Bucura si Q, multumesc pentru completari. Aveti perfecta dreptate. Pentru cea care sustine sus si tare ca doar medicatia si psihiatrul ajuta, poate din proprie experienta vorbesti. Insa drogurile alea te fac leguma, iti amortesc fiinta poate poate scapand de depresie sub efectul lor. Insa cand incetezi sa le iei,ramai acelasi om depresiv cu problemele Tot acolo inca si mai mari pt ca sperai la o rezolvare...
Insa rezolvarea presupune in primul rand sa te intelegi, sa iti intelegi depresia si apoi mai necesita actiune din partea ta. Stiu ce e aia depresie, chiar crunta, stiu ce efect au acele medicamente, le-am incercat odata de disperare insa salvarea tot in mine am gasit-o... Ce-i drept mi-a luat ani buni pentru a o gasi in forma ei de azi, insa cu pasi marunti Iti construiesti un suflet maret si puternic si sensibil... suntem oameni nu ingeri, ca sa raspund la un post mai vechi al lui Q, nu promovez sacrificiul de sine si privarea de placeri, insa sa stim sa le alegem doar pe cele de care chiar avem nevoie, sufleteste Vorbesc, sa avem grija de partea noastra fizica pt a sustine spiritul.
Toti suntem diferiti deci solutiile sunt diferite. Trebuie sa luptam cu demonii proprii ce ne bantuie zi de zi sa invatam sa le acceptam existenta si sa facem o schimbare din interior. Daca nu ne cunoastem indeajuns si nu lucram cu noi insine, nici unul din terapeutii cei mai renumiti si nici medicamentele nu ne vor ajuta. Caci ne-am pierdut de noi insine... Uneori e necesara un anumit tip de medicatie, de ex. Ceva naturist pt anxietate, liniste, un ceai de tei..
Stiu ce inseamna sa nu poti dormi oricata liniste ai dobandi, pt ca anumite lucruri si tipuri de stres psihic si emotional nu depind intru totul de tine. Insa medicatia se ia pe perioade foarte scurte, pt ca da dependenta, timp in care nu cred ca iti vindeci depresia ce te doboara.
Eu..de exemplu desi ma cunosc bine si am o forta interioara mare, am ajus acum sa nu pot dormi deloc noaptea din cauza serviciului si a torturii psihice ce o pun asupra mea niste.oameni de acolo, am ajuns cu anxietate si atacuri de panica care se manifestau din subconstient fara ca eu sa ma gandesc la ele.. prin oricate am trecut pana acum situatia asta parea sa ma depaseasca. Doar in zilele cand mergeam la birou. Am ajuns sa iau somnifere mai slabe pt ca nu dormeam deloc, uite acum ce bine am dormit fara nimic stiind ca am intrat in concediul de Craciun. Am fost si la psihiatru odata si mi-a spus ca nu am ce cauta la el, ca nu am probleme psihice... eventual cei cu dementa si alte astfel de afectiuni pot merge..
Nu vorbesc din articole citite pe internet ci din 5-6 ani grei de depresie din care singura am razbit sa ies, evident cu dragostea catorva oameni dragi de partea mea, dar a trebuit sa ma cunosc, sa imi cunosc greselile si motivul suferintei mele...si multe au fost clipele de disperare si intuneric cand nu gaseam o solutie, eram pierduta si fara speranta...dar am invatat un lucru... Cand spunem ca am ajuns la capatul puterilor nu stim cat de mult se poate prelungi aceasta putere a noastra, si ar trebui sa realizam ca putem indura inca pe atat pe cat am indurat pana acum, orice greutate sau suferinta ne-ar fi incercat.
Eu nu vreau sa soun ca EU stiu care e solutia sau sa bag nimanui pe gat tampenii, vreau doar sa prezint niste.constatari ale mele de care stiu ca avem fiecare nevoie, constatari dobandite prin multa durere si introsectie deopotriva, intelegere, caldura si iubire fata de toti cei din jur, caci chiar daca eu sufeream, lumea nu se sfarsea la mine si cu siguranta sunt altii cu suferinte si mai crunte.
Dar ma deranjaza cumplit ignoranta si limitarea omeneasca, primitivismul spiritual ce murdareste sufletul omului atat de pur si inocent. Mai uitati-va la copii, avem ce invata si de la ei.
Daca nu puteti fi obiectivi mai bine nu va obositi sa scrieti pt ca nu ajutati pe nimeni cu nimic, doar va hraniti egoul aruncand niste vorbe in vant pe unde nu e nevoie de ele. Eu tin la dreptate, adevar, justitie , sunt un justitiar innascut si oricat de toleranta as fi, lucrurile ma deranjeaza cumplit.
|
whisperer
Postat pe 21 Decembrie 2013 13:11
|
|
foarte adevarat ! sunt intru-totul de acord ! multa sanatate si putere interioara !
|
garbo_19362
Postat pe 21 Decembrie 2013 13:55
|
whisperer, sint convinsa ca stii despre ce vorbesti.  Si da, in mare parte sustinem acelasi lucru. Ce incercam sa spun este ca "ajutorul competent" este competent atit timp cit face bine - nu rau - si sufletul nu se vindeca atunci cind il bagi in shut down sub medicatie. E o structura fragila, pe care o poti rani suplimentar foarte usor...
Depresia este de fapt lipsa vitalitatii. Nu e "tristete", desi se confunda in general. Depresie e cind faci eforturi supraomenesti sa ajungi pina la usa de la baie. Cind nu vrei si nu poti nimic si nu te intereseaza nimic. Cind te uiti ore in sir la o crapatura de pe tavan, din pozitia mortului, si ai continua asa toata viata pentru ca nu ai DE CE sa te misti dintr-o parte in alta a patului. Am avut pe cineva din familie care asa s-a stins. Si a trebuit sa moara ca sa intreleg, ca sa intelegem. Ca sa discutam cu un psihiatru si sa ajungem sa ne dam seama ce s-a intimplat. S-a intimplat ca era foarte bolnava, atit de bolnava incit sa isi duca lingura la gura era prea mult. Si sa caute ajutor era prea mult. Iar in perioada in care inca putea sa ceara ajutor a bravat... Si erau metastaze sufletesti vechi. Sufletesti, nu fizice. Pentru ca sentimentele pot fi mai puternice decit orice altceva: mai puternice decit faptele. Mai puternice decit un organism sanatos si puternic. Perceptiile sint lumea in care traim, nu faptele. Iar cind lumea aia se prabuseste, te duci in spirala impreuna cu ea...
Am fost la marginea spiralei de citeva ori. Am avut noroc. Cred ca a fost doar noroc. Am trecut prin spitale de psihiatrie la o virsta foarte mica, si fara prognoze prea bune ca adult.  Si nu era "doar" depresie, ci o forma de autism cu antisocial disorder. In final, am intrat bou si am iesit vaca, nu eram nici antisociala si nici Asperger, sau doar am invatat intre timp sa mint mai bine... Atit de bine incit dupa ce am fost declarata bine merci am ajuns acasa si au urmat patru ani de anorexie. Noroc ca mai facea figuri corazonul si ma mai bagau pe perfuzii la reanimare din cind in cind. Prin vreo cinci tari, fara sa pot sa ajung la ai mei sau ei la mine din considerente de viza. Nu conta ca eram doar o fetita care vrea sa moara la ma-sa in brate. Si eu eram cea antisociala...:-)
Si crede-ma ca mi-am luat-o de la viata in toate modurile posibile, inca dinainte sa invat sa merg bine sau sa vorbesc. Dar... ceea ce am invatat, si am invatat tot contemplind abisul, este sa cauti solutii. Solutii structurate. De cele mai multe ori, nu exista: dar iti ocupi mintea cu ceva. Nu vei gasi o solutie, dar vei gasi frenezia sa o cauti. Si asta inseamna energie. Vitalitate. Opusul mortii. E extrem de important sa SIMTI ceva. Fie si durere. Si realizezi asta dupa ce ti s-a intimplat sa nu fii in stare sa simti nimic, sa te intrebi ce anume din tine a fost amputat, ce lipseste: si raspunsul sa fie, tu...
Sint foarte multe lucruri de spus dar vezi, eu in perioadele dificile am perceput - in mod fals, poate - ca solutia e in interior. Nu in exterior. Si m-am incapatinat sa o caut in interior. Vidul pornea de acolo. Indiferent ce se intimpla in jurul meu, aveam totusi luciditatea sa discern ca nu ma impiedeca nimic sa zimbesc cind ma trezesc dimineata. Asta nu tinea de nimeni, de absolut nimeni altcineva.
|
|
|
quasaria
Postat pe 21 Decembrie 2013 14:07
|
Răspuns: greu, f greu. ( Cum faci fata depresiei? )
''lucrurile ma deranjeaza cumplit.'' Nu înţeleg.
|
Axl_R
Postat pe 21 Decembrie 2013 14:32
|
De la: Axl_R, la data 2013-12-21 14:32:22Răspuns: greu, f greu. ( Cum faci fata depresiei? )
''lucrurile ma deranjeaza cumplit.'' Nu înţeleg.
Ma refeream la faptul ca ma deranjeaza oamenii care nu isi vad de lungul nasului si nu pot sa fie obiectivi mai ales in discutii astfel de delicate si vin cu raspunsul categoric ca ei stiu solutia perfecta. Ea e undeva la mijloc, niciodata foarte sus sau foarte jos si totul e individualizat pt fiecare in parte, caci experientele noastre sunt mult prea diferite.
Daca vrei sa dai un sfat, il dai din suflet si in cunostinta de cauza, stai si asculti, incerci sa intelegi si sa privesti obiectiv situatia, fara a-ti vara intransa propriile experiente pur subiective, ci doar acelea ce ar putea fi general valabile, oricui.
Si nu trantesti primele cuvinte care iti trec prin cap, crezand ca tu stii solutia la problemele unei persoane pe care nu o cunosti si nu ii cunosti nici suferinta nici cauza suferintei. De asta am sugerat intru-un post mai vechi ca ar fi nevoie de mai multe detalii, daca se poate...
Nu ii inteleg pe oamenii care arunca cu sfaturi si pareri incolo si incoace doar de dragul de a spune ceva, de a se baga in seama...
|
whisperer
Postat pe 21 Decembrie 2013 19:53
|
De la: quasaria, la data 2013-12-21 14:07:34
Si crede-ma ca mi-am luat-o de la viata in toate modurile posibile, inca dinainte sa invat sa merg bine sau sa vorbesc. Dar... ceea ce am invatat, si am invatat tot contemplind abisul, este sa cauti solutii. Solutii structurate. De cele mai multe ori, nu exista: dar iti ocupi mintea cu ceva. Nu vei gasi o solutie, dar vei gasi frenezia sa o cauti. Si asta inseamna energie. Vitalitate. Opusul mortii. E extrem de important sa SIMTI ceva. Fie si durere. Si realizezi asta dupa ce ti s-a intimplat sa nu fii in stare sa simti nimic, sa te intrebi ce anume din tine a fost amputat, ce lipseste: si raspunsul sa fie, tu...
Sint foarte multe lucruri de spus dar vezi, eu in perioadele dificile am perceput - in mod fals, poate - ca solutia e in interior. Nu in exterior. Si m-am incapatinat sa o caut in interior. Vidul pornea de acolo. Indiferent ce se intimpla in jurul meu, aveam totusi luciditatea sa discern ca nu ma impiedeca nimic sa zimbesc cind ma trezesc dimineata. Asta nu tinea de nimeni, de absolut nimeni altcineva.
Q, imi pare rau ca ai trecut prin atatea suferinte. Imi inchipui cat de pierduta ai fost si vidul enorm ce il simteai in tine. Sa stii ca si eu mereu, de cand eram mica am simtit ca ceva in mine a fost, cum zici tu, amputat, furat, disparut, ca ceva important, absolut necesar, lipseste cu desavarsire.
E unul din motivele depresiei prin care am trecut si uneori ma mai regaseste, dar intr-o forma mult mai subtila. Si am cautat mereu sa umplu acest gol, pana sa inteleg ca, exact asa cum zici tu, eu lipseam de fapt, nu ceva, nu cineva... A trebuit sa invat tot acest proces de introspectie, de interiorizare, de cunoastere a propriului suflet, ca sa zic asa, pentru a putea intelege ca nu lipsea de fapt nimic, lipsea aceasta constiinta fata de propria persoana.
In mod sigur, solutia e in interior. Tot acest vid porneste din incapacitatea sau frica noastra de a intelege anumite aspecte, lucruri, situatii, de a accepta anumite lucruri asa cum sunt, fara sa incercam sa ii schimbam pe ceilalti, sa ne schimbam noi insine... apoi incet incet se vor schimba si cei din jur sau cel putin se vor schimba oamenii si situatiile din viata noastra, sa fie in concordanta cu ceea ce simtit noi in interior. Eu la concluziile acestea am ajuns.
Intradevar, nimic nu ne impiedica sa zambim dimineata, putem sa alegem sa o facem sau nu, depinde doar de noi daca alegem sa fim cat de fericiti se poate in conditiile date, fie ele vitrege sau nu. Trebuie sa ii dam vietii un sens, altfel ne vom trezi cu un gol intrerior imens si nu vom stii ce sa facem cum el... sa vedeti atunci depresie si disperare... cand ajungi sa iti dai seama ca ai fugit o viata intreaga de tine insuti, te-ai ascuns in spatele unor masti pentru a parea in regula, pt a te convinge pe tine ca totul e bine.
O carte interesanta pe acest subiect, o sugerez cu caldura, este : Secretul umbrei, de Debbie Ford. Pune accentul pe aceasta drama interioara ce ne macina sufletul si ne deschide oarecum ochii, sa ne putem vedea pe noi insine asa cum suntem, si abia de acolo sa incepem sa ne cladim ca oameni puternici si stabili.
|
whisperer
Postat pe 21 Decembrie 2013 20:09
|
Whisperer, eşti nouă pe forum?
Lucrurile , oamenii pe mine nu mă (mai) deranjează.
Citesc postările tale lungi, eu...eu...eu...subiectivă, obiectivă?
|
Axl_R
Postat pe 21 Decembrie 2013 20:23
|
 aha, "sa fie in concordanta..."
 cu alte cuvinte,"cini se aseamana sa se adune".... 
Matematic vb. cred ca-i eroare di calcul (copacel).:D
Ma uit la radacini si ma leg di ele cum se leaga firu' di ata la impletit"google" acuma 
Cum di ce?... findca orice om are un arbore genealogic si daca radacinile ii sunt "putrezi" si ici colo, rodeste cate un fruct, tot bolnav ii si el, si chiar mai bolnav, mai neputiincios si mai neechilibrat decat descendentul, si daca se mai aduna si cu cine seamana face parte din cei 75 % care nu fac fata depresiei.Dar astia sunt adevaratii luptatori cu depresia iar 25% sunt adevaratii tartori care declanseaza depresiile, cazuri patologice, intalegi matali? 
Sara & NB!
|
Fss_ssu
Postat pe 21 Decembrie 2013 20:30
|
De la: Axl_R, la data 2013-12-21 20:23:08Whisperer, eşti nouă pe forum?
Lucrurile , oamenii pe mine nu mă (mai) deranjează.
Citesc postările tale lungi, eu...eu...eu...subiectivă, obiectivă?
Nu stiu cat de noua as putea sa spun ca sunt. Urmaresc anumite posturi de mult mult timp, insa abia de putin timp, pe anumite topicuri unde am simtit ca am ceva de zis am si scris... deci din punctul asta de vedere, da sunt noua, insa v-am citit 'operele de arta' de mult timp . Iar tu,Q, nenica suparatu, G si inca cativa pot sa spun ca sunteti 'elita' acestui forum. 
Eu am o parerea a mea personala. Cel mai bine e sa fii subiectiv intr-un mod obiectiv. Pentru ca sa fii obiectiv in adevaratul sens al cuvantului e greu, daca nu imposibil. E necesar ca in anumite judecati sa ne folosim anumite trairi, experiente care ne-au ajutat in viata si ar putea sa ii ajute si pe altii.
De aceea de consider si pe tine subiectiva in cel mai obiectiv mod posibil. Daca suna prea aiurea, atunci pot sa zic ca te consider obiectiva, insa prima formulare mi se pare mai valabila
Invat si eu sa nu ma mai deranjeze multe si multi...
Sunt prea lungi postarile mele ? Imi pare rau, cred ca e din cauza serviciului stau toata ziua in fata a 2 monitoare si ma trezesc uneori cand sunt mai inchisa in mine ca abia am schimbat 2 vorbe cu cineva si ma 'dezlanui' aici pe Garbo. Glumesc, nu fac asta, insa mi se pare ca doar cateva randuri nu imi ajung sa exprim destul de clar ceea ce gandesc. daca sunt deranjante, te rog sa imi spui, apreciez, nu ma supar 
|
whisperer
Postat pe 21 Decembrie 2013 20:45
|
De la: suparatu_, la data 2013-12-21 20:30:36 aha, "sa fie in concordanta..."
cu alte cuvinte,"cini se aseamana sa se adune"....
Matematic vb. cred ca-i eroare di calcul (copacel).:D
Ma uit la radacini si ma leg di ele cum se leaga firu' di ata la impletit"google" acuma
Cum di ce?... findca orice om are un arbore genealogic si daca radacinile ii sunt "putrezi" si ici colo, rodeste cate un fruct, tot bolnav ii si el, si chiar mai bolnav, mai neputiincios si mai neechilibrat decat descendentul, si daca se mai aduna si cu cine seamana face parte din cei 75 % care nu fac fata depresiei.Dar astia sunt adevaratii luptatori cu depresia iar 25% sunt adevaratii tartori care declanseaza depresiile, cazuri patologice, intalegi matali?
Sara & NB!
Sa stii, suparatule, ca noi mereu atragem anumite situatii sau un anume tip de oameni - ma refer aici la lucruri defectuase - din cauza greselilor pe care le facem sau lipsurilor pe care le avem si trebuie sa le dobandim. Si pana nu ne dam seama de ele si nu ne depasim conditia actuala, intradevar, merge pe principiul "cini se aseamana sa se adune". Vom intalni aceleasi tipare care sa ne ravaseasca viata pana invatam sa schimbam ce e putred in noi. Abia apoi avem acces la alt nivel de situatii si oameni. Si tot asa, pana ne dam duhu'
Daca suntem oameni mai pozitivi, incercam sa fim mereu drepti, cinstiti, intelegatori, in ciuda faptului ca putem intampina greutati mari in viata, aceasta latura pozitiva si puternica a noastra va atrage binele, dupa principiul ce dai aia primesti.
Partea cu tartorii ce declanseaza depresiile si cazurile patologice nu o inteleg...
|
whisperer
Postat pe 21 Decembrie 2013 20:52
|
Am zis, nu mă deranjează, deci nici lungimea postărilor tale.
Operele mele de artă trei, cel mult patru propoziţii.
Io-s mai ''concentrată''.
Te rog, nu mă băga în ac. oală cu G! Orice, dar asta, nu.
|
Axl_R
Postat pe 21 Decembrie 2013 21:02
|
...eu zaceam di "rezistenta in fata depresiei", matali imi vb. de evolutie?
Filo..!
apoi, uni vazutai matali "oameni mai pozitivi care....
(in final) ce dai aia primesti?"
Au legatura cu starile de depresie?....a,da! fac parte din cei 25% calculati
mai sus.
Sorry, observ in juru-mi stari de depresie diversificata, nu e nevoie sa intreb pe fiecare ce probleme are dar sunt vizibile si aici ma refer la viata reala .
Toate starile provin din: familie, iubiri sincere care dau mult si nu primesc nimic, din joburi incompatibile cu priceperea individului(sau invers), din mediul de afaceri in care amagirea ii mai iute decat "cererea", samd......cand te regasesti in toate, nivelul, este peste limita suportabilitatii.
Pi cine poti lua la intrebari di ce ti se intampla tie personal ca sa treci indiferent/a pisti ele fara sa-ti pui o masca (in comportament) si cu ea sa consideri ca ti-ai luat (macar) o marja de siguranta pt. a nu lasa depresia sa te invadeze psihic si sa te anihileze fizic, imi zaci matali?
ma rog fr......!
'  neata!
|
Fss_ssu
Postat pe 22 Decembrie 2013 00:37
|
whisperer, am spus toate astea doar ca sa admitem ca stiu despre ce vorbesc... asa cum si tu stii. Exista avantaje: avantajul ca te dezvolti personal, inveti, inveti sa te cunosti, sa te asculti, inveti cum reactionezi, inveti sa iti extinzi limitele si la o adica, in fata unor perspective care par dezastruoase, inveti sa ridici capul sus si sa zici: Ei, si?!  Stii ca vei face orice salt mortal pe care e nevoie sa il faci, nu e nici o problema.
Asta e singurul revers al medaliei.
Esti nefericita in mediul in care te afli? Profesional, personal... nu conteaza - esti nefericita? Fa tot ce poti, TOT ce poti sa il schimbi, confrunta-ti demonii: iar daca nu poti sa il schimbi, pleaca. Altfel e ca si cum cineva iti infige un cutit in spate in fiecare zi si tu ai pretentia sa te vindeci....Vrei sa iti faci un bine? Asuma-ti ego-ul, ridica nasul pe sus, si du-te. Du-te unde vezi cu ochii, se va gasi o solutie. Intotdeauna se gaseste.
