Sa continui sa traiesc asa?

Daca cazul cu "divortata si tot nu imi gasesc linistea" a starnit atatea comentarii...mai mult rautacioase; va intreb eu-ce sa fac?
Am 27 de ani, sunt casatorita de 6 ani si avem un copil de 4 ani, o fetita.Eu m-am casatorit cu el din dragoste dar dupa 5 ani de casnicie am aflat ca el,sotul meu s-a casatorit din interes(materiale si alte benificii la locul sau de munca).
Am primit, primul set de palme inca din seara nuntii (am iertat si am pus totul pe seama stresului acelui moment), la 4 luni de sarcina eram jucata in picioare, in bataie(pentru ca nu reusisem sa ma invoiesc de la serviciu pentru a merge la lucru, la tara la parintii lui).....
Fetita il iubeste-e normal caci orice se v-a intampla intre noi, el ramane tatal ei; dar este trista si abatuta, cand vede ca el tipa la mine.
Am luptat /lupt din toate puterile sa imi salvez casnicia. A zis sa raman acasa, sa fiu casnica si sa cresc fetita (fiind gelos si posesiv:"te iubesc prea mult si daca ai pleca la servici imi este teama sa nu te pierd, esti frumoasa, desteapta, gospodina...poate oricand sa mi te ia altul"); toate deciziile in casa sunt luate doar de el doar ca, sa evit discutiile in contradictoriu....
Daca astazi mai sunt langa el, este pentru fetita, pentru ca imi doresc din inima sa imi salvez casnicia...si in ciuda celor suportate de mine, poate ca inca il iubesc putin.
Traiesc pentru fetita...eu nu mai contez de mult, ceea ce simt eu, daca sunt fericita sau nu...nu mai prezinta pentru mine interes.
Dragi prieteni, ce parere aveti voi de tot ce mi se intampla, de situatia in care ma aflu, ce sfaturi sincere imi dati???????????
Va multumesc tuturor pentru rabdarea dovedita, de a-mi citi povestea si incercarea, de a-mi da un sfat.
Cu drag,
Anna-Marya
Annamarya
Postat pe 19 Iulie 2009 12:09
cred ca nu exista decat o singura cale - sa-l parasesti. urgent!
n-o faci pentru fetita? mare greseala!
te-ai gandit ca fetita creste intr-o situatie tensionata, intre tipete si palme, si asta inseamna o trauma cu care ramane toata viata? daca pe viata ta nu mai dai doi bani, esti obligata sa schimbi situatia asta pentru viata fetitei...
desi, in locul tau, n-as neglija nici propria-mi viata. ca nu am alta...
pik_nik
Postat pe 19 Iulie 2009 12:15
mamica....asta e film de groaza sau stai la inchisoare????...cum poti accepta sa primesti palme in noaptea nuntii si gravida sa fii calcata in picioare????...tu, de drepturile tale nu ai auzit?????dar de dreptul tau la viata ta nu ai auzit?????...tu vrei sa-ti vezi si copilul traumatizat de animalul asta?????asta vrei?...sa ajunga o psihopata care sa se incuie la ea in camera de frica tatalui care vine si o bate????....mami, trezeste-te.....fie treci si tu la actiune cu tigaia sau cu facaletul si dai fara mila....fie pui capat acestei mascarade de casnicie.....mai ales ca zici ca ai descoperit ca el nu te iubeste....si inclin sa cred ca nici tu dupa cate ai incasat......ia copilul si fugi mancand pamantul sau, daca e casa ta, da-l afara si schimba yalele la usa....
tutankhamon
Postat pe 19 Iulie 2009 12:15
bre fata, tu te auzi ?? sa ridice mana? vai de viata lui...

ce pielea mea sa salvezi? ce. aia e casnicie? da-l in banana de taran, ai dreptul sa fii fericita, si respectata..

si-l mai iubeste si putin...ioi, e sindrom d-ala.. stockholm..
kyra
Postat pe 19 Iulie 2009 12:23
ba nu! amsterdam
blanca
Postat pe 19 Iulie 2009 12:25
De la: Annamarya, la data 2009-07-19 12:09:39Daca cazul cu "divortata si tot nu imi gasesc linistea" a starnit atatea comentarii...mai mult rautacioase; va intreb eu-ce sa fac?
Am 27 de ani, sunt casatorita de 6 ani si avem un copil de 4 ani, o fetita.Eu m-am casatorit cu el din dragoste dar dupa 5 ani de casnicie am aflat ca el,sotul meu s-a casatorit din interes(materiale si alte benificii la locul sau de munca).
Am primit, primul set de palme inca din seara nuntii (am iertat si am pus totul pe seama stresului acelui moment), la 4 luni de sarcina eram jucata in picioare, in bataie(pentru ca nu reusisem sa ma invoiesc de la serviciu pentru a merge la lucru, la tara la parintii lui).....
Fetita il iubeste-e normal caci orice se v-a intampla intre noi, el ramane tatal ei; dar este trista si abatuta, cand vede ca el tipa la mine.
Am luptat /lupt din toate puterile sa imi salvez casnicia. A zis sa raman acasa, sa fiu casnica si sa cresc fetita (fiind gelos si posesiv:"te iubesc prea mult si daca ai pleca la servici imi este teama sa nu te pierd, esti frumoasa, desteapta, gospodina...poate oricand sa mi te ia altul"); toate deciziile in casa sunt luate doar de el doar ca, sa evit discutiile in contradictoriu....
Daca astazi mai sunt langa el, este pentru fetita, pentru ca imi doresc din inima sa imi salvez casnicia...si in ciuda celor suportate de mine, poate ca inca il iubesc putin.
Traiesc pentru fetita...eu nu mai contez de mult, ceea ce simt eu, daca sunt fericita sau nu...nu mai prezinta pentru mine interes.
Dragi prieteni, ce parere aveti voi de tot ce mi se intampla, de situatia in care ma aflu, ce sfaturi sincere imi dati???????????
Va multumesc tuturor pentru rabdarea dovedita, de a-mi citi povestea si incercarea, de a-mi da un sfat.
Cu drag,
Anna-Marya
nu are rost sa iti irosesti tineretea langa un om ca el, da te gandesti la fetita ca tre sa aiba tata, dar tre sa te gandesti si la fetita si la sanatatea ei, el tipa si se carta cu tine de fata cu fetita , asta e foarte grav, daca ai o situatie materiala buna si ai parinti care sa te inteleaga , fugi fata de EL ca nu te merita , daca spui ca traiesti pt fetita gandestete foarte bine la sanatatea ei sa nu cada intr-o depresie , sau a faca o epilepsie doamne fereste, eu iti doresc mult noroc si nu uita de fetita ta, CURAJ
yanyacharberet
Postat pe 19 Iulie 2009 12:29
mieluto
kyra
Postat pe 19 Iulie 2009 12:34
Tot ceea ce induri tu,va rabufni la un moment dat.Urmeaza sa te insele(asta in cazul in care nu o face deja) iar daca intervine asta...umilirea ta va fi maxima.
Gandeste-te ca tu in situatia de fata,esti precum un sac...in care indesi...indesi...indesi...cat crezi ca vei putea sa indesi intr-un sac???Totul are o limita...la un moment dat tot ce ai indesat in surplus, in sac...va rabuni.Si nu va fi bine.E bine sa incerci sa sa opresti totul pana nu se ajunge acolo.
Rsabufnirile duc la pierderea echilibrului...ceea ce iti poate dauna tie si fetitei.Iti va fi destul de greu sa scapi.Dar ia-ti inima in dinti...si fa-o!!!Nu te distruge...fetita are nevoie de tine!!Invinge teama...gandeste-te la viitor...baga capul inainte...si fa-o!!!
walkiria
Postat pe 19 Iulie 2009 13:00
kyra
Postat pe 19 Iulie 2009 13:03
De la: walkiria, la data 2009-07-19 13:00:21Tot ceea ce induri tu,va rabufni la un moment dat.Urmeaza sa te insele(asta in cazul in care nu o face deja) iar daca intervine asta...umilirea ta va fi maxima.
Gandeste-te ca tu in situatia de fata,esti precum un sac...in care indesi...indesi...indesi...cat crezi ca vei putea sa indesi intr-un sac???Totul are o limita...la un moment dat tot ce ai indesat in surplus, in sac...va rabuni.Si nu va fi bine.E bine sa incerci sa sa opresti totul pana nu se ajunge acolo.
Rsabufnirile duc la pierderea echilibrului...ceea ce iti poate dauna tie si fetitei.Iti va fi destul de greu sa scapi.Dar ia-ti inima in dinti...si fa-o!!!Nu te distruge...fetita are nevoie de tine!!Invinge teama...gandeste-te la viitor...baga capul inainte...si fa-o!!!


Nu te gandi nici o clipa ca se va schimba.Gelozia ,tirania...le vindeca doar pamantul.Vei avea de suferit si dupa ce te desparti.Dar daca iti stabilesti prioritatile in viata...o sa poti merge inainte.Cu greul in spate...dar cu capul sus!!!!
walkiria
Postat pe 19 Iulie 2009 13:47
Va multumesc tuturor celor care mi-ati scris aici,parerea voastra despre "destinul" meu.
Este adevarat tot ce a-ti spus voi, toti aici. Sigur ca m-am gandit la fetita....iar daca ar fi sa imi refac viata la un moment dat...peste ani si ani, ea-fetita stie ca doar tati al ei, are dreptul sa ma atinga, sa stea langa mine. Sotul meu, stie foarte bine sa intoarca totul in favoarea lui. Ii cumpara fetitei tot felul de lucruri, dar nu uita niciodata sa-i spuna copilului:" vezi ce ti-a cumparat tatai? Tati are sa iti cumpere tot ce vrei intodeauna, mama nu are bani dar tati iti ia tot ce vrei"(iar eu nu am bani pentru ca nu ma lasa el sa lucrez, dar copilul nu intelege acum situatia, ea stie ca tati ii cumpara si mami-NU).
Asadar, itele sunt mai incalcite decat am putut eu povesti aici.
Sincera sa fiu imi este TEAMA. Imi este teama de el (nu as suporta gandul sa stiu ca altul te atinge, mor cu tine in brate, oriunde ai pleca-te gasesc), apoi imi este frica de societatea care judeca aspru,fara mila femeile ce au curajul sa divorteze, ba chiar le condamna, imi este frica de viitor....si daca imi v-a fi mai GREU sigura?!?!?!?!!?
Este foarte adevarat, ca nu poti sa indesi intr-un sac la infinit....am avut momente cand, imi spuneam ca" asa mi-a fost scris si nu se merita sa mai traiesc asa,sa renunt la viata..".
Dar am luat copilul in brate si mi-am dat seama ca imi doresc mult sa o insotesc la prima zi de scoala, ca vreau sa traiesc impreuna cu ea emotia bacalaureatului...deci vreau sa-i fiu alaturi in toate momentele vietii ei. In cel mai RAU caz, admitand ideea divortului.
Inca odata tin sa multumesc tuturor celor care si-au spus opinia in ceea ce priveste "nedumerirea" mea.
Tot binele din lume, va doresc voua, tuturor...pe curand!!!
Annamarya
Postat pe 19 Iulie 2009 14:17
De la: Annamarya, la data 2009-07-19 14:17:57Va multumesc tuturor celor care mi-ati scris aici,parerea voastra despre "destinul" meu.
Este adevarat tot ce a-ti spus voi, toti aici. Sigur ca m-am gandit la fetita....iar daca ar fi sa imi refac viata la un moment dat...peste ani si ani, ea-fetita stie ca doar tati al ei, are dreptul sa ma atinga, sa stea langa mine. Sotul meu, stie foarte bine sa intoarca totul in favoarea lui. Ii cumpara fetitei tot felul de lucruri, dar nu uita niciodata sa-i spuna copilului:" vezi ce ti-a cumparat tatai? Tati are sa iti cumpere tot ce vrei intodeauna, mama nu are bani dar tati iti ia tot ce vrei"(iar eu nu am bani pentru ca nu ma lasa el sa lucrez, dar copilul nu intelege acum situatia, ea stie ca tati ii cumpara si mami-NU).
Asadar, itele sunt mai incalcite decat am putut eu povesti aici.
Sincera sa fiu imi este TEAMA. Imi este teama de el (nu as suporta gandul sa stiu ca altul te atinge, mor cu tine in brate, oriunde ai pleca-te gasesc), apoi imi este frica de societatea care judeca aspru,fara mila femeile ce au curajul sa divorteze, ba chiar le condamna, imi este frica de viitor....si daca imi v-a fi mai GREU sigura?!?!?!?!!?
Este foarte adevarat, ca nu poti sa indesi intr-un sac la infinit....am avut momente cand, imi spuneam ca" asa mi-a fost scris si nu se merita sa mai traiesc asa,sa renunt la viata..".
Dar am luat copilul in brate si mi-am dat seama ca imi doresc mult sa o insotesc la prima zi de scoala, ca vreau sa traiesc impreuna cu ea emotia bacalaureatului...deci vreau sa-i fiu alaturi in toate momentele vietii ei. In cel mai RAU caz, admitand ideea divortului.
Inca odata tin sa multumesc tuturor celor care si-au spus opinia in ceea ce priveste "nedumerirea" mea.
Tot binele din lume, va doresc voua, tuturor...pe curand!!!


:)draga mea,gandeste-te doar la un lucru,sotul tau nu este Dumnezeu!!!Nu stiu de cati ani dureaza chestia asta la tine dar iti spun garantat ca va veni momentul rabufnirii din partea ta.El te domina psihic...si chiar daca vei prinde curajul sa divortezi...asta nu va inceta imediat.E nevoie de mult timp ,de multa putere ,multa intelepciune.Stiu ce inseamna toate astea...stiu ce inseamna un asemenea om care din pacate poate fi numit "nebun in libertate".Cu cat stai mai mult...cu atat influenta lui asupra psihicului tau este mai mare.Eu am ajuns la concluzia ca daca te pui cu nebunii...risti sa devi mai nebun decat ei.Totul depinde de tine.Tu cunosti gravitatea faptelor lui,tu decizi daca merita sa ajungi sa traiesti ca si "jucaria lui" .De multe ori trebuie facute sacrificii...care la momentul respectiv pot parea greseli...dar care de fapt sunt cu efect indepartat.Gandeste-te...la faptul ca fetita ta va avea cu adevarat nevoie de tine atunci cand va fi mai mare.Copii mici probleme mici,copii mari probleme mari!!Vei mai fi capabila sa fi o mama echilibrata,vei mai gasi puterea de a o ajuta in situatiile dificile..vei mai ajunge oare sa iti vezi nepotii???Nu gandi la prezent cand e vb de copii....trebuie sa gandesti la viitor!!
walkiria
Postat pe 19 Iulie 2009 15:09
E un pic ciudat aici, .. bine, in afara faptului ca fata ar trebui sa il dea in banane pe tzaran si sa obtina si un ordin de restrictie in privinta lui pentru violenta domestica, sunt lucruri juridice care acuma se practica.. ideea este ca l-a acceptat pe sotul ei timp de sase ani, indiferent daca si-o lua sau nu pe coaja. Nu prea are personalitate, ceea ce inseamna ca s-a complacut cu situatia.. oricare alta care ar fi trait in conditiile astea si-ar fi luat copilul, ar fi mers la parintii sai si si-ar fi gasit un loc de munca. Ma intreb e ce a asteptat pana acum? .. ca doar nu parerile noastre.
anakin
Postat pe 19 Iulie 2009 15:18
A trait in virtutea inertiei, obisnuindu-se cu raul..si vad ca si-acum ii este frica sa-si ia viata in propriile maini
kyra
Postat pe 19 Iulie 2009 15:25
mai Ana, in primul rand tu trebuie sa il parasesti cu copil cu tot, trebuie sa te gandesti si la tine, sa ai putere sa-ti cresti copilul, pentru fetita ta trebuie sa fii fericita, daca tu esti, e si ea.
ana02
Postat pe 19 Iulie 2009 15:28
Posibil, dar la fel de posibil ca nici sotul ei sa ii administreze non-stop batai. Or fi fost doua cazuri izolate, si cine stie care au fost motivele in acel moment.. sa fim seriosi, ca nimeni nu ar sta intr-un loc unde serveste pe post de sac de box, decat daca i-ar place.
anakin
Postat pe 19 Iulie 2009 15:30
anakin...lucrurile nu sunt chiar atat de simple!Exista conjuncturi care te fac sa mergi inainte si chiar daca este greu de crezut...dominarea psihica e unul dintre motive.Poate de multe ori in viata lucrurile nu sunt alb si negru,pentru ca situatiila in sine nu sunt clare.Si asta nu inseamna ca ea nu se gandeste la fetita...ci din contra,doreste sa nu o raneasca.Copii au un psihic foarte sensibil,ciudat...si mai ales oscilant.Din nefericire exista nenorociti pe acest pamant,care cauta punctele slabe ale unui om...si isi alementeaza nebunia din ele.Si nu numai atat...ci se si folosesc de ele la maxim.Ca sa reusesti sa scapi de o astfel de dominatie...e nevoie de o farama de nebunie...si multa putere.
Zici ca exista lege...dar gandeste-te ca acel copil care isi iubeste tatal,poate suferi enorm sa vada cum "intervine legea"in ceea ce il priveste pe tatal lui si poti atrage ura lui.Nebunii astia de obicei sunt si parsivi...dar copii nu au de unde sa stie asta.In nebunia lor chiar isi iubesc copii...in felul in care stiu ei.
Si faptul ca ea sta si rabda...nu denota lipsa de personalitate...ci poate pozitia sociala,starea materiala nu ii permite acest lucru.Este destul de greu...crede-ma.
E o chestie destul de complexa...si foarte dificila...care nu se poate derula dupa anumite standarde!!
walkiria
Postat pe 19 Iulie 2009 15:31
De la: walkiria, la data 2009-07-19 15:31:00anakin...lucrurile nu sunt chiar atat de simple!Exista conjuncturi care te fac sa mergi inainte si chiar daca este greu de crezut...dominarea psihica e unul dintre motive.Poate de multe ori in viata lucrurile nu sunt alb si negru,pentru ca situatiila in sine nu sunt clare.Si asta nu inseamna ca ea nu se gandeste la fetita...ci din contra,doreste sa nu o raneasca.Copii au un psihic foarte sensibil,ciudat...si mai ales oscilant.Din nefericire exista nenorociti pe acest pamant,care cauta punctele slabe ale unui om...si isi alementeaza nebunia din ele.Si nu numai atat...ci se si folosesc de ele la maxim.Ca sa reusesti sa scapi de o astfel de dominatie...e nevoie de o farama de nebunie...si multa putere.
Zici ca exista lege...dar gandeste-te ca acel copil care isi iubeste tatal,poate suferi enorm sa vada cum "intervine legea"in ceea ce il priveste pe tatal lui si poti atrage ura lui.Nebunii astia de obicei sunt si parsivi...dar copii nu au de unde sa stie asta.In nebunia lor chiar isi iubesc copii...in felul in care stiu ei.
Si faptul ca ea sta si rabda...nu denota lipsa de personalitate...ci poate pozitia sociala,starea materiala nu ii permite acest lucru.Este destul de greu...crede-ma.
E o chestie destul de complexa...si foarte dificila...care nu se poate derula dupa anumite standarde!!



aici sunt de acord cu tine, si mai este posibil ca el s-o santajeze cu ceva legat de copii, am mai vazut situatii, cu toate ca nu avea nici o sansa, dar ei ii era atat de frica, incat chiar il credea......din pacate!
ana02
Postat pe 19 Iulie 2009 15:33
cand esti crescut in spiritul " stai mama si indura", capeti ceva naspa, asta si pe fondul unui personalitati labile..

'simdromul femeii care-si duce crucea'..ar fi multe de spus despre cazul ei..

fata, in viata, trebuie sa stii ca esti responsabil atat pentru fericirea, cat si pentru nefericirea ta. un lucru care-ti face rau, trebuie schimbat..
kyra
Postat pe 19 Iulie 2009 15:42
De la: ana02, la data 2009-07-19 15:33:39
De la: walkiria, la data 2009-07-19 15:31:00anakin...lucrurile nu sunt chiar atat de simple!Exista conjuncturi care te fac sa mergi inainte si chiar daca este greu de crezut...dominarea psihica e unul dintre motive.Poate de multe ori in viata lucrurile nu sunt alb si negru,pentru ca situatiila in sine nu sunt clare.Si asta nu inseamna ca ea nu se gandeste la fetita...ci din contra,doreste sa nu o raneasca.Copii au un psihic foarte sensibil,ciudat...si mai ales oscilant.Din nefericire exista nenorociti pe acest pamant,care cauta punctele slabe ale unui om...si isi alementeaza nebunia din ele.Si nu numai atat...ci se si folosesc de ele la maxim.Ca sa reusesti sa scapi de o astfel de dominatie...e nevoie de o farama de nebunie...si multa putere.
Zici ca exista lege...dar gandeste-te ca acel copil care isi iubeste tatal,poate suferi enorm sa vada cum "intervine legea"in ceea ce il priveste pe tatal lui si poti atrage ura lui.Nebunii astia de obicei sunt si parsivi...dar copii nu au de unde sa stie asta.In nebunia lor chiar isi iubesc copii...in felul in care stiu ei.
Si faptul ca ea sta si rabda...nu denota lipsa de personalitate...ci poate pozitia sociala,starea materiala nu ii permite acest lucru.Este destul de greu...crede-ma.
E o chestie destul de complexa...si foarte dificila...care nu se poate derula dupa anumite standarde!!



aici sunt de acord cu tine, si mai este posibil ca el s-o santajeze cu ceva legat de copii, am mai vazut situatii, cu toate ca nu avea nici o sansa, dar ei ii era atat de frica, incat chiar il credea......din pacate!


toata situatia asta depinde foarte mult si de sprijinul pe care il ai.Sprijinul apropiat(in special familia)...nu legea.Precum vorba ceea"Pana la Dumnezeu,te manaca sfintii" .Vrei sa scapi...constientizezi situatia care este...dar cauti un punct de sprijin...si nu-l ggasesti.Apoi trebuie sa iti faci curaj...sa o iei precum taurul in arena...cu coarnele inainte.
walkiria
Postat pe 19 Iulie 2009 15:46
De la: kyra, la data 2009-07-19 15:42:33cand esti crescut in spiritul " stai mama si indura", capeti ceva naspa, asta si pe fondul unui personalitati labile..

'simdromul femeii care-si duce crucea'..ar fi multe de spus despre cazul ei..

fata, in viata, trebuie sa stii ca esti responsabil atat pentru fericirea, cat si pentru nefericirea ta. un lucru care-ti face rau, trebuie schimbat..


personalitatea labila poate fi generata si de situatia materiala.
In momentul in care ai un postament material sanatos...esti mai sigur pe tine.Nu toti oamenii au acest postament.Si sa stii...ca exista oameni "singuri" pe acest pamant.
walkiria
Postat pe 19 Iulie 2009 15:49
aia nu este personalitate labila, walki...
kyra
Postat pe 19 Iulie 2009 15:51
nu e Kyro dar zice bine walki...cand n-ai nici acolo esti in bataia vantului
blanca
Postat pe 19 Iulie 2009 16:05
stiu ce zice walki, Mielu, eu am spus altceva..

oricum in cazul de faza, nu era cazul. avea situatie buna (spune ca a luat-o pentru interese materiale) si s-a lasat batuta din ziua nuntii.
atunci nu era copilul..
kyra
Postat pe 19 Iulie 2009 16:11
a! n-am citit tot
blanca
Postat pe 19 Iulie 2009 16:12
Ce usor este sa judeci oameni Anakin....nu?!?
Nu este chiar asa cum crezi tu ca stau lucrurile. Am mostenit o parte din "gospodaria" parintilor, parte ce mi s-a covenit dupa ce s-a facut dezbaterea mostenirii, dupa tatal meu.Mai am doi frati dar ei nu se baga. Ce faci cand ai in fata ta un om fara aparare???Il lovesti mai cu ciuda, caci stii ca nimeni nu v-a sari in apararea lui.
In ceea ce priveste, ajutorul din partea mamei mele....ea stie ca femeia de casa, tace si indura, femeia trebuie sa se sacrifice, pantru ca, copilul sa aiba mama si tata.
Este greu sa iti gasesti un loc de munca...desi am terminat Facultatea de Economie si Administrarea Afacerii, Specializarea Stiinte Administrative...pot sa plec de jos si sa fiu si femeie de servici. Insa mereu imi sunt puse piedici:"stai si cresti copilul!"
In momentul in care eu divortez, trebuie sa dau copilul la o gardinita cu program prelungit, deci bani in plus...si crezi ca voi reusi sa ma intretin pe mine si copilul cu un salar ...fie ele si mai mult decat minimul pe economie?!?!?
Asadar, "dragul meu prieten"....chiar sunt singura si de aici nesiguranta mea. Daca am o casa, am unde locui...inseamna ca am totul?!?!?
Iar daca tot te intrebai...de fapt afirmai ca au fost doua cazuri izolate de agresiune fizica din partea lui(pe ce te bazezi cand faci astfel de afirmatii, te rog sa justifici cele spuse)....deci, daca in acele momente importante din viata noastra, care ar fi trebuit sa ramana momente memorabile prin frumusetea lor, nu altfel....daca atunci a indraznit sa ma loveasca negandind la cosecintele acestui fapt, ce se putea petrece...crezi ca s-a oprit acolo???
Asa cum spuneam si mai inainte, am continuat sa traiesc in acesata casnicie pentru ca nu imi doresc sa imi rada "prietenii" in nas, ca am dat-o in bara, nu imi place sa "zbor din floare in floare"(el fiind singurul barbat din viata mea-primul si....deocamdata ultimul).Poate ca in inima mea ranita inca mai sper sa indeplinesc visul din copilarie..."de a avea o casnicie frumoasa, de a imbatrani alaturi de barbatul pe care il iubesc...".
Iti respect opinia...este opinia ta....Anakin insa eu am incercat sa aduc lamuriri la "detaliile" ce nu le gaseai sensul, vis-a vis de viata mea.Iti urez mult succes in toate!!!
Annamarya
Postat pe 19 Iulie 2009 17:59
Anamaria, mi-e teama ca tu ai citit ce am scris eu si nu ai inteles o iota... kyra insa a explicat mai exact ceea ce am vrut eu sa spun.
In nici un caz nu ma intereseaza sa te judec, mi-am pus cateva intrebari legate de cum ai gestionat tu situatia si despre ceea ce ar fi facut orice femeie in cazul tau; evident, nu este obligatoriu sa faci si tu la fel. Nu trebuie sa intri in polemici inutile pentru asta.
Aaaa, si sa nu uit : nu este obligatoriu sa plangi nimanui pe umar pentru ca nu ajuti cu nimic.
anakin
Postat pe 19 Iulie 2009 18:14
Ana Maria,nu trebuie sa te superi pe Anakin.El si-a spus punctul de vedere obiectiv...si la modul general.Tu esti mult prea afectata de situatie...esti subiectiva.Dar sa stii ca de multe ori din parerile obiective,poti sa tragi concluzii care te vor ajuta enorm.Cateodata parerile acestea categorice,iti dau forta.Nu astepta numai sa fi compatimita...accepta si parerile mai "taioase"...prind bine...ai sa vezi.
walkiria
Postat pe 19 Iulie 2009 18:32
walki, uite de ce nu a divortat:
De la: Annamarya, la data 2009-07-19 17:59:48 Asa cum spuneam si mai inainte, am continuat sa traiesc in acesata casnicie pentru ca nu imi doresc sa imi rada "prietenii" in nas, ca am dat-o in bara, nu imi place sa "zbor din floare in floare".

Personal, eu nu vreau sa cred ca acesta este cu adevarat motivul. In locul ei, mi-as fi spus :"ce ma intereseaza pe mine de parerea prietenilor sau a neprietenilor?!? e viata mea acolo, nene, nu ma intereseaza parerea nimanui!".
Si inca ceva:
De la: Annamarya, la data 2009-07-19 17:59:48In momentul in care eu divortez, trebuie sa dau copilul la o gardinita cu program prelungit, deci bani in plus...si crezi ca voi reusi sa ma intretin pe mine si copilul cu un salar ...fie ele si mai mult decat minimul pe economie?!?!?

Adica, pune mai presus suficienta materiala pe care i-o asigura sotul (pana la urma, tot un salariu are si el, nu?), decat sa munceasca si sa faca niste sacrificii, renuntari, doar ca sa nu mai traiasca in atmosfera de teroare pe care incearca sa ne-o descrie.
Ma scuzati, dar asta imi suna al naibii de egoist. Mai degraba, aduce cu mentalitatea unei sotii de fotbalist care asteapta sa i se umple cardul si sa mearga la shopingg.
In fine, nu e treaba mea....
anakin
Postat pe 19 Iulie 2009 18:52
De la: kyra, la data 2009-07-19 15:42:33cand esti crescut in spiritul " stai mama si indura", capeti ceva naspa, asta si pe fondul unui personalitati labile..

'simdromul femeii care-si duce crucea'..ar fi multe de spus despre cazul ei..

fata, in viata, trebuie sa stii ca esti responsabil atat pentru fericirea, cat si pentru nefericirea ta. un lucru care-ti face rau, trebuie schimbat..



facui neste greseli acilea, vai de capul meu
kyra
Postat pe 19 Iulie 2009 19:31

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
divort 17 De la: garbo_407430 17 Decembrie 2014 19:48
cum afecteaza divortul copiii? 9 De la: garbo_1474 19 Aprilie 2012 16:39
Partajul dupa 7 ani de la divortul legal.Care sunt conditiile (acte si onorarii ) 1 De la: garbo086615 9 Martie 2010 14:35
De ce femeile isi schimba parerea despre barbatul lor, dupa un timp ? 571 De la: garbo_405939 23 Septembrie 2014 09:11
helicobacter pylori:( 40 De la: hermosa20 26 Decembrie 2013 15:24
Setari Cookie-uri