ghid pentru o viaţă împlinită
Info
x
info
 
 


Info
x
info
 
 
Topicul anterior  /   Acest topic este inchis si arhivat!   /   Topicul urmator

Cum sa il fac sa inteleaga ca am nevoie si de familie?


Buna seara!Trebuie sa va marturisesc ca nu deseori fac asta, cu greu hotarandu-ma daca sa imi postez sau nu durerea.
Pe scurt: de un an si ceva ma confrunt cu o problema pe care la inceput am tratat-o cu indiferenta, insa in timp s-a dovedit a fi ceva foarte serios.Mai exact pe 15 septembrie 2007 am inceput o relatie cu un coleg de serviciu, eu fiind totusi implicata in alta relatie pe care nu am considerat-o serioasa insa parintii mei si fostul da. In momentul in care au aflat ca am o relatie cu, colegul meu nu au putut accepta si au inceput certurile.Am fost nevoita sa plec de acasa pentru a-i face sa inteleaga ca numai alaturi de el sunt fericita si ca nu vreau pe nimeni altcineva in viata mea.Intr-un final au inteles si l-au acceptat insa acum problema este el. Imi uraste parintii foarte tare, in special pe mama mea care intr-adevar are cea mai mare parte din vina prin faptul ca a intervenit intre noi, incercand sa ma desparta de el adoptand diverse cai stupide: mesaje pe tel, offline-uri pe mess etc. in care prietenul meu era deseori criticat.
Mai rau este ca a inceput sa imi desconsidere parintii in fata cunoscutilor, prietenilor, familiei lui.
Am ajuns sa ne certam des din cauza simplei lor existente. Nu vb cu mine cu zilele.In momentul in care imi vizitez parintii(rar de altfel tinand cont de faptul ca ne desparte doar o statie de metrou)trebuie sa-i raportez tot ce am vb cu ei.
Sufar foarte tare si el nu intelege lucrul acesta! La anul vrem sa ne casatorim si mi-a cerut sa nu imi invit mama la nunta, iar in caz ca vine sa il evite ca altfel "iese urat".Nu o vrea in nici o poza de nunta. Cu toate astea eu il iubesc enorm si nu vreau sa se ajunga la despartire asa cum deseori am fost sfatuita. Cum pot sa il fac sa inteleaga ca eu am nevoie si de el si de familie?
Cum as putea sa rezolv aceasta problema? Ajutati-ma cu un sfat. Va multumesc.

iubita, te rog sa nu faci greseala de a-ti nega familia de dragul unui barbat.
Chiar daca mama ta a gresit, trebuie sa gasesti pentru fiecare in parte momentul in care sa ai o discutie serioasa in care le ceri fiecaruia sa nu mai intinda de tine. Viitorului sot ii explici ca nu este normal sa te priveze de relatia ta cu mama si nici sa iti intoarca spatele ori de cate ori ai contact cu ea. DACA TE IA DE NEVASTA TREBUIE SA TE IA EXACT ASA CUM ESTI. mama lui mai traieste? Intreaba-l cum s-ar simti sa te porti cu el exact asa cum se poarta cu tine. Chiar daca mama lui ti-ar gresi? El nu ar dori cumva sa fii toleranta?
Mamei tale explica-i ca nu este ok sa incerce sa intervina in deciziile tale. Sau nu in acest fel. Te poate sfatui dar cam atat.
Propunele o discutie in trei in care bateti palma pentru viitor. Spune-le sa lase copilariile si sa se poarte ca niste adulti. asta daca vor sa arate ca vor sa iasa casatoria cu adevarat. Arata-le ca te tin mereu in tensiune care, mai devreme sau mai tarziu te va obosi, si care, poate, te va forta sa stai deoparte o vreme din ambele relatii. Nu o face amenintator. Fii trista, asa cum cred eu ca esti. arata-le ca atitudinea lor te raneste profund.
Multa bafta!

Am tot incercat sa stau de vorba cu el si ...nimic.Imi tot spune ca nu o sa ii accepte niciodata si sa incetez sa il mai stresez.Imi este foarte greu...uneori simt ca nu mai pot..simt ca cedez nervos.

Iubita, ia spune-i ca ai nevoie de cateva zile doar pentru tine pentru a evalua situatia. sa vezi cum alegi sa iti traiesti viata cu el. el acum exploateaza slabiciunea ta pentru el. e sigur ca vei renunta la mama ta in favoarea lui. zdruncina-i aceasta incredere si pune-l pe asteptare cateva zile. dar nu cu aroganta. si nu da tu semne de viata si cand te suna sa ii raspunzi pe un glas stins ca esti sfarsita. daca te intreaba daca il iubesti, ii spui ca da, dar totul pe un glas stins. in general raspunde-i laconic dar NUu in asa fel incat sa-i lasi impresia ca renunti la relatia cu el dar ca esti intr-o mare dilema pe care numai departe de el o poti rezolva. Il vei testa si pe el in felul acesta; chiar nu este dispus, pentru a nu te pierde, pentru a nu te mai vedea nenorocita, sa renunte la hotararea lui prosteasca?

Draga Mihaelab,daca acum nu-ti accepta parintii gandeste-te cum va fi mai tarziu. Nu-ti ignora parintii ca de ei esto legata pe viata, de barbat...aproximativ. Gandeste-te si vorbeste cu mama ta ce motive are de nu-l accepta.Poate sunt reale si relativ grave.Ce vede o mama nu vede o indragostita. Sunt in situatia mamei tale si-mi este greu sa vad ca fiica mea "coboara scarile" in timp ce el le "urca" cu ajutorul ei. Este de varsta ta, este inginera si este ffffff oarba si indragostita. El mai putin (spun asta in cunostinta de cauza).Sunt sigura ca si mama ta a vazut "ceva" ce nu merge bine, la fel cum am vazut si eu. Cred ca ar fi de dorit sa gandesti bine pasul si sa tii cont de consecintele rezultate fata de EL si fata de PARINTI. Poate asa vei constientiza ce anume vrei.As avea multe de zis, dar faptul ca sunt "mama in aceeasi cauza" poate ca vei desconsidera sfaturile mele. Dar te asigur ca nu este durere mai mare ptr o mama decat aceea de a-si vedea copilul suferind. Ma opresc aici sa nu te obosesc dar daca vrei sa mai comunicam ,raspunde-mi. O zi buna iti doresc si multa intelepciune.

Exact prin aceeasi poveste am trecut si eu in 2008,singura diferenta este ca eu sunt cea care nu a fost acceptata de familia lui.Exact aceleasi sentimente le am si eu pentru "soacra"mea.Nu ma simt nici acum foarte bine desi ea ma "perie" si-mi trimite cadouri.S-a comportat urat si nu cred ca o sa o iert vreodata si sigur cand o sa-i fie lumea mai draga o sa-i amintesc prin ce am trecut din cauza ei.Poate ca ar trebui sa o rogi pe mama ta sa-i ceara iertare si sa recunoasca,ca a fost egoisa si s-a gandit la fericirea ei nicidecum la cea a fiicei ei.Asa ar fi cel mai corect.Mama ta a gresit ,sa-si asume .Nu ai tu nicio vina si nici el.Fii fericita!
P.S.e cam stupid sa te apuci sa joci teatru la telefon.nu tine.fi dreata si cel care a gresit sa-si ceara scuze.asa e drept.

In primul rand vreau sa va multumesc pentru sfaturi si doresc sa va marturisesc ca m-au ajutat foarte mult.Am reusit sa imi conving parintii sa il accepte pe logodnicul meu, am amanat nunta pentru a obtine o organizare mai buna si "pentru a ne cunoaste mai bine ".In momentul acesta parintii mei au un comportament ireprosabil insa EL nu poate sa treaca peste anumite lucruri.Trebuie sa recunosc ca si-a schimbat atitudinea rautacioasa pe care o avea.(imi desconsidera parintii, ma interoga dupa vizitele facute laparintii mei etc)
Din pacate nu stiu cum sa il conving sa imi ierte parintii si sa incerce sa se apropie de ei.
Sper ca intr-o buna zi si acesta problema sa ia sfarsit pentru a putea fi pe deplin fericita.

Babe, de ce sa-si ceara parintii scuze? pentru simplul motiv ca nu "vad" ca fiica lor va fi fericita cu acest partener? Si tu ai sa fii mama si sa vezi cat ai sa suferi vazandu-ti copilul ca face o alegere nepotrivita. Se spune ca dragostea este oarba. Asa este si din afara problemei se vede cu "ratiune" din interior cu "inima".Daca baiatul o iubeste cu adevarat, crezi ca trebuie sa-i produca aceste traume psihice doar pentru ca el este "cocosul" in casa? Chiar si in dragoste trebuie sa ai demnitate si coloana vertebrala verticala. Daca acum se comporta asa, ma intreb mai tarziu oare nu o va "ingenunchia". Decat cu "periuta" cum zici tu de "soacra" ta mai bine spui in fata "ce te doare". De ce crezi ca te "perie"? ptr ca te iubeste baiatul ei, nu ca esti mai buna decat la inceput. Tu trebuie sa-i demonstrezi ca s-a inselat nicidecum ea sa-ti ceara scuze ca nu "te-a placut". Scuze de interventie, dar de la nivelul "mamelor" asa se vad lucrurile.cu un baiat sau o fata poti fi niste luni, niste ani, poate toata viata, dar familia nu poti sa o renegi ptr nimeni. Cum ti-am spus ai sa fii mama si ai sa vezi ca cel mai sfant lucru pe pamant este copilul tau ptr care ai face orice numai sa fie fericit. In nici un caz "ca mama" nu as cere scuze unui baiat care am convingerea ca NU o va face fericita pe fiica mea, dar cum am spus dragostea este oarba si cand te "trezesti" din aceasta stare ai sigur nevoie de mama ta care sa-ti stearga lacrimile. Iti doresc numai bine si nu uita ca este mama iubitului tau chiar daca nu te-a placut si nu te place. Chestia cu "periatul" si cadourile sunt de "suprafata". O viata minunata iti doresc.

Mihaela, am inteles ca s-au mai rezolvat oarecum problemele tale. Dar nu-mi suna bine chestia "nu stiu cum sa-l fac sa-mi ierte parintii". Parintii tai se poarta "ireprosabil" cu el pentru tine nu pentru ca i-au convins ca te merita si ca te va face fericita. In acest timp pe care vi l-ati luat "sa va cunoasteti mai bine" este de dorit ca intradevar sa incerci sa vezi daca vei putea imbatrani langa el.Problema nu este rezolvata, este doar "ameliorata" si el oricand poate avea o "iesire" care sa faca situatia ireversibila. Nu se poate, nu exista ca el sa nu inteleaga {daca te iubeste cu ADEVARAT} ca tu esti cea care suferi si esti stresata din acest motiv. Incearca si nu face acel pas cu casatoria (cum ti-am mai spus) pana nu ai tu convingerea 100% ca este ce-ti doresti de la viata. Vei fi mama si atunci ai sa vezi ce inseamna suferinta de mama. Nu o pune pe mama ta in situatii delicate si nu-i adanci suferinta ca nu merita. Pune-l in diverse situatii sa-i cunosti reactiile, chiar vis-a-vis de mama lui. Daca tu nu i-ai accepta parintii cum ar reactiona? Nu-ti fie teama de al pune la diverse incercari pentru a te asigura ca drumul vostru va fi cat mai lung. Te sarut si-ti doresc tot binele din lume si sa rezolvi problema cat mai bine posibil si fara "victime"

De la: scheherezada_amalia, la data 2009-02-17 16:55:16Babe, de ce sa-si ceara parintii scuze? pentru simplul motiv ca nu "vad" ca fiica lor va fi fericita cu acest partener? Si tu ai sa fii mama si sa vezi cat ai sa suferi vazandu-ti copilul ca face o alegere nepotrivita. Se spune ca dragostea este oarba. Asa este si din afara problemei se vede cu "ratiune" din interior cu "inima".Daca baiatul o iubeste cu adevarat, crezi ca trebuie sa-i produca aceste traume psihice doar pentru ca el este "cocosul" in casa? Chiar si in dragoste trebuie sa ai demnitate si coloana vertebrala verticala. Daca acum se comporta asa, ma intreb mai tarziu oare nu o va "ingenunchia". Decat cu "periuta" cum zici tu de "soacra" ta mai bine spui in fata "ce te doare". De ce crezi ca te "perie"? ptr ca te iubeste baiatul ei, nu ca esti mai buna decat la inceput. Tu trebuie sa-i demonstrezi ca s-a inselat nicidecum ea sa-ti ceara scuze ca nu "te-a placut". Scuze de interventie, dar de la nivelul "mamelor" asa se vad lucrurile.cu un baiat sau o fata poti fi niste luni, niste ani, poate toata viata, dar familia nu poti sa o renegi ptr nimeni. Cum ti-am spus ai sa fii mama si ai sa vezi ca cel mai sfant lucru pe pamant este copilul tau ptr care ai face orice numai sa fie fericit. In nici un caz "ca mama" nu as cere scuze unui baiat care am convingerea ca NU o va face fericita pe fiica mea, dar cum am spus dragostea este oarba si cand te "trezesti" din aceasta stare ai sigur nevoie de mama ta care sa-ti stearga lacrimile. Iti doresc numai bine si nu uita ca este mama iubitului tau chiar daca nu te-a placut si nu te place. Chestia cu "periatul" si cadourile sunt de "suprafata". O viata minunata iti doresc.

Stai putin ca nu inteleg ce vrei sa spui;spui ceva de genul"nu conteaza cat de mult greseste FAMILIA,TREBUIE IERTATA ".Nu este corect.Trebuie sa invatam sa ne cerem iertare atunci cand gresim,nu conteaza ce varsta avem si nu conteaza ce varsta are cel caruia ii cerem iertare.La mine nu prea tine treaba cu "EU consider ca e mai bun cutarica pentru copilul meu pentru ca eu sunt mama si stiu "
Hai sa-ti spun cu ce am dat-o "pe brazada"pe a mea.Am facut pe proasta si i-am facut prajitura mea favorita pe care i-am trimis-o.
Cand mi-a gustat prajitura si-a dat seama ca poate ar trebui sa-mi dea O SANSA.Si mai e o problema ,EU nu traiesc in casa cu barbatul potrivit pentru mama,eu traiesc cu barbatul potrivit mie .
Sa inteleg ca ai "insinuat "mai sus ca nu as fi potrivita pentru iubitul meu?
Cand o sa am copii o sa am grija sa-i las sa aibe propriile experiente de viata,nu sa-i cocolosesc pana la 45 de ani.

De la: mihaelab, la data 2009-01-16 08:12:27Buna seara!Trebuie sa va marturisesc ca nu deseori fac asta, cu greu hotarandu-ma daca sa imi postez sau nu durerea.
Pe scurt: de un an si ceva ma confrunt cu o problema pe care la inceput am tratat-o cu indiferenta, insa in timp s-a dovedit a fi ceva foarte serios.Mai exact pe 15 septembrie 2007 am inceput o relatie cu un coleg de serviciu, eu fiind totusi implicata in alta relatie pe care nu am considerat-o serioasa insa parintii mei si fostul da. In momentul in care au aflat ca am o relatie cu, colegul meu nu au putut accepta si au inceput certurile.Am fost nevoita sa plec de acasa pentru a-i face sa inteleaga ca numai alaturi de el sunt fericita si ca nu vreau pe nimeni altcineva in viata mea.Intr-un final au inteles si l-au acceptat insa acum problema este el. Imi uraste parintii foarte tare, in special pe mama mea care intr-adevar are cea mai mare parte din vina prin faptul ca a intervenit intre noi, incercand sa ma desparta de el adoptand diverse cai stupide: mesaje pe tel, offline-uri pe mess etc. in care prietenul meu era deseori criticat.
Mai rau este ca a inceput sa imi desconsidere parintii in fata cunoscutilor, prietenilor, familiei lui.
Am ajuns sa ne certam des din cauza simplei lor existente. Nu vb cu mine cu zilele.In momentul in care imi vizitez parintii(rar de altfel tinand cont de faptul ca ne desparte doar o statie de metrou)trebuie sa-i raportez tot ce am vb cu ei.
Sufar foarte tare si el nu intelege lucrul acesta! La anul vrem sa ne casatorim si mi-a cerut sa nu imi invit mama la nunta, iar in caz ca vine sa il evite ca altfel "iese urat".Nu o vrea in nici o poza de nunta. Cu toate astea eu il iubesc enorm si nu vreau sa se ajunga la despartire asa cum deseori am fost sfatuita. Cum pot sa il fac sa inteleaga ca eu am nevoie si de el si de familie?
Cum as putea sa rezolv aceasta problema? Ajutati-ma cu un sfat. Va multumesc.

loc de intoarcere cred ca nu mai exista.....cred ca e bine sa il comvingi pe actualul tau iubit sa te accepte asa cum esti....altfel cazi din lac in fintina....mi se pare curios ca vrea sa te indeparteze de familia ta......pune te rog piciorul in prag daca poti....succes

Babe, ai inteles total gresit tot ce am scris. Am sa incerc sa ma fac inteleasa. Nu "insinuez" ca nu ai fi potrivita ptr iubitul tau, ci spun ca o mama sau chiar cineva din afara problemei vede lucrurile mai clare decat persoanele implicate in "ceva" indiferent ce. Este deasemeni adevarat ca cel care greseste, indiferent de varsta , este frumos si indicat sa-si ceara scuze.Dar cum bine stii, totul este relativ, adica din punctul de vedere al mamei (fie de baiat, fie de fata) poate rationa mai bine decat cel indragostit si orb. Categoric ca aceasta dragoste pasionala se va diminua in timp dar dragostea de mama nu va regresa.Te inseli daca tu crezi ca o prajitura facuta de tine a facut-o sa-ti mai acorde o sansa, stii bine ca sansa ti-a acordat-o ptr baiatul ei.Cum am mai spus tu esti cea care trebuie sa-i arati ca ai meritat aceasta sansa ci nu sa o astepti "la cotitura"sa-i arati tu "cine esti" Referitor la Mihaelab, de ce crezi ca dupa comportamentul lui ar merita scuze din partea parintilor ei?pentru ca el in "dragostea" mare care i-o poarta ia interzis sa-si cheme mama la nunta? o pune in situatii delicate cand in fata prietenilor vorbeste urat la adresa parintilor iubitei lui?...etc. Ti se pare chiar "iubire"? Cu ce este mama ei egoista si se gandeste la ea? ptr ca vede "ceva" ce nu o sa mearga la aceasta relatie? Sunt multe de spus si peste niste ani vei gandi altfel, fii sigura de asta. Chiar nu am vrut sa te supar cu comentariul meu si nici nu o sa "ma mai bag in seama" pe acest subiect ptr ca eu consider ca pe langa dragoste trebuie si ratiune.Sigur ca ratiunea vine si odata cu varsta. Esti tanara si deaceea esti asa patimase, dar nu te imbata cu apa. Iti doresc sa-ti mearga bine in tot ce faci, sa fii mamica si sa nu-ti cocolosesti copii pana la 45 ani cum ai spus, dar fii sigura ca si cand vei avea 100 ani vei duce grija "copilului" pentru ca astea sunt sentimentele materne adevarate.O zi buna iti doresc si scuze ca te-ai iritat asa tare.

Indicat ar fi fost ca cele doua parti ranite in"razboi" sa se intalneasca si sa discute.Am avut o opinie putin diferita de a ta pentru ca eu nu sunt de parere ca un parinte trebuie sa taie si sa spanzure in viata copilului indiferent cat de mic este.Copilul trebuie lasat sa aibe propriile lui experiente si daca greseste sa-si asume greseala.Parintele trebuie sa-l sustina si sa-l mangaie de cate ori acesta o cere.Nu am vrut sa fiu incisiva dar nu pot sa nu recunosc ca m-a deranjat putin remarca ta "ptr ca te iubeste baiatul ei, nu ca esti mai buna decat la inceput".
Poate ca intr-o zi(cand am timp )o sa-ti povestesc toata tarasenia cu soacra mea

Buna dimineata,

Va multumesc pentru sfaturi insa, nu cred ca am taria de a pune piciorul in prag de teama ca il voi pierde. Nu cred ca ar accepta o intalnire cu parintii mei, cel putin nu prea curand. Am investit multe sentimente in aceasta relatie, mai multe decat imi puteam imagina vreodata. Il iubesc enorm si imi doresc sa imi petrec restul vietii alaturi de el. Poate par naiva, dar tot sper ca aceasta situatie se va schimba intr-o buna zi.Am tot primit sfaturi care m-ar face sa sufar daca le-as pune in aplicare, insa cred cu tarie ca se poate schimba.Stiu ca mai am de asteptat pentru ca acest lucru sa se intample dar sunt dispusa sa o fac.Sper sa merite asteptarea.
Nu vreau sa procedez ca fosta lui prietena care l-a parasit dupa 5-6 ani fara a ajuta in vreun fel la schimbarea lui.
Sunt eu prea slaba pentru acest om? Sau dragostea pentru el m-a transformat intr-o persoana slaba, naiva etc.?

Buna ziua Mihaelab, imi pare rau pentru tine. Asa cum ai spus chiar tu sau mai bine zis cum te intrebi, esti prea naiva sa crezi ca se va schimba.Scuza-ma ca te fac sa suferi cu acest comentariu, dar am convingerea ca peste ani vei regreta aceasta alegere.Daca in 2 ani nu ai reusit "sa-l schimbi" nici in urmatorii nu vei reusi.De ce spun asta? Pentru ca intr-o relatie unul iubeste si altul se lasa iubit iar tu esti cea care iubeste.Daca te-ar iubi si el macar jumatate pe cat il iubesti tu fii sigura ca nu ti-ar provoca atata suferinta. Nu-i cere nimeni sa-ti iubeasca parintii dar respect merita pentru ca sunt parintii iubitei lui si poate a viitoarei mame a copiilor lui, iar parintii tai ca si ai lui sunt viitorii bunici ai copiilor lui. Nu-ti fie teama ca daca "pui piciorul in prag" il vei pierde, asta ar fi o "proba de foc", daca "te merita" nu-l vei pierde iar daca-l vei pierde nu te uita in urma ca nu merita. De ce crezi ca prietena lui l-a parasit dupa atatia ani? Ca sa stai atatia ani cu un om inseamna ca au fost niste sentimente sau ...doar nevoi? Eu cred ca l-a iubit dar nu a mai rezistat. Tot incercand sa-l schimbi sa nu treaca anii peste tine si sa constati ca nu ai reusit sa fii fericita, dar "incercarea moarte nu are" cum se zice, dar prea multa incercare strica. Eu iti doresc tot binele din lume asa cum ma gandesc la fiica mea ma gandesc si la tine dar bineinteles si la parintii tai. Sa le dea Dzeu putere sa suporte aceasta situatie iar tu mai folosesteti si ratiunea nu numai inimioara. Te sarut.

In momentul de fata parintii imi sunt alaturi si ma sustin in ceea ce fac atat in viata profesionala cat si personala.Nu pot decat sa-i multumesc lui Dumnezeu ca i-a facut sa inteleaga ca nu imi pot impune sa fiu cu cineva contra vointei mele.Poate il accepta de dragul meu asa cum ati spus si dvs doamn Amalia dar mai tarziu lucrurile se pot schimba, bineinteles si cu ajutorul lui.Doamne ajuta!

Exista momente in viata cand oricare dintre noi are de ales.Daca este matur, atunci va sti ce sa aleaga.Daca nu, trimite-l la gradinita si das-i si o pereche de pampersi pentru orice eventualitate.Iar tu, sa nu te puna pacatele sa pui piciorul in prag, ca nu stii cine tranteste usa.

Treaba asta cu schimbatul.......
Iubitul meu are o vorba"va chinuiti toata viata sa schimbati barbatul si cand nu mai aveti ce schimba-Vaaaii draga dar nu mai esti cel de la inceput!!!"

De la: babe_girl75, la data 2009-03-25 09:47:46Treaba asta cu schimbatul.......
Iubitul meu are o vorba"va chinuiti toata viata sa schimbati barbatul si cand nu mai aveti ce schimba-Vaaaii draga dar nu mai esti cel de la inceput!!!"


Nu doresc decat sa isi schimbe gandirea. Sa inteleaga ca am nevoie si de familie.Nu ma intelege gresit. Nu imi doresc o femeie langa mine care sa faca ceea ce ii dictez eu. Nu doresc transformarea asta.

draga mihaelab,
care mai este situatia ta? s-au mai linistit discutiile?

e un sfat prietenesc daca ma lasi sati spun asa. nu lasa pe nimeni sa se bage in viata ta
tu singura ia hotaririle referitor la ce se intimpla cu viata te
eu am facut greseala asta si acum ma costa scump.miam distrus viata si nu mai am cale de intoarcere.am platit scump anumite greseli
tu si numai tu hotarasti ce faci cu viata ta.e o vorba din baterini.cum iti asterni asa dormi stii soarta neo facem noi nu alti sau dicinitatile.eu te pup ei te rog sa iei in considerare si mesajul meu.am trecut si eu prin ce trecitu.incearca sa inveti din greselile altora.nu le mai fa si tu

sfaturi "amuzante" pt o problema "existentiala".
eu nu dau sfaturi, eu intreb: nu mai sint femeile de azi in stare sa se hotarasca daca vor o familie a lor, alcatuita din sot si eventual un copil? ...se pare ca nu prea, din moment ce prefera familia "veche", din care au facut parte, pe care o cunosc, in care e comod sa traiasca.
intemeierea unei familii a devenit ceva extraordinar de greu pt ca toata lumea, are nevoie de ajutor de la mama, de la tata...
am vazut ca se vorbeste de acceptarea partenerului asa cum este. nu constientizeaza nimeni ca, in principiu, familia tocmai pe schimbarea si modelarea partenerilor unul dupa celalalt se bazeaza?

interesanta chestia cu schimbatul partenerului.
poti s-o dezvolti?

De la: scheherezada_amalia, la data 2009-02-17 16:55:16Babe, de ce sa-si ceara parintii scuze? pentru simplul motiv ca nu "vad" ca fiica lor va fi fericita cu acest partener? Si tu ai sa fii mama si sa vezi cat ai sa suferi vazandu-ti copilul ca face o alegere nepotrivita. Se spune ca dragostea este oarba. Asa este si din afara problemei se vede cu "ratiune" din interior cu "inima".Daca baiatul o iubeste cu adevarat, crezi ca trebuie sa-i produca aceste traume psihice doar pentru ca el este "cocosul" in casa? Chiar si in dragoste trebuie sa ai demnitate si coloana vertebrala verticala. Daca acum se comporta asa, ma intreb mai tarziu oare nu o va "ingenunchia". Decat cu "periuta" cum zici tu de "soacra" ta mai bine spui in fata "ce te doare". De ce crezi ca te "perie"? ptr ca te iubeste baiatul ei, nu ca esti mai buna decat la inceput. Tu trebuie sa-i demonstrezi ca s-a inselat nicidecum ea sa-ti ceara scuze ca nu "te-a placut". Scuze de interventie, dar de la nivelul "mamelor" asa se vad lucrurile.cu un baiat sau o fata poti fi niste luni, niste ani, poate toata viata, dar familia nu poti sa o renegi ptr nimeni. Cum ti-am spus ai sa fii mama si ai sa vezi ca cel mai sfant lucru pe pamant este copilul tau ptr care ai face orice numai sa fie fericit. In nici un caz "ca mama" nu as cere scuze unui baiat care am convingerea ca NU o va face fericita pe fiica mea, dar cum am spus dragostea este oarba si cand te "trezesti" din aceasta stare ai sigur nevoie de mama ta care sa-ti stearga lacrimile. Iti doresc numai bine si nu uita ca este mama iubitului tau chiar daca nu te-a placut si nu te place. Chestia cu "periatul" si cadourile sunt de "suprafata". O viata minunata iti doresc.


nu sunt mama, dar am o mama destul de posesiva... din pacate nu detine monopolul adevarului desi mi-as dori uneori
totusi daca apreciez ceva la mama e ca atunci cand are ceva de spus despre cineva din anturajul sau viata mea, imi spune mie... fata de prietenii mei a fost intotdeauna amabila chiar daca nu i-a considerat mereu potriviti pentru mine... a avut intotdeauna grija ca conversatiile noastre sa nu treaca de nivelul nostru si sfaturile pt mine sa ajunga doar la urechile mele... nu a intervenit vreodata sa-si spuna pararea despre prietenii mei direct lor in fata. s-a exprimat poate contrar sau aprobativ legat de actiunile lor cand acestia le-au povestit, dara fara vehementa... de fapt, toti prietenii mei cand o cunosc pe mama o plac, chiar daca ea nu ii considera pe toti prieteni adevarati...
de aceea, sunt de acord cu babe ca mama ar trebui sa-si ceara scuze... am vazut situatie similara care nu s-a terminat bine... si acum nici mama, nici fiica nu sunt fericite... iar desi mama a vrut sa retraga afirmatiile a facut-o prea tarziu si cei doi s-au despartit... exista momente pentru orice... si eu cred ca daca mama ta va adopta o atitudine mai deschisa fata de viitorul ginere si va incerca sa fie fericita daca tu vei fi fericita, situatia se va rezolva. cred ca e un pic de lupta a orgoliilor si ca te lasi un pic prinsa la mijloc. incearca sa-i pui in garda pe amandoi ca ai nevoie de amandoi si ca nu e nevoie sa se inteleaga, e de ajuns sa se poarte civilizat. poate daca vor ajunge sa stea mai des in aceeasi camera, vor cobori garda jos. deocamdata prietenul tau probabil ca este inca in expectativa... nu stie daca schimbarea e pe bune sau nu... eu iti doresc multa fericire!

De la: pik_nik, la data 2009-07-20 09:52:00interesanta chestia cu schimbatul partenerului.
poti s-o dezvolti?


se spune ca atunci cind se formeaza un cuplu, amindoi partenerii ajung la o comuniune care sa faca din cuplul respectiv ceva unitar care sa functioneze ca un intreg. nu cred ca acest ideal se poate realiza fara schimbarea partenerilor. amindoi vor trebui sa dea ceva cuplului, uneori chiar totul. fara asta, sint doar 2 oameni impreuna, nu sint un cuplu...o familie

si care-i durata optima de functionare a unui partener? la cat timp se schimba?

De la: pik_nik, la data 2009-07-20 15:50:04si care-i durata optima de functionare a unui partener? la cat timp se schimba?


tu ai citit numai carti de colorat in copilarie, nu-i asa?

De la: mihaelab, la data 2009-01-16 08:12:27Buna seara!Trebuie sa va marturisesc ca nu deseori fac asta, cu greu hotarandu-ma daca sa imi postez sau nu durerea.
Pe scurt: de un an si ceva ma confrunt cu o problema pe care la inceput am tratat-o cu indiferenta, insa in timp s-a dovedit a fi ceva foarte serios.Mai exact pe 15 septembrie 2007 am inceput o relatie cu un coleg de serviciu, eu fiind totusi implicata in alta relatie pe care nu am considerat-o serioasa insa parintii mei si fostul da. In momentul in care au aflat ca am o relatie cu, colegul meu nu au putut accepta si au inceput certurile.Am fost nevoita sa plec de acasa pentru a-i face sa inteleaga ca numai alaturi de el sunt fericita si ca nu vreau pe nimeni altcineva in viata mea.Intr-un final au inteles si l-au acceptat insa acum problema este el. Imi uraste parintii foarte tare, in special pe mama mea care intr-adevar are cea mai mare parte din vina prin faptul ca a intervenit intre noi, incercand sa ma desparta de el adoptand diverse cai stupide: mesaje pe tel, offline-uri pe mess etc. in care prietenul meu era deseori criticat.
Mai rau este ca a inceput sa imi desconsidere parintii in fata cunoscutilor, prietenilor, familiei lui.
Am ajuns sa ne certam des din cauza simplei lor existente. Nu vb cu mine cu zilele.In momentul in care imi vizitez parintii(rar de altfel tinand cont de faptul ca ne desparte doar o statie de metrou)trebuie sa-i raportez tot ce am vb cu ei.
Sufar foarte tare si el nu intelege lucrul acesta! La anul vrem sa ne casatorim si mi-a cerut sa nu imi invit mama la nunta, iar in caz ca vine sa il evite ca altfel "iese urat".Nu o vrea in nici o poza de nunta. Cu toate astea eu il iubesc enorm si nu vreau sa se ajunga la despartire asa cum deseori am fost sfatuita. Cum pot sa il fac sa inteleaga ca eu am nevoie si de el si de familie?
Cum as putea sa rezolv aceasta problema? Ajutati-ma cu un sfat. Va multumesc.
Eu cred ca tu ar trebui sa te impui un pic sa nu te mai lasi manipulata,el nu are nici un drept sa iti interzica ca sa iti vezi parintiii.Poate si parintii tai au avut dreptul ca sa fie suparati pt ca ti-ai lasat prietenul si te-ai cuplat cu colegul,adica cu actualul.Pt ca l-ai facut sa sufere pe celalalt,si parintii tai au avut dreptate,acum el nu trebuie sa o ia personal.Eu zic sa fii mai barbata el nu are dreptul sa iti interzica ce sa faci cu viata ta,sa nu iti vezi parintii.Daca acum iti face asa,ceo sa iti faca dupa casatorie sa il lasi sa iti dirijeze el viata? Dar cine se crede? el stapanul si tu sclava?fii barbata si nu te lasa manipulata..........


Eu cred ca tu ar trebui sa te impui un pic sa nu te mai lasi manipulata,el nu are nici un drept sa iti interzica ca sa iti vezi parintiii.Poate si parintii tai au avut dreptul ca sa fie suparati pt ca ti-ai lasat prietenul si te-ai cuplat cu colegul,adica cu actualul.Pt ca l-ai facut sa sufere pe celalalt,si parintii tai au avut dreptate,acum el nu trebuie sa o ia personal.Eu zic sa fii mai barbata el nu are dreptul sa iti interzica ce sa faci cu viata ta,sa nu iti vezi parintii.Daca acum iti face asa,ceo sa iti faca dupa casatorie sa il lasi sa iti dirijeze el viata? Dar cine se crede? el stapanul si tu sclava?fii barbata si nu te lasa manipulata..........

Varianta pentru tiparire   
Mergi la: