ghid pentru o viaţă împlinită
Info
x
info
 
 


Info
x
info
 
 

Disfunctionlitati in familie

Voteaza
*****Scor: 1 din 2 voturi
 

Buna!

Ma numesc Pia si sunt o adolescenta de 17 ani,traiesc cu parintii mei,sunt eleva la liceu la filologie.
Sora mea in varsta de doar 6 ani a fost diagnosticata in urma cu 4 ani cu autism usor.Parintii mei au tot fost cu sora mea la medici pana cand a primit un diagnsotic clar si final AUTISM.Cautand informatii pe internet si pe la doctori parintii mei au descoperit un centru in timisoara (mentionez ca noi locuim la 67 de km de timisoar)unde se practica terapia ABA.De aproximativ un an de zile sora mea face terapie la acel centru de luni pana vineri cate 4 ore pe zi,iar lunar parintii mei platesc in jur de 1.100RON plus combustibil pentru masina 67 de km dus intors de luni pana vineri ....In Romania sunt foarte putini specialisti in terapia ABA iar statul roman nu ajuta mai cu nimic acesti copii si este foarte trist faptul ca majoritatea copiiilor autisti au mari sanse de vindecare chiar daca nu se vindeca in totalitate aceasta terapie ii ajuta foarte mult iar eu stiu asta vazand progresele uimitoare ale surioarei mele.

Cu toate ca parintii mei se chinuie sa invinga boala surorii mele,sunt multe lucruri care ma afecteaza si pe mine.Parintii mei sunt mai tot timpul nervosi si agitati iar eu fiind la varsta adolescentei si fiind foarte sensibila pur si simplu ma distrug.De cele mai multe ori parintii mei nu stiu sa trateze o problema cu calm si se enerveaza din orice,nu imi8 asculta parerile absolut deloc,comunicarea nu exista,pe mine nu ma lasa sa ies in timpul meu liber sau sa imi petrec timpul cu colegi sau prieteni.Datorita lor eu sunt o persoana foarte retrasa,intampin mari dificultati in socializarea cu celelalte persoane,la scoala foare putin comunic cu colegii,iar majoritatea necunoscand atmosfera din familia mea din casa mea,ma judeca foarte aspru si ma eticheteaza drept o ''ciudata''.Multe persoane nu stiu ce e in sufletul meu,nu sunt chiar o ''incuiata'' stiu sa iubesc,gandesc matur,imi place sa zambesc sa rad sa simt cand sunt fericita dar pur si simplu nu mai am incredere in mine.Ma subestimez foarte mult si nu pot accepta ceea ce sunt !!!!Am nevoie de un niste sfaturi !!!!Trag un semnal de alarma pentru oricine pentru putin ajutor!!!
  citeaza   raspunde


Scumpa mea, felul in care gandesti denota un caracter puternic, o gandire sanatoasa si matura (poate putin prea matura pentru varsta ta). Nu pleca urechea la ceea ce spun altii. La varsta asta, majoritatea adolescentilor sunt superficiali... preocupati doar de propria persoana, si nu se opresc sa priveasca mai atent sau sa asculte pe cineva care pare sa aiba preocupari diferite de ale lor.
Tu pastreaza-ti curajul si calmul, ajuta-ti surioara atat cat poti si ai rabdare cu parintii tai. Nici lor nu le e usor... probabil si ei sunt debusolati si nu mai stiu incotro s-o apuce...

Nu renunta insa la incercarea de a dialoga cu ei, de a-ti sustine parerile si de a-i sensibiliza si la nevoile tale.

Sunt sigura ca ti-e foarte greu, dar gandeste pozitiv. Gandeste-te ca tu esti un om sanatos si puternic, capabil sa lupte si sa-si realizeze toate visele, pe cand surioara ta, are nevoie de sprijinul vostru.

Nu trebuie sa-ti pierzi increderea in tine si nici nu trebuie sa fii pe placul tuturor.

Hai, curaj, micuto! Maine va fi mai bine, vei vedea!
Te imbratisez...
  citeaza   raspunde

De multe ori gandeam negativ si eram foarte pesimista....

de la un timp am invatat sa gandesc mai mult pozitiv si sa fiu mai optimista fiindca am realizat faptul ca asa pot avea mai mult incredere in mine ,in fortele proprii....

Uneori chiar am nevoie de un sfat sau de o persoana care sa ma asculte(capabila sa ma asculte)....!!!!

Multumesc!
  citeaza   raspunde

mai draga tovarashica, ne intalnim din nou, nu fara placere, mai draga!
Nu te subestimezi deloc, nici nu ai avea motive. Esti retrasa pentru ca esti cam prea matura in gandire pentru varsta dumitale, mai draga. E si de inteles, tinand cont de ceea ce traiesti.
Iar colegii - de aia sunt "colegi": ca sa fie rautaciosi. Mai ales ca ei se si tem (mai ales baietii) de fetele care gandesc mult si bine, precum dumneata. Prietenii insa nu sunt asa, mai draga, iar dumneata din aia trebuie sa cauti si sa gasesti. Dar atentie, mai draga: prietenii nu ii gasesti aici, pe garbo.
Daca nu poti sa iesi, incearca sa iti cauti alte preocupari: asculta muzica, citeste si din cand in cand aminteste-le parintilor tai ca existi si ca SI TU ai nevoie de ei. Stiu ca si lor le este greu, ca trec prin niste momente grele, dar asta nu inseamna ca ei nu te iubesc. Ai incredere mai ales in ei, pentru ca deocamdata EI sunt singurii tai prieteni.

Hai, mai draga, curaj!... Si un sfat de la moshu': scoate avatarul ala. Pune mai bine o floare sau altceva ce-ti place dumitale .
  citeaza   raspunde

Stimate ''tovaras''.....am foarte putini prieteni intradevar dar sunt prieteni in care pot avea incredere si care imi cunosc foarte bine problemele.Ce ma deranjeaza pe mine este ca unele persoane ma judeca dupa impresii iar parintii mei ,da ii inteleg si pe ei poate nu in totalitate dar intr-o oarecare masura,atat vreau din partea lor putina intelegere....

si nu,nu caut prieteni,nu de aceea am scris pe aceasta adresa,pur si simplu trebuia sa ma descarc intr-un mod sau altul si aveam nevoie de nise sfaturi si am nevoie in continuare fiindca probabil ca gandesc matur dar tot ma consider un copil si asta si sunt!

Totusi multumesc !Orice sfat sau opinie sunt binevenite!
  citeaza   raspunde

Pia, fetito, nea Nelu n-a vrut sa fie rau cu tine - a incercat sa-ti spuna ca oamneii pot fi rai si ca e bine sa te feresti a fi prea "transparenta" aici - poza reala a ta nu e indicata a fi aici - eu asa cred!
Te-ai maturizat prea repede si, da, e adevarat, de regula cei din preajma ta, de un nivel inferior se tem...mai ales barbatii
Si inca ceva - parintii iti pot deveni, la un moment dat, cei mai apropiati si adevarati prieteni!
  citeaza   raspunde

bre, da' ce-i acela autism usor?... trece cu aspirine, sau cum?...
  citeaza   raspunde

dragutza... cine te judeca dupa impresii, cu aia sa ramana. nu tu ai de pierdut ci ei. intotdeauna, oricat vei fi de mare, de realizata sau de cunoscuta in viata, cea mai mare parte din oameni te vor judeca dupa impresii, nu dupa ceea ce esti sau simti dumneata ca esti cu adevarat. dar asta nu trebuie sa te intristeze. asta trebuie doar sa constituie un imbold pentru tine insati, un imbold de a fi mai buna si mai iubitoare cu cei din jurul tau. atat. DOAR CEI APROPIATI TIE CONTEAZA, mai draga. adica familia ta. toti ceilalti -prieteni, colegi- sunt doar niste umbre trecatoare, pe care azi ii vezi si maine nu mai exista pentru tine.

cat despre parintii dumitale, mai draga, repet: stai de vorba cu ei. aminteste-le, nu ca existi, cum gresit m-am exprimat eu mai inainte, ci ca si tu ai nevoie de o vorba buna pe care, probabil prinsi de celelalte griji, au uitat sa ti-o spuna. (asta nu inseamna ca nu au gandit-o, mai draga. eu sunt convins ca in sinea lor ei stiu ca se pot baza pe dumneata si pentru asta ei te iubesc foarte mult, doar ca nu ti-o spun).
  citeaza   raspunde

Pia,in literatura de specialitate se vehiculeaza faptul ca parintii cunosc vag si empiric,pe baza experientelor proprii,problemele copiilor lor adolescenti si se impune deci necesitatea cunoasterii de catre parinti a aspectelor psihologice pe care le pune varsta adolescentei.
Acesta este un aspect care tine de teorie.Practic,pentru ca fiecare adolescent isi are personalitatea sa,dincolo de problemele legate de afectivitate,dialog,echilibru intre libertate si autoritate,parintii trebuie sa raspunda unei cerinte fundamentale,
tratarea individuala,cat mai diferentiat posibil.Pentru a rezolva conflictele intre parinti si adolescenti,primul pas il constituie definirea problemei si efortul de a se intelege reciproc,deziderat ce se indeplineste prin comunicare.
In relatiile adolescent-adult,inabilitatile de a comunica ale fiecarei parti pot duce la distorsiuni.
Intre adolescenti si parinti exista diferite stiluri de comunicare.Fiecare stil are efecte specifice,acestea determinand tipul de dominare parentala.
Poate te plictisesc,dar cred ca ar fi util sa citesti despre cele patru stiluri de dominare parentala si sa vezi unde te regasesti in cele ce urmeaza.
  citeaza   raspunde

Stilul autoritar
are ca scop o supunere stricta.Comunicarea este unilaterala,exclusiv parintii iau decizii,parerea adolescentului nu conteaza.Efecte-adolescentului ii lipseste increderea si respectul de sine si,in consecinta,va fi dependent de ceilalti.
Stilul permisiv
adolescentul nu este directionat,nu i se impun restrictii,decide singur si poate dezvolta relatii conflictuale cu cei care nu/l lasa sa faca ce vrea.Deoarece nu cunoaste limitele propriului comportament,se poate simti uneori nesigur,debusolat si ii poate acuza pe parinti de acest lucru.
Stilul inconsecvent
alterneaza permisivitatea cu disciplina.Parintele ameninta cu pedeapsa si ulterior cedeaza.Adolescentul poate exercita control asupra parintelui.Efecte-adolescentul ii poate manipula pe ceilalti si va genera conflicte cu cei aflati in pozitii de autoritate.El judeca in virtutea impulsurilor de moment.
Stilul democrat
are ca scop ajutarea adolescentului sa devina increzator si sa foloseasca rationamentul.Comunicarea este bilaterala,parintele si copilul isi asuma consecintele deciziilor.Efecte-adolescentul invata sa ia decizii,isi asuma riscuri si dobandeste cheia comunicarii,isi dezvolta abilitatile de a asculta si de a vorbi.Disciplina si libertatea sunt in armonie.
  citeaza   raspunde

Exista mai multe tipuri de autism usor....grav..sever...sunt care se pot vindeca aproape in totalitate si sunt care nu se mai pot recupera deloc...!!!!!!!!!!!
  citeaza   raspunde

Stilul autoritar....

Din pacate ma regasesc aici!!!!
  citeaza   raspunde

draga Pia, trebuie sa cauti raspunsurile in tine...de ce anume te subestimezi...dc ti-ai pierdut increderea in tine...cauta sa te inconjori de prieteni, colegi ...iesi din casa, plimba-te, citeste...si intelege-i pe ai tai parinti...e cumplit ce li se intampla...imi pare rau pentru sora ta...gandeste-te cat de norocoasa esti, tu poti sa faci ce vrei cu viata ta, sora ta insa, va avea mereu nevoie de ajutor.
capul sus si incearca sa vezi in orice lucru rau, partea buna..
  citeaza   raspunde

Citesc in timpul liber ,cat timp liber am.Ma uit la prietenii mei si la colegi ei iasa in oras sau se intalnesc,pe mine parintii nu ma lasa mai niciunde.Plus ei ma considera tot un ''copil mic si prost''incapabil de nimic.
Ei merg pe principiul ''eu te-am facut eu te omor''adica nu am nici un drept,iar in casa in care locuiesc in familia mea nu ma simt absolut deloc in largul meu si asta ma afecteaza atunci cand sunt in societate.Sunt retrasa,necomunicativa si nu am incredere in mine!Parintii mai mult ma descurajeaza decat sa ma incurajeze,de aceea abea astept sa termin liceul(mai 2 ani) si sa plec din orasul asta la facultate oricat de greu ar fi si nu plec doar ca sa ma realizez plec ca sa fiu cat mai departe de casa!!!!!A vrea sa fii cat mai departe de casa mi se pare trist,sa gandesc asa dar asa imi privesc viata.....
  citeaza   raspunde

De la: Pia, la data 2009-09-25 21:12:39Citesc in timpul liber ,cat timp liber am.Ma uit la prietenii mei si la colegi ei iasa in oras sau se intalnesc,pe mine parintii nu ma lasa mai niciunde.Plus ei ma considera tot un ''copil mic si prost''incapabil de nimic.
Ei merg pe principiul ''eu te-am facut eu te omor''adica nu am nici un drept,iar in casa in care locuiesc in familia mea nu ma simt absolut deloc in largul meu si asta ma afecteaza atunci cand sunt in societate.Sunt retrasa,necomunicativa si nu am incredere in mine!Parintii mai mult ma descurajeaza decat sa ma incurajeze,de aceea abea astept sa termin liceul(mai 2 ani) si sa plec din orasul asta la facultate oricat de greu ar fi si nu plec doar ca sa ma realizez plec ca sa fiu cat mai departe de casa!!!!!A vrea sa fii cat mai departe de casa mi se pare trist,sa gandesc asa dar asa imi privesc viata.....


e foarte trista situatia in care te afli..dar trebuie sa ai rabdare..pe parinti nu ii poti schjmba(din pacate)
dar timpul le rezolva pe toate...
  citeaza   raspunde

parintii tai te protejeaza...asa inteleg ei sa actioneze de teama ca nu cumva sa te piarda si pe tine...incearca sa discuti cu ei, calm, sa le spui ce simti ...asa cum ai postat aici, roaga-i sa te trateze ca pe un "aproape" adult...spune-le ca Brancusi a plecat la 12 ani de acasa, descult...incearca sa-i ajuti la activitatile casnice, sa te faci utila...sa dovedesti responsabilitate si iti vor acorda mai mult credit...dar, calm si cu rabdare!
  citeaza   raspunde

De la: Ines, la data 2009-09-25 21:22:17parintii tai te protejeaza...asa inteleg ei sa actioneze de teama ca nu cumva sa te piarda si pe tine...incearca sa discuti cu ei, calm, sa le spui ce simti ...asa cum ai postat aici, roaga-i sa te trateze ca pe un "aproape" adult...spune-le ca Brancusi a plecat la 12 ani de acasa, descult...incearca sa-i ajuti la activitatile casnice, sa te faci utila...sa dovedesti responsabilitate si iti vor acorda mai mult credit...dar, calm si cu rabdare!


din prea multa lor grija,parintii fac un mare rau...viata e f dura..daca,fetita lor este tinuta departe de viltoarea vietii,mai tirziu ii va fi destul de dificil sa razbata in aceasta jungla,numita civilizatie
  citeaza   raspunde

ai dreptate Lilo, poate stiu si ei asta, dar e mai mare teama generata de situatia celuilalt copil...sunt, probabil, innebuniti de durere, distrusi, cu nervii la pamant si nu realizeaza ca a-si tine copila intr-un glob de sticla nu este o solutie.
  citeaza   raspunde

da mie mi-e mila de fetita asta,ca este tinuta ca o sclava..nu se poate bucura de viata..si este atit de tinara..si (zicea cineva) viata e atit de scurta...nu avem voie sa impunem restrictii absurde copiilor nostri..riscam sa ii indepartam...orice om constrins de o situatie absurda,va vrea sa scape..sa fuga cit mai departe...mai ales ca la aceasta virsta(eu personal am simtit)e o nevoie imperioasa de libertate...
  citeaza   raspunde

Nu mi-as dori nici macar pt o secunda sa fiu in locul parintilor tai... Stii povestea "Puiul"?... Exact asta fac si ei. Locul de unde vii nu este unul oarecare, si, sunt convinsa ca asta li se datoreaza... Tocmai pentru acest fapt, nu pentru ca nu ar sti sau nu dori un alt tip de comunicare, tocmai,..., tocmai pt asta nu trebuie sa o intelegi ca o coborare abrupta din rasfatul unui destin fara fisura! Nu vedea toate acestea ca privelistea spatelui care se intoarce... Am simtit in vorbele tale ca stii exact gradul de toleranta vizavi de toata nenorocirea de acolo...O discutie cu ei ai incercat? Poate sunt atat de coplesiti ca nu-si dau seama...


... neamurile arabe au un salut teribil care m-a fascinat intotdeauna:maana dusa la inima, la gura si la frunte, insotita de o usoara si demna plecaciune.


... as dori sa te incurajez, sa-ti spun sa fii optimista, sa razi- poate chiar si la soare, sa incerci sa treci peste toate, sa mai ai un pic de rabdare...
  citeaza   raspunde

intr-adevar superb salutul arabilor ...ca si semnificatia lui.
  citeaza   raspunde

pentru inceput, bravo, mai draga Pia! observ ca ai ascultat sfatul meu si ti-ai scos fotografia.
iti mai repet o data: oricat ar fi de autoritari parintii tai (cu totii am avut sau avem parinti "autoritari" in viziunea noastra, ba chiar si suntem autoritari cu copiii nostri), sa stii un singur lucru: ei SUNT SINGURII CARE TE IUBESC NECONDITIONAT.
si daca tie ti se par autoritari, este pentru ca asa inteleg ei sa isi protejeze puiul. cand vei fi pe picioarele tale, vei intelege vorbele mele.
hai, capul sus si spor la scoala!
  citeaza   raspunde

Pia,la lipsa de comunicare dintre adolescenti si parintii lor contribuie ipoteza din partea majoritatii tinerilor ca parintii nu/i vor putea intelege niciodata.Stiu,la nivel intelectual,ca si parintii lor trebuie sa fi fost tineri candva,dar le este imposibil sa creada ca problemele cu care s/au confruntat parintii in adolescenta sunt relevante pentru situatia adolescentului de azi.
Este foarte greu la varsta ta sa accepti lectii moralizatoare pe care ti le dau adultii.
Tu ai varsta la care foarte caracteristic acestei perioade de dezvoltare este scaderea comunicarii cu membrii familiei si crearea de relatii extrafamiliale,cu cei de varsta ta.Ai varsta la care toti adolescentii,in mod firesc,se despart psihologic,dar nu se rup,de familie si isi stabilesc un nou tip de relatii cu care unii parintii se obisnuiesc greu,avand chiar senzatia de frustrare.
La modul in care ai comunicat cu noi,cu siguranta vei avea abilitatea sa comunici si cu parintii tai si cu persoanele care iti vor merita compania.
  citeaza   raspunde

Prima stiinta pe care am invatat-o, lectie cu lectie, cate un capitol in fiecare zi, a fost religia predata fara metoda de bunici.M-a fascinat si am deprins preocuparea de-a merge saptamanal la biserica, atrasa de misterul puterii abstracte si am crezut in divinitate fara rezerve si fara a pune la indoiala vreun percept biblic. Apoi au inceput sa-mi placa materiile scolaresti, stiintele mai exacte, cele cu reguli ambigen, cele care te provoaca si te invata sa judeci, sa analizezi, sa descoperi, sa te intrebi.Cand am invatat prima oara despre axiome, nu mi s-au mai parut valide premisele religiei.Mai tarziu, in viata, la maturitate, cand am avut destul de multe necazuri, tocmai datorita educatiei religioase, am reusit sa trec peste multe, multe probleme( eu le spun aglomerari celulare...),am reusit sa depasesc praguri peste care daca ma uit in urma nu-mi vine sa cred. Incearca... nu-i o rusine sa spui o rugaciune. N-as vrea sa crezi ca te trimit la biserica! Vroiam sa sugerez ca perceptele biblice in asemenea momente au si latura lor buna, mai buna chiar decat iesirea la pizza, desi este nevoie si de asta...
Fa-ti o prietena buna care sa-ti fie alaturi in toate momentele, una care sa placa si parintilor, si crede-ma ca ei intotdeauna stiu ceea ce este cel mai bine pentru copilul lor.

... stii mi-ar place mult sa te cunosc...
  citeaza   raspunde

Mai am multe de invatat!!!si da cineva avea dreptate in mesajele anterioare....De aceea ma tem ca parintii mei ma tin prea din strans intr-un glob de sticla,iar cand voi pleca de acasa pe cont propriu ma voi izbi de lumea reala (lumea nebuna in care traim)si globul se va sparge brusc!!!!!!!!!!!!!!

Ii inteleg ca ma protejeaza,iar intr-un fel sunt chiar multumita pt ca asa m-am maturizat mai devreme si ii inteleg ca se chinuie si pentru sora mea dar nu pot avea o discutie normala cu ei!

Uneori daca vreau sa comunic cu ei imi spun 'mai bine o las balta''pentru ca sunt sigura ca nu voi rezolva nimic...si tot pe a lor o tin....


Ei cred ca pentru mine conteaza sa am doar conditie materiala buna sau bani,dar uneori am nevoie si de un sfat sau sa ma incurajeze in ceva in care ma implic cu sufletul si cu mintea!!!!


Si nu cred ca am pretentii prea mari de la viata asta,nu am cerut nimanui luna de pe cer!!!!
  citeaza   raspunde

cu unele sfaturi mai poti incerca pe aici, depinde insa de la cine le primesti... cu parintii insa nu renunta, incearca totusi sa vorbesti cu ei, cu o rugaminte, o vorba buna. mama ta sigur stie, simte, cauta sa gasesti o zi sau un moment de liniste, nu unul tensionat! iti tin pumnii!
noapte buna!
  citeaza   raspunde

Multumesc tuturor!Voi incerca sa comunic cu parintii chiar daca sunt convinsa ca nu voi rezolva mai nimic...si incerc sa-mi pastrez calmul!


Sper sa incep sa am incredere in mine si sa siu mai optimista in tot ceea ce fac !


E destul de greu dar viata merge inainte si nu stiu ce imi rezerva viitorul!
  citeaza   raspunde

De la: Pia, la data 2009-09-26 10:20:23Multumesc tuturor!Voi incerca sa comunic cu parintii chiar daca sunt convinsa ca nu voi rezolva mai nimic...si incerc sa-mi pastrez calmul!


Sper sa incep sa am incredere in mine si sa siu mai optimista in tot ceea ce fac !


E destul de greu dar viata merge inainte si nu stiu ce imi rezerva viitorul!


totusi..parintii..chjar daca exagereaza,eu cred ca te iubesc enorm.le este frica sa nu ti se intimple ceva neplacut..trebuie sa ii intelegi si pe ei...
  citeaza   raspunde

Pia, daca pornesti de la premisa ca nu vei rezolva nimic, nici n-ai sa rezolvi...incredere si vointa...asta iti trebuie...vei vedea, peste ani, ca toate aceste necazuri de acum, iti vor parea floare la ureche, pe langa cele ce te mai asteapta in viata!Izbanda este a celor ce lupta! hai, capul sus, zambeste, e soare afara...buna dimineata copila, intr-o alta dimineata...
  citeaza   raspunde

of, de ce trebuie sa fie asa de complicat??
eu inca n-am aflat, poate doar asa ne dam seama cand ne este bine...
nu stiu ce sfat sa-ti dau, incearca sa ignori rautatile, fa ceva ce-ti place, incearca sa ajuti chiar daca nu ti se multumeste, poate in timp sora ta isi va reveni complet!
  citeaza   raspunde

Raspunde Varianta pentru tiparire   
Mergi la: