lor. Încaltea dac-ar fi de parte [ 138] femeiască, le-aș ține pentru mine, dar așa…

[ 140] Și odată se duce la car și alege un știulete de ...., care era mai [ 141] mare, și cu dânsa de-a dreptul în casă la cucoană.

[ 143] — Iaca, cucoană, șagă-ți pare dumitale asta? Vezi acum pe ce s-a dus [ 144] munculița mea de toată vara? Ș-apoi dumneata mă mai înghii și cu [ 145] bătaie, că pesemne nu-s eu destul de bătut de Dumnezeu! ’Tu-i-aș [ 146] patruzecile cui știu eu să-i ..., că au început a mă lua lumea de [ 147] nebun…

[ 149] Cucoana vede acum că țăranul are dreptate, și se face a se uita [ 150] într-o parte, dar tot trăgea cu coada ochiului și la cinstita stiulete din [ 151] când în când.

[ 153] — Bată-te focul să te bată, măi țărane, că ticălos mai ești!… [ 154] Ș-apoi cum s-ar face ca s-o poată cineva întrebuința, când ar vré? [ 155] Nu-i vorbă, că mie una nu-mi face trebuință. Dar tare mă mier și eu [ 156] de așa comédie!…

[ 158] — Cum să se facă, cucoană! Să ierte cinstita fața dumneavoastră, [ 159] ia, când vine cuiva poftă de dânsa, o șueri de câteva ori, cum [ 160] șuerăm noi oile la strungă, ș-apoi atunci, ține-te la frecuș — cât [ 161] ce-i puté, că las’ dacă m-a da de rușine. Iară când te-i mulțumi [ 162] și-i vrea să te lese de frecuș, să strigi la dânsa: ho! ho! haram [ 163] nesățios! Și atunci îndată numai ce-o vezi că se trage înapoi [ 164] frumos, ca șerpele la apă dulce… Și pe urmă, de câte ori ți se [ 165] scoală… tot așa să faci. Și dacă nu te-i mulțămi, atunci să mă [ 166] blastămi pe mine.

[ 168] — Bată-te pustia să te bată, mojic măscărăgios, c-al dracului mai [ 169] ești, zise cucoana, care începuse a se mai deprinde cu vorbe de masă… [ 170] Ia ieși oleacă afară din odaie, ș-apoi te-oiu chema eu acuș, că am [ 171] oleacă de treabă…

[ 173] Țăranul tace molcum și iese. Iară cucoana, drept cercare, începe a [ 174] șuera nătărânga, și atunci cinstita stiulete face zbâc! în ...... [ 175] cucoanei… Și dă-i, și dă-i, de-i mergea colbul. Dar chita cucoanei! [ 176] Vorba ceea: baba bătrână nu se sparie de stiulete asa groasă.

[ 178] Ședea, sărmana, cum șede mielul la țâța oaei, până ce se satură [ 179] de supt. Cucoana era de cele mai tărtoșe:

[ 181] Strâmtă-n ......, tare-n șele,
[ 182] Crâșcă stiulete din măsele
[ 183] Că-i cam iute la oțele!

[ 185] În sfârșit, după ce s-a săturat cucoana bine, apoi zice încetișor: [ 186] ho! ho! haram nesățios! stiuletele atunci pe loc s-a muiet și foflenchiu! [ 187] cade jos… Cucoana îndată o rădică cu mare sfințenie și o pupă [ 188] drept în bot… Apoi strigă pe țăran în casă și, luându-l cam pe [ 189] departe, zice:

[ 191] — Și cam cum s-a întâmplat de ai tu blăstămății de-aiste, măi [ 192] țărane?

[ 194] — Cum să se-ntâmple, cucoană? Ia, mai astă primăvară, sămănând [ 195] păpușoi în țarină, a adus dracul — că mai bine n-oiu zice — doi [ 196] oameni pe acolo. Și unul din ei, m-a întrebat: ce semăn? Eu să nu-mi [ 197] stăpânesc gura? M-a împins păcatul să răspund în ciudă că stiuleti [ 198] samăn, să iertați dumneavoastră? Și atunci el, pocit la gură sau [ 199] naiba îl mai știe cum a fost, a blagoslovit cu amândouă mânile spre [ 200] ogorul meu din treacăt, zicând: stiuleti să dea Dumnezeu să se facă. Și [ 201] cum vedeți dumneavoastră, stiuleti s-au făcut, cinstită cucoană. Și [ 202] iac-așa m-am făcut și eu negustoriu de stiuleti, fără știrea lui [ 203] Dumnezeu. Și, stiuletele meu și trei bani, ș-o căruță de jidani, să ierte [ 204] cinstită fața dumneavoastră.

[ 206] — Dar bine le mai zici pe nume, mânca-le-ai pe ceea lume!

[ 208] — Apoi, dă, cucoană, dac-așa le cheamă, cum hasti stiuleti să le mai [ 209] zicem?

[ 211] — Măi omule, oare nu cumva acela a fost Hristos și cu Sfântul Petru? [ 212] Că numai ei sunt așa făcători de minuni…

[ 214] — D-apoi dă, cucoană, mai știu eu cine să fi fost? Dumnezeu ori [ 215] dracul, să-i bag în pchizda mâne-sa, că mai bine nu le-oiu zice, să [ 216] ierte cinstită fața dumneavoastră, că știu că mi-a făcut-o bună…

[ 218] — Dacă-i așa cum spui tu, măi țărane, apoi eu cred că tot Hristos a [ 219] fost. Și de-aceea, hai să-ți cumpăr și eu una, spre aducere aminte de [ 220] anul când s-au făcut pe ogoară de cele care spui tu… căci după [ 221] mine aista-i semn de belșug.

[ 223] — stiuleti, vrei să zici, cucoană.

[ 225] — De-acelea, mânca-le-ai să le mănânci, că mult le mai porți prin [ 226] gură.

[ 228] — Apoi dă, dac-așa ni-i deprinsă gura, ce să facem? Iertați și [ 229] dumneavoastră! Dar și dac-a fi după vorba dumitale cucoană, apoi mult [ 230] stau eu și mă mier de Dumnezeu. Ce dracul? N-are el altă treabă [ 231] decât numai să se-apuce de făcut stiuleti pe ogoarele oamenilor! Doamne [ 232] iartă-mă, dar stiulos trebuie să mai fie și Dumnezeu acela, de-i plac [ 233] așa de mult stiuletii! Însă mai știi păcatul? Oiu face și eu ca [ 234] dumneata, cucoană. Poate a vrut Dumnezeu să se cace cu bani în punga [ 235] mea, că de mult șade pustie — frântă de para n-am la sufletul meu. — [ 236] Ei, ce zici, cucoană, iei-ți una ori ba? — că mă prea întârziiu cu [ 237] iarmarocul.

[ 239] — Apoi ce mi-i cere tu pe scârnăvia asta, zise cucoana, făcându-se [ 240] că i-i greață, oarecum… Vorba ceea: deie-mi-o Dumnezeu, dar nu-mi [ 241] trebuiește.

[ 243] — Apoi ce să-ți cer, cinstită cucoană! Că să nu ne zbatem, mi-i da [ 244] cinci sute de lei în capăt și pace bună.

[ 246] — Ce-ai spus? Cinci sute de lei? Dar știi că ești de duh, măi [ 247] țărane!

[ 249] — Apoi, dă, cucoană, mult mi-au asudat și mie coaiele, pân-am [ 250] prășit atâta amar de stiuleti, și le-am adus în halul ista, cum le [ 251] vezi… și dacă de la una ca dumneata nu m-oiu chiaburi, apoi de la [ 252] țărance de-a noastre ți-ai găsit să mă pricopsesc? Că ele ar voi [ 253] să le dai câte-o testea de stiuleti de-o para și câte-un vraf pe [ 254] de-asupra… Așa-i la noi la țărani, băga-mi-aș, Doamne iartă-mă, [ 255] să-mi bag! să iertați de vorba cea proastă!…

[ 257] — Măi țărane, dar trei sute de lei nu ți-i deajuns?

[ 259] — Nici o lețcaie mai puțin, cucoană.

[ 261] — Patru sute, măi.

[ 263] — Nu se poate, cucoană.

[ 265] — Nici 450?

[ 267] — Ba nici 499 de lei și 39 de parale. Nu te mai pune și dumneata, [ 268] cucoană, pentru 50 de lei. Fă-mi încaltea o saftea să nu mai stea, [ 269] c-ai să ai o bunătate de stiuleti, de mi-i pomeni, și mi-i îndrepta și [ 270] la alte cucoane de-a dumneavoastră…

[ 272] — Hai, na-ți 500 de lei, zice cucoana. Dar nu cumva să te [ 273] obrăznicești să spui cuiva că mi-ai vândut mie măscarale [ 274] de-aiestea, c-apoi al tău e dracul. Înțeles-ai?

[ 276] — A…ra! cucoană, d-apoi eu grija asta o am, păcatele mele?

[ 278] În sfârșit, cucoana dă 500 de lei, își ia stiuletele — și țăranului pe [ 279] ici i-i drumul, se duse-n treaba lui să vânda cum a puté și pe [ 280] celelalte pule. Dar pule de-ar avé, despre asta nu se mai plânge el [ 281] acum. Vorba ceea: calul bun din grajdiu se-ntreabă.

[ 283] Dar ce mai atâta vorbă. Cum s-a dus țăranul, cucoana cea pâșină [ 284] și spăsită face o cutie de argint poleită cu aur, îmbodolește [ 285] sfântul stiulete în bumbac, stropit cu aromate, o așază și-o încuie în [ 286] cutie ca pe un odor neprețuit, ia cheia la sine, și, când îi veneau [ 287] haghițele, se așeza gospodărește pe treabă, își astâmpăra pofta, [ 288] și ca mai ba să-i ducă dorul, sau să mai umble pe apucate, ca până [ 289] atunci. Se închipuluise biata cucoană cât se poate de bine pentru [ 290] bătrânețe…

[ 292] Amu, într-una din zile, iaca ce vine popa de pe moșia cucoanei ș-o [ 293] roagă de toți Dumnezeii să-i boteze un copil. Cucoana, ca să nu strice [ 294] hatârul popei, pune caii la carâtă și se duce cu dânsul în sat [ 295] să-i boteze. Și după ce-i botează copilul, rămâne la popa la masă [ 296] în acea zi. Și, la masă, luând și cucoana mai mult un păhăruț, [ 297] două de vin, — cum îi treaba oamenilor: ba, ia poftim luați-l macar [ 298] până la brâul preotesei, ba, atâta rău să fie! — pe cucoană o ia [ 299] vinul de cap, și pe loc îi și vine poftă de stiulete… Ei! Ei! ce-i de [ 300] făcut? Dă cucoana să se ducă acasă, popa și cu preoteasa n-o lasă.

[ 302] — Ai să mâi la noi în astă noapte, cumătriță, ziseră ei, că [ 303] doar nu-ți plâng copiii acasă.

[ 305] În sfârșit, cucoana scăpăra de dor de stiulete…

[ 307] — Cumetre părinte, zise ea de la o vreme: dacă nu mă lăsați să mă [ 308] duc, ține cheia asta, și fă bine sfinția-ta de te du acasă la mine, [ 309] deschide lădoiul de lângă patul unde dorm eu, scoate de-acolo o cutie [ 310] de argint și mi-o adă încoace, că-mi trebuie ceva dintr-însa: [ 311] chițibușuri de-a noastre, știi, cum îi treaba femeilor…

[ 313] Popa, chitind că-s niște daruri pentru preuteasă, pe dată și [ 314] pornește călare.

[ 316] Și ajungând la cucoană acasă, umblă în lădoiu, ia cutia și [ 317] pornește grabnic cu dânsa înapoi spre casă.

[ 319] Era pe la amează, în mijlocul verii, și da inima din popă de [ 320] căldură. Când, pe la mijlocul drumului, trecând prin marginea unei [ 321] păduri, stă la umbra unui copac pletos să se răcorească oleacă. Și [ 322] cum sta de se răcorea, îi dă dracul în gând să umble în cutie și [ 323] să vadă ce-i acolo? Sucește el cutia, o învârtește și nu știu cum [ 324] face de-o deschide. Și când se uită înlăuntru, ce să vadă? Vede [ 325] coșgogemite mascara, învelită în bumbac stropit cu aromate… Atunci [ 326] popa, cuprins de mierare, începe a șuera. Și cum se miera el [ 327] șuerând, stiuletele face zmâc în poala popei!… Popa atunci începe a [ 328] răcni și a zice: Doamne, izbăvește-mă de vrăjmaș! Nu lăsa pre [ 329] robul tău de batjocora diavolului! Că ție unuia am slujit și afară de [ 330] tine pre altul nu știu! Dar toate erau în zadar. În sfârșit, dacă [ 331] vede popa și vede că nu mai este scăpare, scoate bârnețul de la [ 332] izmene și cu un capăt îl leagă de copac, iar cu celălalt capăt de [ 333] bârneț leagă stiuletele cum poate, și unde nu începe popa a se zmunci și a [ 334] cotigi în toate părțile, cum se zmuncesc boii la tânjală, când [ 335] trag ceva din greu, dar nu era chip… Se roagă el popa, răcnește el [ 336] popa, cârnește el popa, dar n- nădejde de scăpare, c-o dat peste [ 337] stiulete mare…

[ 339] În sfârșit, oleacă de nu era să iasă sufletul din popă; când [ 340] noroc de la Dumnezeu, iaca o vacă, pe care o pălise strechea, căt pe ce [ 341] era să deie peste dânsul să-l zdrobească. Atunci popa, de spaimă, [ 342] începe a striga deznădăjduit: ho!, ho!, haram, mânca-te-ar lupchii [ 343] să te mănânce! Vaca dă în lături și atunci numai iaca și stiuletele [ 344] iese din poala popei!… Și când se vede popa scăpat, o și croiește [ 345] la fugă prin pădure ca un nebun, lăsând și cal și cutie și stiulete [ 346] și bârneț și preuteasa și cucoană și tot, și se ca mai duce în [ 347] toată lumea. Și dus a rămas și până în ziulica de astăzi.

[ 349] Sâmbătă, 1877, octombrie 22 — 1878, noemvrie 12
alexxandra
Postat pe 16 Martie 2010 13:47
bravoooooooooooo.......asteptam cu interes un nou topic cu proza si versificatia deocheata a lui eminescu....
tutankhamon
Postat pe 17 Martie 2010 01:04
mai "draga" alehaaa...scuza-ma dar nu te credeam atat de ....!
scuzele mele dar mi-ai intrecut imaginatia, si daca adminii..nu se vor sesiza la prostiile tale eu sper sa nu mai sper la nimic pe-aici!
fleurdelis
Postat pe 17 Martie 2010 01:43
De la: fleurdelis, la data 2010-03-17 01:43:54mai "draga" alehaaa...scuza-ma dar nu te credeam atat de ....!
scuzele mele dar mi-ai intrecut imaginatia, si daca adminii..nu se vor sesiza la prostiile tale eu sper sa nu mai sper la nimic pe-aici!





probabil ca ai lipsit de la literatura.vb aici despre un recunoscut scriitor al nostru,care a avut onoarea sa-i fie publicata povestea,cu cv care saraca de tine ti-au intrecut imaginatia.si daca adminii vor citi vor vedea ca am copiat povestea scriitorului,avand bunul simt sa modific cv.care nu se incadrau cu asemenea societate,de domni si doamne.chiar daca as fi scris precum scriitorul,cu cv lui ,tot nu trebuia sa te exprimi asa cat de oripilata esti ,caci nu erau cv mele .prostiile la care faci referire nu se regasesc in transcrierea mea.apuca-te si reciteste povestea si spune-mi unde este greseala mea?urat nu am vb,ba din contra.plus ca am facut lobby unui scriitor roman.
alexxandra
Postat pe 19 Martie 2010 11:09
aleho, ti-a nascut sotia?
pik_nik
Postat pe 19 Martie 2010 11:12
Pik, da ce este cu sotia Alexanrei, ca eu nu prea pricep????
persidadamian
Postat pe 19 Martie 2010 11:14
keks
Postat pe 19 Martie 2010 11:14
pana la urma, ce e?fem sau masc?
nuti_vio
Postat pe 19 Martie 2010 11:17
bai chiar nu mai inteleg nimica....
ladyDY
Postat pe 19 Martie 2010 11:18
keks
Postat pe 19 Martie 2010 11:21
alex2007
Postat pe 19 Martie 2010 11:24
aaaaaa......
deci si pe la voi e ceata
macar nu sunt singura
persidadamian
Postat pe 19 Martie 2010 11:24
mai, contul asta era initial iulius_cezar, si EL se lauda intr-o noapte, asa pe la 4, ca sotia lui, gata sa nasca, are pofta de inghetata
evident ca a sarit de fund in sus cand i-am spus ca-i aleha, ba unii "caricaturisti" (de fapt caricaturi) vestiti ai forumului mi-au spus ca-s eu paranoic
deci eu intreb de atunci acelasi cont daca i-a nascut sotia, si nu-i vina mea ca intre timp s-a metamorfozat
pik_nik
Postat pe 19 Martie 2010 12:35
eu cred ca de la povestea povestilor i s'o metamorfozat creierul cucoanii asteia daca'si inchipuie acum k noi am studiat la limba romana "povestirea asta!" d-aia se si vede iulius -cezar din cd in cd sarmanaaa
fleurdelis
Postat pe 20 Martie 2010 16:47
Ale-hoooo !!! Lobby - lobby , dar daca sesizez organele( ) abilitate , s-ar putea sa te trezesti cu vreo acuzatie de plagiat !!! Pai cum iti permiti sa modifici tu , in asa hal , povestea marelui scriitor ??? De ce n-ai redat-o exact, daca tot ti-a placut atat de mult ???
eu_vio
Postat pe 20 Martie 2010 17:22
alexandra, stim povestea povestilor. te chinui degeaba sa ne culturalizezi

da, pe asta o stii? ca tot creanga al nost' a scris-o. e un fel de povestea povestilor, dar mai pe scurt. adica , un fel de recenzie . editie de buzunar

cand s-a samana si aia
cum se samana pastaia,
ai vedea pe aratura
numai capete de ....popusoi
si_totusi
Postat pe 20 Martie 2010 17:33
mai da numai gafe face fata astaa!
n-o poate aresta cineva nene>> cum sa faci plagiat dupa asa ceva doamne iarta-ma si sa mai si spui apoi ca tot tuu neferictul care i-a cetit aberatiile, a chiulit de la limba romana???!!!
am luat 10la bac la romana fatooooo...da ce-i drept nu mi-a picat obsesia obsesiilor ....cum ti-a picat tieee....pata!
fleurdelis
Postat pe 20 Martie 2010 17:42
da ce te suparasi ase, floricica?
si_totusi
Postat pe 20 Martie 2010 17:52
is suparata pt ca e pur si simplu dezgustatoare fiinta asta! dar da si lectii!
mai are si nemernicul obicei sa t3e considere idiot si sa te ia de sus!
fleurdelis
Postat pe 20 Martie 2010 17:55

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
editura elena francisc 4 De la: ilincaionel 31 Mai 2010 21:28
ce carti ati mai citit si v-au placut... 771 De la: garbo_499705 16 Mai 2019 11:54
agroturism 1 De la: marianela 20 Februarie 2010 15:43
Cel mai serios site al cartilor 10 De la: A2-Tipic 15 Septembrie 2019 20:30
povestea povestilor de Ion Creanga 19 De la: fleurdelis 20 Martie 2010 17:55
Setari Cookie-uri