Unul dintre motivele pentru care ajungem in situatia mizerabila de a nu putea trai noi in interiorul nostru este ca nu ne ascultam impulsurile. Mincam cind ne e foame, ne imbracam cind ne e frig, dar daca ne trezim dimineata si sufletul nostru urla "nu vreau ziua asta" ce facem? Nimic... Urmam o rutina pe care o detestam, nu? E mai "sigur" asa. Si dupa ani, nu ti se pare firesc sa se imbolnaveasca? Nu ti se pare ca e o problema de principii false, cum ar fi rabdarea, anduranta si rezilienta, care sint privite drept "virtuti", virtutile de a ne maltrata propriile vieti?
Deci... parerea mea, daca ai incercat si n-ai reusit sa ajungi la un echilibru cu oamenii de linga tine, si nu e nimic alttceva ce poti face in acest sens, boala lunga moarte sigura: pleaca.
Bafta!
PS: ma scuzi axl, luuuung.... 
|
quasaria
Postat pe 22 Decembrie 2013 00:41
|
Q, sunt total de acord cu tine ! Ma bucur ca ne intelegem asa bine
Cat despre problemele mele cu somnul si dezechilibrul, e din cauza sefei, o persoana frustrata care-si varsa frustrarile cu atitudini de autoritate. Eu nu admit sa ma calce nimeni in picioare, dar stiu sa imi vad de lungul nasului sunt poate prea toleranta, pot sa imi dau seama ca se poarta asa din cauza unor lipsuri emotionale... sunt perfect constienta de toate astea si de asta ma afecteaza, ca incerc sa-mi vad de treaba si sa fac abstractie de frustrarile si rautatile ei, insa prea bine pot sa citesc oamenii de multe ori si uneori unele lucruri e mai bine sa nu le stii.
Iar eu am nevoie de un mediu cu oameni calzi si sinceri, cu bun simt, si nu suport sa vina cineva cu o atitudine de superioritate la mine, oricat mi-ar fi de superior. Ce sa faci... Mediul asta nu e pentru mine si il schimb si cat de curand am si zburat
Ca pe plan personal, chiar daca mereu sunt tot felul de impedimente, stiu ca multe depind de mine si eu imi dau silinta in a le face pe toate sa mearga bine, pun suflet in tot ce fac si asta se vede (din felul in care vorbesc, atitudinea fata de ceilalti, caldura si intelegerea care o ofer) si in general oamenii cel putin ma plac si se bucura de prezenta mea pt. ca le aduc multa bucurie si buna dispozitie.
Si reusesc sa am o atitudine pozitiva, mai ales in ultima vreme chiar am reusit, indiferent de cate am pe cap si sa nu mai las toate nimicurile sa ma afecteze.
Capul sus si merg inainte. Sunt inca doar la inceput de drum, asa ca am de unde alege.
Multumesc
Din fericire tot intalnesc oameni minunati in ultima vreme...
|
whisperer
Postat pe 22 Decembrie 2013 01:05
|
du-te si spune-i. Ai o discutie 1-1 cu ea, si incearca sa o pastrezi professional. Nu intereseaza pe nimeni cum te simti tu dar intereseaza pe oricine sa dai rezultate - deci esti un asset valoros doar sub aspectul ca produci, asa ca focuseaza discutia pe cum atitudinea ei iti poate optimiza rezultatele. DIn nou, professional, daca se poate in cifre, lasa emotivitatea si antipatiile personale la o parte. Esti acolo pentru profit, e un job, deci manipuleaza situatia din perspectiva profitabilitatii, nu a partii umane.
Toti stim in pana mea ca o vaca fericita da mai mult lapte - si ni se aplica si noua - dar nu toti reusim sa gestionam echipele corect. Daca vine direct si iti cere niste ochelari verzi ca sa produca 0.4 lt pe zi in plus, e mult mai simplu sa i-i dai.
In rest, un manager bun e ala caruia ii spui multumesc si ii esti profund recunoscator si cind iti taie salariul. Ai ghinionul - sau norocul - sa nu fi dat peste asa ceva.
|
quasaria
Postat pe 22 Decembrie 2013 02:15
|
Ei na! Si crezi ca "sefa ei" nu-i in stare sa faca fata discutiei, sa o asculte
calm, cu interes si sa auda cu urechile ei ce vrea sa-i zica subalterna?
Hai mai Q, ii manager profenist, nu vataf, faptul ca subalterna face crize depresive la servici nu inseamna ca sefa-i vinovata ci cerintele calitative,
conditiile de lucru, echipa inchedicata din care face parte, remuneratia si
tot ce tine de job.....s'apoi, barbatu betiv pi care-l are..... sau nu-i maritata?
Lasa, imi zace ea cand o putea.
NB!
|
Fss_ssu
Postat pe 22 Decembrie 2013 20:55
|
De la: suparatu_, la data 2013-12-22 20:55:29
Ei na! Si crezi ca "sefa ei" nu-i in stare sa faca fata discutiei, sa o asculte
calm, cu interes si sa auda cu urechile ei ce vrea sa-i zica subalterna?
Hai mai Q, ii manager profenist, nu vataf, faptul ca subalterna face crize depresive la servici nu inseamna ca sefa-i vinovata ci cerintele calitative,
conditiile de lucru, echipa inchedicata din care face parte, remuneratia si
tot ce tine de job.....s'apoi, barbatu betiv pi care-l are..... sau nu-i maritata?
Lasa, imi zace ea cand o putea.
NB!
Nu fac crize depresive la servici, draga barbo sunt doar prea stresata din cauza ca e prea mult de lucru si mereu se sta peste program, iar eu sunt prea tanara si lipsita de experienta ca sa fac fata fara stres inutil in conditii de presiuni mari zilnice, timp de nustiu cate luni.
Iar aceasta managera a mea mai are si ceva personal cu mine si ii scapa anumite rautati ce o dau de gol si eu intr-un mediu tensionat in care cineva mai si are ceva cu mine nu pot sa fiu linistita si impacata, macar sa imi spuna direct lucrurile astea. Mi-a aruncat niste inflorituri care n-au nici o treaba cu realitatea si au vazut si altii clar ca are ceva cu mine, nici nam vrut sa fac caz fara sa fiu sigura de lucrul asta.
Si sunt niste subtilitati ce nu pot sa i le spun in fata, ca sunt niste cretinitati ce doar femeile le au in cap si m-as simti prost sa ma duc sa i le spun, mai ales ca are destui ani in plus fata de mine, ar trebui sa realizeze aceste scapari. Rautati de femeie.. ce pot sa spun.
Plus ca nu, Barbo, nu sunt 'maritata', dar nici prieten betiv nu am, ma respect, te rog frumos am chiar o relatie frumoasa si un om de nadejde alaturi care imi aduce multe bucurii in viata.
Mie-mi place sa fie frumos si luminos in jurul meu, asa cum fac eu sa fie in general pe langa mine, in general toata lumea ma place, doar aia frustrati nu si nu suport conflictele de nici un fel. de aici vine toata problema. Si nici nu imi place mie prea mult sa mi se dea ordine pe tonul asta, ca nu-s sclav pe plantatie, si cand aceasta pozitie impunatoare se bazeaza in spate si pe niste frustrari personale, apai... ce vina am eu ca ea are frustrari, ca ma inteleg bine cu lumea din birou, iar ea nu prea are multi cu care sa vorbeasca... suntem doar eu si ea femei in birou... :))) iti dai seama ca mereu stau de vorba si mai facem glume cu colegii, toti, baieti... deci, trage te rog concluzii.
|
whisperer
Postat pe 22 Decembrie 2013 22:30
|
|
Dar hai totusi sa nu vorbim de mine, nu imi place sa fiu in lumina reflectoarelor, si sa ne focalizam pe topicul de fata si pe problemele celei care l-a adresat
|
whisperer
Postat pe 22 Decembrie 2013 22:32
|
te-ai cam confuzat, "copacel" ;))
Lasa, nu-i bai, ii si asta o cauza.
numai bine!
|
Fss_ssu
Postat pe 23 Decembrie 2013 00:18
|
De la: suparatu_, la data 2013-12-23 00:18:19
te-ai cam confuzat, "copacel" ;))
Lasa, nu-i bai, ii si asta o cauza.
numai bine!
Da, putin m-ai confuzat. Asa gandesc eu mai stalcit si intortocheat si nu ma prind de anumite chestii, dar imi place asa, in 'nebunia' si aiureala ce ma caracterizeaza
Imi place 'despre voi' ca sunteti mai diferiti, cum zicea Q sau viva parca in ceva alt post, ca oamenii astia asa simpli, normali-s plictisitori, trebuie sa ai un strop de nebunie ca sa fii interesant.
Asa-s si eu, mai dubioasa si ciudata si imi place la nebunie mai ales cand faci pe prostul in fata altora si te cred dus cu pluta, cat rad eu apoi de ei Macar te lasa in pace apoi si se feresc de tine.
|
whisperer
Postat pe 23 Decembrie 2013 00:29
|
"Nu fac crize depresive la servici, draga barbo sunt doar prea stresata din cauza ca e prea mult de lucru si mereu se sta peste program, iar eu sunt prea tanara si lipsita de experienta ca sa fac fata fara stres inutil in conditii de presiuni mari zilnice, timp de nustiu cate luni."
Daca se sta peste program trebuie sa fii platita pentru asta - iar daca nu faci fata stressului ar trebui sa iti cauti alt job. Poate esti prea fragila pentru jobul actual.
In ce proveste managerul - daca are ceva personal cu tine, lucrurile astea nu se pot solutiona decit discutind fata in fata. Sa taci si sa acumulei nu e o solutie, sa rabufnesti in fata celorlalti iar nu e o solutie. Asa cum am zis, cere o discutie si taie pisica in doua: sau la bal sau la spital. Cel putin, stii cum stai.
|
quasaria
Postat pe 23 Decembrie 2013 02:02
|
Exact!
altfel, daca o mai amani si "creezi scenarii" de fita la birou, nu mai produci si ajungi sa vezi cum depresiv dai ochii pisti cap si ca tu esti cea mai cea....treaba ta, na!
Mai, eu nu-S "Barbo"...pi cautate
...adictilea matali, "intorsura Buz..."si razi, ai?
zaua buna fara stres si depresii cu spor_T si impresii/ bune!
|
Fss_ssu
Postat pe 23 Decembrie 2013 08:57
|
De la: suparatu_, la data 2013-12-23 08:57:37Exact!
altfel, daca o mai amani si "creezi scenarii" de fita la birou, nu mai produci si ajungi sa vezi cum depresiv dai ochii pisti cap si ca tu esti cea mai cea....treaba ta, na!
Mai, eu nu-S "Barbo"...pi cautate
...adictilea matali, "intorsura Buz..."si razi, ai?
zaua buna fara stres si depresii cu spor_T si impresii/ bune!
Te rog sa ma ierti, asa, cu intarziere nu m-am mai uitat la cine a postat si era varza in capul meu asa-s eu mai aiurita de felul meu si mai spun tampenii
|
whisperer
Postat pe 24 Decembrie 2013 02:37
|
Lasa, nu-i bai, cunosc gustul si efectul - la "varza" ;))
Sarbatori cu bine si la tine! :D
|
Fss_ssu
Postat pe 25 Decembrie 2013 11:04
|
|
de CRACIUN incearca sa uiti de depresie fii fericita si traieste viata la maxim!!!! , CRACIUN FERICIT !
|
garbo_19362
Postat pe 26 Decembrie 2013 23:06
|
Am raspuns si eu,si nu stiu unde s-a dus...si ce ma mai straduisem.....
Incerc din nou>
Uite cum am facut eu fata depresiei: am luat si am citit tot ce s-a scris in domeniu,de la biblioteca judeteana,si am cumparat tot ce era in librarii,pana cand am dat de cartea lui philipe Brinster,terapia cognitiva.
acolo explica de ce,unii oameni trec peste greutati,fara sa cada in depresie,sau altele,in timp ce altii,trec foarte greu,sau deloc,peste traume.
exista o diferenta intre ei,si anume,credintele pe care le au despre viata,care determina felul cum reactineaza la evenimente.
In situatii normale,toti reactionam normal.Insa cand ni se intampla ceva,si suntem socati,suparati,stresati,etc,toti deviem,si vedem mai mult partea neagra,si nu mai gandim asa de logic...ne influenteaza sentimentele.
In afara de asta,daca analizezi,cine pateste depresie,era deja pregatit dinainte pentru a pati asta....intamplarea care ne arunca in depresie,este de fapt picatura care umple paharul,sau gandirea noastra gresita ne arunca in depresie.
In sfarsit,uite un exercitiu,scris,care te va ajuta,tot din cartea lui Philipe.
1 scrie locul unde s-a petrecut intamplarea,descrie cat mai amanuntit,si unde te aflai tu.
2. scrie ce anume s-a intamplat,si persoanele care erau de fata.
3 scrie ce ai simtit,si daca este posibil,adauga procente,de ex,m-am speriat,100%.
4 cel mai important,si va fi greu,scrie ce ai gandit....iti amintesti ce ti-a trecut atunci prin minte?
5 in alta zi,cauta un alt mod in care ai fi putut actiona mai bine,sau gandi mai bine,in situatia aceea.
Exista o lista cu cele mai comune greseli de gandire,pe care le fac oamenii,in situatii dificile,si exact aceste greseli,le creeaza traume,peste care trec greu.
Daca vrei,pot scrie lista.
dar acum voi scrie un mod si mai simplu: s-a facut un experiment,pe doua grupuri,unul a luat antidepresive,altul a facut terapie cu ganduri pozitive....dupa cateva luni,s-a vazut acelasi rezultat,aceeasi imbunatatire...poti incerca acelasi lucru,inainte de somn,sa irti amintesti de orice lucru pozitiv din viata ta,ex tinerete,sanantate,ceva ce iti place la persoana ta,etc etc...
Asta vindeca,dar nu trateaza cauza,si daca in viitor vei trece iar prin ceva grav,iar vei pati depresie...doar daca te intareasti psihic,vei putea evita renvenirea depresiei.
oricum,un jurnal,cu zice Q,sau scrisul exercitiului,te ajuta sa te detasezi de cele intamplate....tu esti una,iar cele intamplate cu totul alta.....
un preot bun,care te asculta si te intelege,iar este bun,pentru ca atunci cand exteriorizezi,jumate din problema trece...se descarca jumate din incarcatura emotionala.
iti urez suces,si scrie-mi daca vrei sa trimit capitolul cu greselile comune de gandire,care conduc la depresie...
|
daniilia
Postat pe 27 Decembrie 2013 15:21
|
daniila, nu e atit de simplu.... In depresie nu intotdeauna constientizezi exact "intimplarea". Uneori n-a fost nici o intimplare? Uneori ai o viata perfecta? In plus, nu ai energia si determinarea si motivatia sa faci nimic sa iesi din starea respectiva... in nici un caz nu te agiti sa faci planuri. Citi oameni depresivi ai vazut? Ma refer despresivi diagnosticati, nu presupusi depresivi.
Daca e vorba de o trauma ai post traumatic disorder, care e altceva, nu depresie... cred ca tu la asta te refereai.
|
quasaria
Postat pe 27 Decembrie 2013 15:39
|
De la: quasaria, la data 2013-12-27 15:39:06daniila, nu e atit de simplu.... In depresie nu intotdeauna constientizezi exact "intimplarea". Uneori n-a fost nici o intimplare? Uneori ai o viata perfecta? In plus, nu ai energia si determinarea si motivatia sa faci nimic sa iesi din starea respectiva... in nici un caz nu te agiti sa faci planuri. Citi oameni depresivi ai vazut? Ma refer despresivi diagnosticati, nu presupusi depresivi.
Daca e vorba de o trauma ai post traumatic disorder, care e altceva, nu depresie... cred ca tu la asta te refereai.
Q, ai atat de mare dreptate. Depresia vine de undeva din adancul tau, fara ca neaparat sa se intample ceva exterior ce sa o cauzeze, ci interiorul tau rabufneste in momentul in care poate te astepti cel mai putin... si atunci, de unde cauza, de unde intamplare de la care sa pornesti... ? Trebuie sa cauti in intoriorul tau, si aia e ceva aproape egal cu imposibilul de multe ori, pana nu ajungi sa iti aprofundezi fiecare parte din felul de a fi si de a gandi.
La mine depresia a rabufnit dupa o departire in liceu, insa a fost ceva mult prea puternic si irational, lipsit de logica si dupa multi multi ani am ajuns la concluzia ca erau multe lucruri nerezolvate in mine, inca din copilarie, care au rabufnit atunci cu despartirea, care era doar picatura ce a umplut paharul, nici decum toata apa din pahar ce s-a revarsat. Ma macinau pe mine multe ganduri, multe intrebari, mi-a lipsit mereu apropierea familiei, m-am simtit singura pe lume, ca sa zic asa, si din toate astea adunate, in momentul ala, simtindu-ma pierduta, au iesit la suprafata. Insa mi-a luat ani multi sa inteleg anumite aspecte si inca mai sunt multe din lucururile cu care ma confrunt acum si pe care nu le inteleg...
Si stiu ce e ala proces de interiorizare, de cunoastere de sine, cat mai profund am reusit eu sa simt pana acum si stiu ca trebuie sa treci printr-un adevarat iad interior ca sa ajungi cat de cat la un liman, pe care sa incepi sa iti cladesti o liniste si o siguranta interioara, ce poate fi de multe ori foarte usor zdruncinata. Asta e adevarul dur si crunt...
Cartile te ajuta, intradevar, in masura in care le gasesti pe cele potrivite situatiei tale particulare, nu asa in general. O carte care pe mine m-a ajutat, cred ca am mai zis de ea, nu sunt sigura, este "Secretul Umbrei", de Debbie Ford. O recomand cu caldura in momente de crize existentiale de care mai totii avem parte din cand in cand, sau poate chiar foarte des...
Trebuie mereu sa dam un sens vietii noastre, sa o definim si sa NE definim. Nu o va face nimeni pentru noi.
|
whisperer
Postat pe 27 Decembrie 2013 19:05
|
|
Draga 387326, prin ce ai trecut tu am trecut si eu. Trebuie sa fii constienta ca o depresie nu apare peste noapte asa ca nici nu va disparea peste noapte. Este foarte important sa stii ca mintea, la fel ca oricare alta parte a corpului nostru se poate imbolnavi si vindeca. Depresia e doar una din afectiunile care pot afecta psihicul nostru, partea fericita e ca nu e incurabila. Trece daca ai grija de tine. Nu cunosc problema ce a dus la aparita depresiei tale , dar nimic din lumea asta nu merita sa suferi. Nimeni si nimic. Gaseste o ancora de care sa te tii bine ca sa nu mai aluneci. Gaseste o persoana de incredere cu care sa poti impartasi cele mai ascunse temeri ale tale si care sa aiba taria sa te sustina. Si, cu riscul de a ti se parea ciudat, ia Biblia si citeste-o. Incepe cu Noul Testament. Fara graba. Vei afla raspunsuri la multe din dilemele tale. Eu am citit-o prima data ca pe oricare alta carte. M-a ajutat mult. Pot afirma cu toata siguranta ca mi-a fost un suport extraordinar. Si incet, incet am ajuns la linia de plutire. Indiferent ce vor crede altii despre acest lucru, lecturarea Bibliei a fost si va ramane cea mai sigura ancora de care un om are nevoie ca sa iasa din depresie. Vorbesc din experienta. Un alt lucru pe care ar trebui sa il faci este sa frecventezi o biserica unde te simti bine. Succes.
|
angel_forever
Postat pe 30 Octombrie 2014 19:38
|
Depinde in ce faza este starea de depresie si motivul care i-a cauzat-o.
Biblia nu-i manualul care te ajuta sa faci bastonase si sa te agati pt. a te situa "pe linia de plutire"! Este utila atunci cand creierul (iti) este capabil sa receptioneze citatele si sa discearna subantelesul lor, mai ales emisfera stanga. Cum de ce? Fiindca este greu de inteles de catre cei ce nu au nimic comun cu viata spirituala, si sunt depresivi. Ea, vindeca pe cei cu credinta, trup bolnav dar minte lucida. iti da putere sa fii rabdatoare cu tine si in timp vei simti insanatosirea.
Biblia, nu a fost scrisa pt. a fi citita ca pe poezie si apoi stai cu mainile pe unde te doare si astepti minunea, iar ca sa ajunga intr-un stadiu spiritual care sa-i primeasca corpul indurarea prin rugaciune trebuie sa se "curete" ea si sufletul ei, nu sa "frecventeze" biserica ca pe discoteca. Cand ai credinta in suflet, o porti pretutindeni cu tine, indepartezi raul fara sa-ti dai seama, si te poti ruga intr-un colt de camera in casuta ta proprie.:( Nu trebuie sa asculti coru' "tipuritoarelor ratacite", dascalu', susotelile vecinelor cum ca i-o crapat fusta sau asa o vede sau cum da popa din cadelnita sa-l alunge pe satan' sa nu intre peste el, in altar sa-l traga de barba afara . Asa faci tu, angel_?
|
pitiTa_
Postat pe 30 Octombrie 2014 22:57
|
12:04, 6 Aprilie 2022
Caius Covrig își donează ziua și face apel la umanitate! Hai să facem echipă și să-l ajutăm pe Alin !
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie