ghid pentru o viaƣă ßmplinită
Info
x
info
 
 


Info
x
info
 
 

Rugaciune catre dumnezeu!

Voteaza
*****Scor: 5 din 1 vot
 

Ne răspunde Dumnezeu la rugăciuni?
Ce putem face pentru ca Dumnezeu să ne asculte rugăciunile?

Cum să ne rugăm... în așa fel încât să ne fie ascultate rugăciunile
Ai cunoscut vreodată pe cineva care să se încreadă în Dumnezeu din toată inima? Când nu credeam în Dumnezeu, aveam o prietenă bună care se ruga adesea lui Dumnezeu. Ei bine, în fiecare săptămână îmi spunea despre o dificultate sau un lucru din viața ei pe care îl încredința în grija lui Dumnezeu. Și, invariabil, în fiecare săptămână eram martoră la un lucru neobișnuit făcut de Dumnezeu ca răspuns la rugăciunea ei din acea săptămână. Nici nu-ți poți închipui cât de greu îi este unui ateu să fie nevoit să constate acest lucru săptămână de săptămână! După o vreme, nu mai merge să argumentezi că totul este o „coincidență”...

Dar de ce îi asculta Dumnezeu rugăciunile prietenei mele? Motivul principal: fiindcă ea avea o relație cu El și voia să facă voia Lui. Și, într-adevăr, ea asculta ce îi spunea Dumnezeu. Considera că El are dreptul de a o îndruma în viață și ea chiar se bucura că așa stau lucrurile! De aceea atunci când se ruga în legătură cu diferite lucruri, făcea ceva firesc, dată fiind legătura ei cu Dumnezeu. Venea la Dumnezeu cu toată încrederea și-I vorbea despre nevoile, despre îngrijorările ei și despre orice altceva se întâmpla în viața ei. În plus, din ceea ce citise în Biblie, se convinsese că Dumnezeu dorea ca ea să se bizuie pe El în acest mod.

Mai exact, viața ei demonstra ceea ce spune versetul acesta din Sfânta Scriptură: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.”1 „Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniți, și urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor...”2

Atunci cum se face că Dumnezeu nu ia aminte la rugăciunile tuturor oamenilor?
Poate deoarece nu toți oamenii au o legătură personală cu El... Or fi știind ei că există Dumnezeu, poate chiar I se închină din când în când. Cât despre cei care nu par să primească niciodată răspuns la rugăciunile lor... probabil că lucrurile stau astfel din cauză că nu au o relație personală cu Dumnezeu și, mai mult, niciodată nu au primit de la Dumnezeu iertarea completă pentru păcatele lor. Te întrebi ce legătură are una cu alta?! Îți explic imediat. „Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Fața Lui și-L împiedică să v-asculte!”3

Este destul de normal să simțim această despărțire de Dumnezeu. Ce se întâmplă de obicei când oamenii încep să-L roage ceva pe Dumnezeu? Își încep rugăciunea astfel: „Doamne, am mare nevoie să mă ajuți cu problema asta...” Apoi fac o pauză și reiau: „Sunt conștient de faptul că nu sunt o persoană perfectă... că, de fapt, nu am nici un drept să Te rog acest lucru...” Iată, oamenii își dau seama că sunt păcătoși... și își mai dau seama că nu doar ei își dau seama de acest lucru, ci și Dumnezeu! Și atunci se gândesc: „Hei, pe cine caut eu să păcălesc?” Însă ceea ce s-ar putea să nu știe ei... este cum pot primi de la Dumnezeu iertarea pentru toate păcatele. E posibil să nu știe că pot începe o relație cu Dumnezeu și că atunci Dumnezeu îi va auzi... Va lua aminte la rugăciunile lor.

Pe ce se bizuie rugăciunile noastre?
Mai întâi trebuie să ai o relație cu Dumnezeu. Închipuie-ți că un student se duce la rectorul universității sale (pe care nici nu-l cunoaște, de altfel) și îl roagă să îl gireze pentru un împrumut bancar. Ce șanse de reușită ar avea? ZERO. (Bine, pornim de la premiza că rectorul nu este un iresponsabil!) Dar dacă fiica rectorului și-ar ruga tatăl s-o gireze pentru un împrumut bancar, totul s-ar rezolva. De ce? Fiindcă se cunosc și, mai mult chiar, au o relație. Relațiile pe care le avem cu ceilalți schimbă totul.

Cum stau lucrurile cu Dumnezeu? Ei bine, când persoana respectivă este un copil al lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu o cunoaște și ia aminte la rugăciunile sale. Iisus a spus: „Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele și ele Mă cunosc pe Mine... Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc și ele vin după Mine. Eu le dau viața veșnică, în veac nu vor pieri și nimeni nu le va smulge din mâna Mea.”4

Așadar, Îl cunoști pe Dumnezeu cu adevărat? Dar El te cunoaște? Ai o relație cu El, care să îți garanteze că ia aminte la rugăciunile tale? Sau pentru tine Dumnezeu este departe; există mai degrabă la nivel teoretic decât practic? Dacă Dumnezeu este departe de tine sau dacă nu ești sigur(ă) că Îl cunoști, citește aici cum poți începe o relație cu El chiar acum: Cunoașterea personală a lui Dumnezeu.

Precis îmi va asculta Dumnezeu rugăciunea?
Iisus Hristos le face o ofertă extrem de generoasă acelora care Îl cunosc cu adevărat și se bizuie pe El: „Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea și vi se va da.”5 Sintagmele „a rămâne” în El și „dacă rămân în voi cuvintele Mele” înseamnă să ne ducem viața luându-L și pe El în calcul, bizuindu-ne pe El, ascultând ce are să ne spună. Atunci putem să-L rugăm orice dorim. Iată o altă condiție: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Și dacă știm că ne ascultă, orice I-am cere, știm că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.”6 Dumnezeu ne ascultă rugăciunile potrivit voii Sale (și pe măsura înțelepciunii, a sfințeniei Sale, a dragostei pe care ne-o poartă etc.).

Știi care este punctul în care ne împotmolim? Când ne închipuim că știm ce vrea Dumnezeu... fiindcă nouă ni se pare că un anumit lucru este foarte firesc! Noi presupunem că la fiecare rugăciune este doar un singur „răspuns” potrivit, gândindu-ne desigur că ACELA este cel dorit de Dumnezeu. Și atunci lucrurile se complică. Noi, oamenii, nu suntem stâpâni pe timp și nu știm toate lucrurile. Noi deținem doar anumite informații despre o situație și despre efectele din viitor pe care o anumită acțiune le va avea asupra situației respective. Dar Dumnezeu ne înțelege pe deplin situația. Numai El știe ce efect va avea o anumită acțiune asupra vieții noastre sau în mersul istoriei. Iar scopurile Sale s-ar putea să depășească cu mult ideile noastre cele mai îndrăznețe. Prin urmare, Dumnezeu nu Se va apuca să facă ceva pur și simplu fiindcă am ajuns noi la concluzia că asta trebuie să vrea.

Ce dorește Dumnezeu să facă pentru noi?
Aș putea umple pagini întregi cu intențiile lui Dumnezeu în ceea ce ne privește. Toată Biblia ne descrie ce fel de relație dorește Dumnezeu să aibă cu noi și ce fel de viață vrea să ne dăruiască. Iată mai jos doar câteva exemple:

„Totuși Domnul așteaptă să Se milostivească de voi și Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toți cei ce nădăjduiesc în El!”7 Ai auzit? „Domnul așteaptă să Se milostivească de tine.” „Căile lui Dumnezeu sunt desăvârșite... El este un scut pentru toți cei ce aleargă la El.”8 Domnul iubește pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.”9

Și totuși, cea mai mare dovadă de dragoste și de devotament pe care ne-a arătat-o Dumnezeu este aceasta, descrisă de Iisus: „Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi”10 - adică exact ceea ce a făcut Isus pentru noi. Și atunci: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?”11

De ce unele rugăciuni nu sunt „ascultate”?
Unii oameni se îmbolnăvesc și chiar mor; alții au probleme financiare; alții se pot confrunta cu diferite alte dificultăți. Ce se poate face atunci?

Dumnezeu ne spune să ne lăsăm grijile în seama Sa. Chiar și când o situație rămâne apăsătoare: „Aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi.”12 Chiar dacă situația pare scăpată de sub control, totuși nu este... Chiar atunci când lumea întreagă pare să se prăbușească, Dumnezeu ne poate ajuta să rămânem în picioare. În acele clipe omul poate fi foarte recunoscător că Îl cunoaște pe Dumnezeu.

„Domnul este aproape. Nu vă îngrijorați de nimic; ci în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Iisus.”13 Soluțiile, rezolvările pe care le poate găsi Dumnezeu la problema respectivă depășesc cu mult tot ce am crede noi că este cu putință. Probabil că orice persoană care-L urmează cu adevărat pe Hristos ar putea da exemple de acest gen din viața sa. Însă chiar dacă situația nu se îmbunătățește, în ciuda problemelor cu care ne confruntăm, Dumnezeu ne poate da pace. Iisus Hristos a spus: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.”14

În această clipă (când situația este încă încâlcită), Dumnezeu ne cere să ne încredem în El în continuare - s㠄umblăm prin credință, nu prin vedere”, după cum spune Biblia. Dar nu este vorba de credință oarbă. Ci este vorba că ne bizuim pe caracterul lui Dumnezeu. Mașina care merge pe un pod solid se sprijină în totalitate pe soliditatea podului; nu contează ce crede șoferul, ce gândește sau ce discută cu pasagerul de lângă el. Mașina ajunge în siguranță la celălalt capăt al podului datorită solidității podului, în care șoferul a ales să creadă de la bun început.

În mod asemănător Dumnezeu ne cere să ne încredem în integritatea și în caracterul Său... în îndurarea, în dragostea, în înțelepciunea Sa. El spune: „Te iubesc cu o iubire veșnică; de aceea îți păstrez bunătatea Mea.”15 „Popoare, în orice vreme, încredeți-vă în El, vărsați-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru.”16

În concluzie... Cum să ne rugăm
Dumnezeu ascultă rugăciunile copiilor Săi (adică ale acelora care L-au primit în viața lor și caută să-L urmeze). El ne roagă să aducem în rugăciune orice ne preocupă și El se va ocupa de problema respectivă cât mai bine, potrivit voii Sale. Când ne confruntăm cu dificultăți, trebuie să ne aruncăm îngrijorările asupra Sa și vom primi pace de la El, în ciuda situației neprielnice. Credința și nădejdea noastră se bizuie pe caracterul lui Dumnezeu: cu cât Îl cunoaștem mai bine, cu atât ne putem încrede mai mult în El.

Dacă dorești detalii despre caracterul lui Dumnezeu, te rog să citești articolul „Cine este Dumnezeu?” sau alte articole de pe acest site. Motivul pentru care ne rugăm este acela că ne încredem în caracterul lui Dumnezeu. Iar prima rugăciune la care ia aminte Dumnezeu este rugăciunea prin care începi o relație cu El.

Articol de Marilyn Adamson


(1) 1 Ioan 5:14
(2) 1 Peter 3:12
(3) Isaia 59:1,2

  citeaza   raspunde

Raspunde Varianta pentru tiparire   
Mergi la: