ghid pentru o viaţă împlinită
Info
x
info
 
 


Info
x
info
 
 
Topicul anterior  /   Acest topic este inchis si arhivat!   /   Topicul urmator

Ce v-a costat pastrarea unui copil?


..io nu vreau sa fac nimic...si imi vad de traiul meu in continuare...numai nu as vrea sa mai vorbeasca lumea asta ...asha..despre copii...ca s/ar creste usor...si ca de fapt nu se sacrifica nici o viatza cand iti faci unul....nu vreau sa aud ca copiii se cresc ushor cand eu stiu ca nu e asha....sau daca e asha...vreau si eu sa aflu cum.

pai preci, da un anunt si ofera recompensa

poi te stiam fata cuminte,corinache!
e frumos sa scoti limba,bre?

ce dreaq aveti?
nu mai stie lumea de gluma?

se cresc usor daca ii iubesti, femeie !!!

ca ne-ai zmintit de cap cu atitudinea ta de gica contra

si da, toate mamele fac sacrificii pentru copii lor, si o fac bucuroase si fara sa se mai lamenteze ca tine de spleen

ne-ai innebunit cu victimizarea asta...ti se pare greu sa-l cresti, da-l spre adoptie si nu te mai da atat ranita in aripa, de parca ai fii singura careia ii e greu

iti tot spunem ca nici noua nu ne-a fost usor, si tu o tii pe-a ta...batman...batman...

da dumnezeu copii la toti aia freaks...


preci, io?

ce-am facut?

da, 472, eu ma ofer sa-l adopt si, crede-ma, n-am sa ma plang de sacrificii sau greutati chiar daca n-ar fi "sange din sangele meu"

cloaneto,las' ca vorbesc io cu berzele sa nu te rateze la printempu' asta...

vorbeste, vorbeste...

problemu e ca daca mai sta mult g prin deplasare, nimereste barza aia ca rama'n piatra

Panterutzo, stai la rand ! io m-am oferit prima s-o adopt , dar cica nu vrea s-o dea . vrea sa streseze saracul copil, sa se maturizeze mai repede . cred ca vrea sa faca schimb , sa fie ea copilul si fiica-sa mama . halal parinte!

am vazut, Vio, de aia si intrebam ce ar vrea sa faca..


mami,important e sa nu semene izbitor cu vecinu'!

e-n gradina lui, inseamna ca e al lui

472 , ce te-ai face daca ar trebui sa cresti copilul altcuiva ???
eu de 2 ani am grija de nepoata-mea, fata verisoarei mele , si nu ma plang. acum 9 ani a ramas orfana de tata, iar acum 2 ani si de mama. a luat-o unchiu-sau, dar e un copil problema si nu s-au inteles. ce trebuia sa fac atunci ??? s-o las in plata Domnului ??? s-o trimit la un centru de plasament ???
hai sa facem schimb. ti-o dau pe nepoata-mea, care are aproape 17 ani , si mi-o dai pe fiica-ta de 8 ani . vrei ???

472, uite eu spun ca se cresc usor. Foarte usor. Ce ti se pare greu?!
Sau e tot dilema cu farfuria?

Este cam nashpa situatzia....dp cum am vzt,toti cei e mai sus au spus ca lasi tatal copilului....Da,poate asa ar fi cel mai bine,insa...trb sa ne gadndim si in felul urmator:este sotul tau,il iubesti,poate vei avea puterea ca u sa il ierti si el sa se schimbe pt tine si puiul vostru...da,tradarea nu o vei uita niciodata si stiu ca este ingrozitor ceea ce simti.... Nu stiu...gandeste'te...stiu ca este o alegere dificila..atat u cat si copilul aveti nevoie de el..poate va reusii sa repare greseala...copilul merita un tata si unul adevarat...poate ca o noua sansa,dar cu anumite reguli si alte fapte...ar fi ok,makr o incercare...daca nici asa nu merge...lasa'l...nu va merita...

io is tare curioasa cum e asta cu noua sansa, iertarea, si blablabla...

asa, la modu' concret, cum ierti ?

ps...si daca lasa tatal copilului, ce ? e poleit cu aur si alt tata nu mai gaseste ?

ma omorati cu compromisurile astea

Nu poti sa faci din tintar elefant...oricit l-ai polei. Oamenii nu se schimba radical. Pot face compromisuri, un timp... se pot ajusta detalii - dar caracterul nu este un detaliu. Pe asta il are, cu asta dansezi, daca dansezi...
Asa ca gindeste-te bine daca iti place personajul asa cum e acum - pentru ca altfel nu va fi niciodata - si daca vrei sa faca parte din viata ta in continuare.

De la: Anouk, la data 2010-01-10 12:25:04io is tare curioasa cum e asta cu noua sansa, iertarea, si blablabla...

asa, la modu' concret, cum ierti ?

ps...si daca lasa tatal copilului, ce ? e poleit cu aur si alt tata nu mai gaseste ?

ma omorati cu compromisurile astea
f bn. draga mea!!! bn zis.....multe femei au probleme in casnicii...si vreau sa cred ca atunci cand le e greu...e deajuns sa priveasca micutul de langa ele ca sa prinda puteri....faptul ca am un baietel, offff sa spun ca imi e greu...NUUUUUUUUUUU !!!!toate vin de la sine....imi place sa fiu mama....nu e greu ...nu te costa nik sa ai un copil...

Nu este de vina pastrarea copilului,pentru situatia asta.
Dar toate mamele fac sacrificii cand pastreaza un copil.El e fericirea in viata.In casnicie intotdeauna sunt probleme,ba una ba alta.Ai impresia ca,daca nu il pastrai,totul avea sa fie perfect,sau macar bine???/Nu este asa.Tot ai fi gasit mesaje pe telefonul lui,si asa mai departe.
Ai castigat sprijinul sufletesc de care ai nevoie,in lupta ta pentru casnicie,si alte probleme din viata.

cand ramase-i gravida fostul sot imi tot spunea ca acu nu-i trebuie ca-i prea tinar etc chiar a spus deschis ca nu-l vrea eu nu ca as fi fost o bigota dar atunci mi se trezise instinctul matern si eram de neclintit,am nascut pustiul era dulce si frumos, taica-sul se imblinzise se juca cu el era foarte mindru de copil de la servici venea repede acasa il numea soarele lui, print,etc intr-o zi l-am biciuit cu vb uite pe cine vroiai tu sa omori?nu avrut sa mai recunoasca ce imi spunea odata dar asta e...

De la: garbo055472, la data 2010-01-09 20:26:20..io nu vreau sa fac nimic...si imi vad de traiul meu in continuare...numai nu as vrea sa mai vorbeasca lumea asta ...asha..despre copii...ca s/ar creste usor...si ca de fapt nu se sacrifica nici o viatza cand iti faci unul....nu vreau sa aud ca copiii se cresc ushor cand eu stiu ca nu e asha....sau daca e asha...vreau si eu sa aflu cum.


ce nu iasa la socoata?

Nu este usor nimanui, cand facem copii se intampla sa apara in momente nepotrivite, se poate intampla, se intampla sa-i facem sa pastram barbatul pe care il iubim langa noi, sa ne dorim un suflet permanent langa noi, nimic nu ne scuza sa nu ne iubim copii, de asta se spune "instinct matern", nimeni nu-i perfect, dar cum este posibil sa consideri povara ceva ce ai purtat 9 luni? Barbatii de obicei sunt asa cum sunt, nemernici, altii sunt buni si au parte de femei care nu-i merita, de greutatile vietii ne lovim toti, am luat-o de la capat dupa 18 ani cu doi copii la scoala, vorba cuiva, doar cu niste boarfe si cevas mobila si o mare speranta de mai bine, in doi ani mi-am facut credit la banca si am luat casa la copii, am amenajat-o sa se simta in siguranta, e f greu, dar ei nu au nicio vina la randul lor cine stie cate vor patimi, sa invatam din greselile parintilor si sa incercam sa ne ajutam noi copii, e adevarat daca cantaresti inainte daca sa faci sau nu copii mai bine nu-l faci decat sa-l faci sa sufere, iubiti-va copii chiar daca au venit fara voia voastra la randul lor va vor iubi si rasplata mai mare nu exista, noi femeile suntem niste luptatoare, nu martire,nu carne de tun, suntem ceea ce vrem noi sa fim si mai ales meritam sa fim iubite, lasati barbatii nepotriviti pt voi, exista VIATA si fara ei, sa fiti iubite si apreciate, aveti grija de copii vostri, eu imi fac griji in fiecare clipa pentru ca nu as putea iubi mai mult pe lumea asta decat pe ei.

Eu inca nu am copii.
Si nici nu cred ca copiii se cresc usor - insa pot sa inteleg ca o mamica trece mai usor peste anumite chestiuni, iar instinctul matern este puternic, uneori iti poate da puteri nebanuite

In realitate 472 aducea ca argument viata hatra care o duce si considera ca daca nu ar fi avut copil nu ar fi trecut prin asa ceva, incearca sa traga un semnal de alarma pentru femeile care fac copii cu barbati nepotriviti,dar o face intr-un stil nu tocmai potrivit, ar fi valabil acest sfat pentru femeile f tinere,care nu au experienta de viata, din cate am vazut cea care a deschis topicul are 38 de ani, o femeie care ar fi putu realiza multe pana la aceasta varsta si care ar trebui sa aiba o anumita maturitate, pentru care ceasul biologic deja ticaie, ar trebui sa fie bucuroasa ca a putut cunoaste emotia de a fi mama, alte femei fac mari sacrificii pentru a avea un pui, uneori se intampla ca dupa teste si chinuri, dupa ce au avut ce si-a dorit impreuna cu sotul ei acesta "sa se redescopere" in vre-o pipitza.
Totodata sa ne plangem ca,copii ne ruineaza viata... : este de-a dreptul patetic, bineanteles ca si noi la randul nostru am ruinat viata mamelor noastre,dragelor, viata e grea, nemiloasa si nu are rost sa ne supunem copii la depresiile noastre de femei neamplinite care nu au intalnit fericirea, zambiti cand copilul este in preajma voastra chiar daca tocmai ati aflat ca a-ti fost concediata, sa-i spuneti ca-l iubiti chiar si cand ia o nota proasta sau a facut o boacana, asa vor deveni mai buni mai fericiti si va veti regasi in implinirea lor, cine stie poate chiar va dati seama ca eisunt universul vostru si asta va face mai deosebite.

te-ai condamnat singura si l-ai impovarat si pe el cu ceea ce nu poate duce...un copil nu-l faci sa pastrezi un barbat si asta cam incepi si tu sa pricepi...el nu era pregatit nici pt copil nici pt o relatie stabila....l-ai obligat sa te accepte distrugand in primul rand fericirea copilului ca de a ta nu poate fi vb oricum nu erai fericita din cate inteleg altfel nu incaltai un barbat cum spui ca s-a considerat el...pastrarea unui copil te costa uneori totul ...de ce uneori se da vina pe copii cand de fapt ei nu-s decat colacul de salvare dar noi il vedem ca pe un dezastru?poti pastra un copil si-l poti creste si singura daca ti-l doresti fara sa il simti ca pe o povara...dar cand ne folosim de ei ca sa pastram pe cineva nu ne mai costa nimic pe noi ci ii costa pe ei alegerile noastre nepotrivite pe mine m-a costat viata fiului meu un apartament si multe lacrimi dar as mai da inca unul si chiar viata ...povestea ta imi aminteste de un tel al unei femi inselate de un barbat care ii promite o viata impreuna iar ia face un copil sa fie sigura si in final a ramas doar cu copilu care pt ea era o povara...copiii nu sunt poveri chiar daca vin nedoriti ,ei sunt sensul vietii noastre si orice sacrificiu facut pt ei ,oricat de grea ar fi viata noastra pt ca ei sa poata creste nu trebuie sa ne faca sa calculam pretul pe care-l platim ...si pt noi au platit parintii nostii si ei nu s-au plans...fericirea noastra cred eu este legata nu de un barbat neaparat ci de copii ...multe femei traiesc singure cu copiii lor si sunt fericite poate imbatranite si bolnave dar fericite cand isi privesc copiii

De la: yza_my, la data 2010-04-13 19:18:59te-ai condamnat singura si l-ai impovarat si pe el cu ceea ce nu poate duce...un copil nu-l faci sa pastrezi un barbat si asta cam incepi si tu sa pricepi...el nu era pregatit nici pt copil nici pt o relatie stabila....l-ai obligat sa te accepte distrugand in primul rand fericirea copilului ca de a ta nu poate fi vb oricum nu erai fericita din cate inteleg altfel nu incaltai un barbat cum spui ca s-a considerat el...pastrarea unui copil te costa uneori totul ...de ce uneori se da vina pe copii cand de fapt ei nu-s decat colacul de salvare dar noi il vedem ca pe un dezastru?poti pastra un copil si-l poti creste si singura daca ti-l doresti fara sa il simti ca pe o povara...dar cand ne folosim de ei ca sa pastram pe cineva nu ne mai costa nimic pe noi ci ii costa pe ei alegerile noastre nepotrivite pe mine m-a costat viata fiului meu un apartament si multe lacrimi dar as mai da inca unul si chiar viata ...povestea ta imi aminteste de un tel al unei femi inselate de un barbat care ii promite o viata impreuna iar ia face un copil sa fie sigura si in final a ramas doar cu copilu care pt ea era o povara...copiii nu sunt poveri chiar daca vin nedoriti ,ei sunt sensul vietii noastre si orice sacrificiu facut pt ei ,oricat de grea ar fi viata noastra pt ca ei sa poata creste nu trebuie sa ne faca sa calculam pretul pe care-l platim ...si pt noi au platit parintii nostii si ei nu s-au plans...fericirea noastra cred eu este legata nu de un barbat neaparat ci de copii ...multe femei traiesc singure cu copiii lor si sunt fericite poate imbatranite si bolnave dar fericite cand isi privesc copiii
Oricum in romania greu gasesti un barbat serios..Poate unul ,mai instet ca sa te insele fara sa afli...barbatul trebuie sa isi asume responsabilitatea...Ca sa ajute la cresterea copiluilui

Am o fata de 20 de ani ,una de 6 ani si una de 1,6 ani si le-am crescut impreuna cu sotul meu amandoi fara parinti caci el este orfan de mic de tata si eu de la 21 de ani de ambii.Noi nu avem cui ne plinge,ne crestem fetele cum putem si ne bucuram de ele.Mai ales cea mica e un ghemotoc de veselie si credeti-ma ca la vremurile astea chiar ai nevoie!

Cit despre ce i s-a intimplat celei care a deschis topicu,putea sa mi se intimple si mie.Ma uit la barbatii din ziua de azi,ma gindesc daca m-as inhama la o casatorie cu unul din ei-nu cred!De ce?Pai toti sunt ca fluturii-se indreapta spre lampa cea mai luminoasa!Se iau dupa aparente,nu-i mai intereseaza sufletu.Daca are doua tite si doua picioare-e bine!Pe ei nu-i intereseaza o relatie serioasa-sti cind ii intereseaza?Cind au deja 45-50 de ani!Atunci se trezesc ca-s batrini si nu au pe nimeni!Dar atunci cine ii mai ia in serios?Atunci parca le trebuie si lor copii,la virsta la care altii au nepoti.Astia sunt barbatii-copii care se maturizeaza tirziu sau poate niciodata.Pe astia ajungi sa-i cresti tu daca ii nimeresti,nu le plac copiii-caci sunt ei niste copii si le trebuie rasfat,sunt egoisti,sufera de narcisim.Deci intr-un cuvint PAZEA!

Varianta pentru tiparire   
Mergi la: