PREFAȚĂ
IUBIREA NU ARE VARSTĂ!!!
... Iubiri trecute, prezente și viitoare...
Toate au un scop în viața noastră. Nu sunt întâmplătoare. Apar pentru că le chemăm. Le chemăm pentru că avem nevoie de ele. Avem nevoie să ne mistuim în flăcarile unei mari iubiri. Marea iubire.
Sufletul nostru însetat tânjește, este în așteptare, speră și iubește cu patimă și fără opreliști de vârstă, timp și spațiu!!!!
Romanul prezintă iubirea secolului nostru, înlesnită de site-urile de socializare - iubirea în spațiul virtual.
Iluzie sau adevăr?
Iluzie la nivel virtual, dar adevar al sufletului. Iubirea karmică apare atunci când sufletul tău este însetat de emoție, căldură, lumină. Apare pentru a împlini necesitățile emoționale și spirituale pe care sufletul tău le are în acel moment al vieții tale, dar... NU TE AMĂGI!!!!
Pentru că ceea ce-i face bine sufletului tău, poate să dăuneze celuilalt! Nu-l condamna pe celălalt pentru o eventuală inechitate a intensității emoțiilor față de tine!
Fiecare suflet ia exact ceea ce-i trebuie, cât îi trebuie și când îi trebuie. Pentru că INIMA știe mult mai bine decât rațiunea.
....dincolo de timp și spațiu,
dincolo de viață și moarte....
Apreciere facută de psiholog - astrolog - energo-terapeut:
LUIZA IONESCU ( BIANCUORE-KARINA )
adresă de mail
karina.cuore@hotmail.com / sau biancuore@yahoo.com
Cu prietenie și mult drag pentru DONNA V.
____________________________________________
DE LA SUFLET LA SUFLET,
PSIHOLOG-ASTROLOG-BIOENERGOTERAPEUT
LUIZA IONESCU
**BIANCUORE**
Motto: toată viața m-am drogat
doar cu iubiri duale
Despre unele lucruri nu se poate povesti oricui.
Dar încerc să vă împărtășesc și vouă ceea ce se poate.
Pe aripile unui înger bun
Cum începe povestea unei întâlniri dintre un copil de 21 de ani și o femeie în floarea vârstei de 35 de ani?
Cu un mesaj pe net, că doar s-a inventat internetul și paginile de socializare. Pagini în care, fiecare se vânează sexual, pagini în care, dacă ai trecut de bariera invizibilă a internetului și cunoști oamenii, intri în lumea reală și trăiești doar dezamăgiri și treci prin suferințe pe care le puteai evita. Și suferi în tăcere.
Ai vrut să schimbi monotonia sau să-ți pedepsești soțul?
Merita pedeapsa?
Dar tu ești cea pedepsită de două ori. Odată pentru că ai înșelat și a doua oară pentru că ai fost înșelată. Înșelată în speranțe, în așteptări, în iubire. Și atunci te întrebi? De ce dintre toți l-ai ales tocmai pe el? Mai ales că ai experiență de viață și cunoști bărbații, mai ales bărbații scorpioni. Sunt impenetrabili, reci și trec peste cadavre, nu-i interesează nimic, doar propria lor plăcere. Pentru ei există doar sex și atât, se opresc, nu intră pe poarta sentimentelor.
Paulo Coelho scria: ''Viața este uneori foarte zgârcită : trec zile, săptămâni, luni și ani fără să simți nimic nou. Totuși, odată ce se deschide o ușă, o adevărată avalanșă pătrunde prin spatiul deschis. Acum nu ai nimic, iar în clipa următoare ai mai mult decât poți accepta.''
Câtă dreptate are, parcă a scris pentru mine. Am hibernat 11 ani, și m-am trezit acum la realitate. Dar realitatea asta
doare... rău.
Îmi spunea prietenul meu din adolescență, Adi J: Doamne, nu te mai recunosc, ai putut să hibernezi 11 ani? Cum ai fost în stare? Cum ai putut să te schimbi așa?
Dar eu nu l-am iubit pe el ca să-i stau toată viața alături și să-i fiu femeia supusă care și-o dorea el. Pe soțul meu îl iubesc, dar s-a întâmplat un declic care m-a deconectat de la starea de hibernare.
Nu îmi pare rău pentru pasul făcut acum. A fost o experiență care m-a făcut să mă simt FEMEIE, să-mi doresc să mă bucur de viață.
Nici el nu a rămas imun la experianța asta, l-am simțit...
Acum după 2 luni în care nu m-a mai văzut pe net, a intrat imediat să mă întrebe: mai trăiești?, ți-a mi-a mai crescut părul...?
De ce oare? Nu recunoaște, dar mi-a simțit lipsa
pentru a doua oară îmi strică stabilitatea pe care încercam să mi-o recuperez.
Primul mesaj
În 31.01. intru pe net ca de obicei să-mi citesc mesajele din mail, de pe sit-uri, de pe forumuri
Găsesc în Tagged un mesaj simplu și scurt:ceau, ai ID de mess?
Și îi răspund fără să stau pe gânduri, instantaneu :da, VD
.@yahoo
.
Fără ca măcar să văd din curiozitate cui îi dau ID-ul meu. Și aproape imediat m-am trezit că m-i se deschide fereastra mess-ului și îmi intră un tip care arăta bestial în poza de pe avatar. M-am uitat la el și nu știam ce să-i scriu, înlemnisem, nu mai aveam cuvinte. A fost clipa care mi-a stricat liniștea interioară pe care mi-o stabilisem acum 10 ani. Mă căsătorisem de 11, dar un an după căsătorie încă mai sufeream după Cristian, un tip pe care l-am iubit pînă la disperare și pentru care am fost în stare să fac orice. Dar îmi iubeam și soțul, altfel nu m-aș fi căsătorit.
Acum eram mută, mă uitam la monitor ca hipnotizată. Era atât de tânăr, frumos, arătos într-o imagine foarte sexy. Brunet, bine făcut corporal, și arăta înalt. Dar cum înălțimea e variabilă într-o fotografie nu am luat în seamă prea mult aspectul ăsta. Dar era așa de drăguț că aș fi fugit la el în momentul ăla. În ciuda sentimentelor mele năvalnice din acel moment, m-am adunat în câteva clipe și i-am răspuns rece și impersonal: a cui e poza din avatar?
Mi-a răspuns simplu: a mea, nu pun pozele altora.
De unde ai adresa mea de mess, și ce vrei? la care îmi raspunde păi, tu mi-ai dat-o acum câteva minute - uitasem cu desăvârșire, la toți le răspunsesem nu, doar lui i-am dat ID-ul .
Am început să râd, și-i scriu: nu e adevărat, eu nu dau ID-ul meu la persoane necunoscute râde și el: atunci a fost o greșală? și începem să discutăm natural. Și de parcă nu-mi era de ajuns în ziua aia, îmi face și o invitație subtilă să ne cunoaștem.
L-am întrebat câți ani are?
21.
Doamne ce tânăr! O diferență destul de mare între noi. Ști câți ani am eu? am întrebat.
Da, mi-a răspuns, doar îmi văzuse profilul pe Tagged, în care aveam o poză de profil cu părul lung. Am auzit că vine soțul meu și i-am spus că închid. S-a conformat situației. Când am deschis net-ul mai târziu, iar am intrat să vorbim, eram nerăbdătoare să-i scriu. Am fost fericită când l-am văzut din nou. Aștepta răspuns la invitația lui de a ne cunoaște personal. I-am spus că mă mai gândesc și i-am cerut numărul de telefon. Aș fi vrut să plec la el atunci , în momentul ăla, dar mă reținea ceva. Aveam o gândire cerebrală. De fapt se dădea o luptă groaznică în interiorul meu, pentru că de obicei gândesc cu sufletul. Mă îndrăgostisem iremediabil.
Câteva zile mai târziu l-am sunat. Mi-a răspuns o voce sexy, draguță, dar corconită. L-am chestionat, încă mai aveam un pic de luciditate, ceva mă reținea să fug la el. Eram dureros de conștientă că-l vreau cu toată ființa mea, dar în același timp mă gândeam că am un soț care nu merită să-l înșel.
L-am întrebat de ce vrea să ne cunoaștem. Nu mai am părul lung, m-am tuns. Am intuit că părul meu l-a înebunit în așa măsură încât să treacă peste faptul că sunt căsătorită și să mă vrea cu disperare. Aveam în profil o poză cu o frumusețe de păr lung de 1 metru. Am făcut poza aia cu 3 ani în urmă în ziua în care m-am tuns.
Mi-a răspuns: nu contează, vreau să te cunosc oricum.
Îmi sun prietena mea Julia și îi povestesc că m-am îndrăgostit. Ea m-a simțit imediat că jubilez, a știut sigur că ceva s-a întâmplat cu mine. I-am povestit în două cuvinte și i-am spus că nu știu ce să fac, aș fugi la el dar mă reține ceva.
- ai răbdare până joi, că ne întâlnim și vorbim, să nu faci prostii.
Își făcea deja discursul de descurajare; că sunt căsătorită de atâta vreme, că am un copil extraordinar
etc. Ea fiind proaspăt căsătorită de câteva luni.
Am trăit în zilele următoare o neliniște ca la 20 de ani. Furam momentele în care puteam vorbi cu el pe mess, și mă chema cu disperare. Iar soțul meu era acasă. Nu mă puteam duce, nu atâta timp cât el era lângă mine. Dar între timp și-a terminat treburile și-mi spune că trebuie să plece în noaptea aia. Jubilam, deja nu mai auzeam ce vorbește cu mine. Mă gândeam doar la El. Dacă pleca, eram liberă să mă duc să-l văd. Târziu spre miezul nopții i-am scris că m-am hotărât să merg la el a doua zi. Dar că îl sun înainte pentru că aveam niște întâlniri de afaceri de dimineață pe care nu le mai puteam contramanda.
Joi 4 februarie, dimineața la 10 când eram în toiul unei discuții la întâlnirile mele îmi sună telefonul. Am știut că era El, pentru că avea numărul care nu îl folosisem încă cu nimeni. Era un număr al meu secret. Oare pentru ce îmi luasem dual number? Mă întreb acum: îl așteptam oare?
Nu mai avea răbdare, voia să știe când ajung la El. I-am spus că în jurul prânzului. Și așa am și făcut. Abia așteptam să termin sedința să pot pleca la El. M-am îmbrăcat repede într-o ținută cât se poate de sexy - și teribil de primăvăratică, de parcă nu ar fi fost luna februarie.
O rochiță neagră scurtă, tricotată, mulată pe corp, cu desuuri negre
negru pentru că era culoare specifică zodiei lui și totodată mă făcea mai slabă. Pt ca aveam 70 kg la 1.70 înălțime. Un pic cam grăsuță. Nu-mi plăcea de mine așa.
Era încă zăpadă afară și foarte frig. Am uitat să-mi iau și mănușile în goana mea nebună de a ajunge la el cât mai repede.
În sfârșit ajung, aveam emoții ca la prima întâlnire. Aveam și unele rețineri de ordin psihic
cum va arăta, cum o să fie, dacă nu mă va satisface
și câte altele mai aveam în cap în momentul acela.
M-a întâmpinat în ușa blocului un băiat drăguț, finuț, cu o idée mai scund decât mine, cu aceeași voce de la telefon. Am știut în momentul ăla că-l iubesc. Inima îmi bătea nebunește, de parcă ar fi vrut să-mi iasă din piept. M-am abținut să nu-l strâng în brațe acolo în ușa blocului, încă mai aveam o fărâmă de luciditate, nu vroiam să mă vadă nimeni, oricând putea trece o cunoștință a soțului meu sau a mea pe acolo.
Am urcat în lift, nici măcar nu am vazut la ce etaj mă duce, ce număr de apartament are pe ușă
M-a ajutat să-mi scot haina, și mi-a arătat drumul spre dormitor. Mă aștepta cu lumânări parfumate aprinse în întuneric. Crease o atmosferă de vis. Deja eram udă, excitată la maxim de atâta dorință acumulată în săptămâna de așteptare. Ne-am așezat pe pat, mi-a luat mâna între palmele lui calde, fine si catifelate.
-Ce mâini reci ai! Ti-e frig?
I-am răspuns aproape fără să respir: mă încălzești tu.
Acela a fost momentul în care nici unul dintre noi nu a mai putut rezista. Ne-am apropiat și m-a sărutat tandru dar pătimaș, din cap pâna în picioare, dezbrăcându-mă încet și apoi, a continuat să mă sărute. Eram atât de fericită cum nu mă mai simțisem de multă vreme cu soțul meu.
Aveam mintea golită de gânduri. Nu mă mai interesa de nimeni și de nimic. Îi simțeam răsuflarea, mângâierile tandre
m-am trezit dezbrăcată toată, lipită de corpul lui aproape penetrându-mă. Într-o ultimă zvâcnire de luciditate îl blochez și îi cer să-si pună un condom. Și sărutându-mă mă întreabă: iți e frică de ceva? Și atunci m-am topit toată în îmbrățișarea lui simțindu-l intrat în adâncul meu într-un ritm lent înebunitor de du-te vino, iar eu strigam de plăcere, o plăcere ce nu o mai simțisem demult, dinainte de nașterea copilului. O plăcere sfâșietoare care mă îmbăta încet de o fericire imensă. Îl iubeam. M-am lăsat în voia lui pentru 3 ore înălțătoare la cer. Îl vroiam încă o dată și încă o dată, nu mă mai săturam de el.
Într-un moment de respiro după un duș foarte scurt pentru că timpul atât de prețios trecea atât de repede și nu vroiam să-l pierd inutil, l-am întrebat: ți-a plăcut? Da, îmi spune. Ești bestial, îi spun sărutându-l. Mai poți încă o dată? Da. Și în același moment am trăit din nou acele senzații înebunitoare. Aș fi vrut să dureze la nesfârșit, dar trebuia să plec
La ușă îl intreb, vrei să ne mai vedem?
-Da.
Îl sărut cu atâta patimă, nu aș fi vrut să mai plec de la el. Și nici lui nu-i venea să-mi dea drumul, nu-mi deschidea ușa...
Mi-a sunat alarma de pe telefon, îmi expirase timpul, trebuia să ajung la întâlnirea cu Julia și să-mi iau copilul de la grădiniță.
Am plecat de la el în al 9-lea cer și cu promisiunea că o să ne mai vedem în săptămâna următoare.
Am ajuns la întâlnirea cu Julia, ne-am întâlnit în centru la Tee lounge. A știut că am făcut-o în mometul în care m-a văzut, pentru că radiam de fericire. În afară de nunta ei, nu mă mai văzuse în starea aia niciodată. Mi-a spus doar: ai facut-o, Iuda povesteste-mi tot. Și când vorbim acum la telefon tot așa îmi spune . Am băut cîte un ceai, pentru că , Doamne , aveam nevoie de hidratare , aveam nevoie să-mi savurez momentul meu de fericire și am povestit.
M-am bucurat că a fost alături de mine, m-a înțeles, nu m-a condamnat deși nu a fost de acord.
În zilele urmatoare am vorbit din nou cu EL pe mess.
M-a întrebat ce fantezii am.
I-am raspuns: puiule, eu am trăit, cred ca toate fanteziile posibile. Nu cred că a rămas ceva neâncercat de mine. În momentul ăsta nu am nici o fantezie. Nu a fost chiar răspunsul care și-l dorea el, dar nu a mai întrebat nimic.
15,02,
La 20 de ani, toți trăim într-o lume a fanteziei. Unii n-i le recunoaștem, alții nu, sau alții au trăit atât de multe încât le-au secat ideile. Și totuși ne mai rămâne cel puțin una dintre fanteziile trăite și care am vrea să le mai retrăim încă o dată măcar.
Eram tineri, Doamne cât de tineri, frumoși și cu cât chef de viață!
20 de ani e vârsta la care faci tot ce vrei, tot ce-ți trece prin cap, fără a te gândi la consecințe, la sentimentele celor pe care îi rănești.
La 20 de ani treci peste cadavre, nu te uiți în urmă la cel pe care l-ai lăsat cu inima sfâșiată de suferință și plângând după tine.
La 20 de ani ai aripi, poți să zbori oriunde vrei fără a te apuca dorul de cineva sau ceva. Mănânci bărbați pe pâine la micul dejun.
La 20 de ani ești doar tu, ești cea mai frumoasă, mai importantă și mai puternică femeie din lume. Pleci de acasă în pași de dans și te întorci dansând.
Viața este un dans continuu. Începe melodia și-ți unduiești trupul în ritmul ei. Ești într-o fericire continuă cât timp nu se oprește muzica. Ești într-o transă asemănătoare unui drog, nu te interesează nimic atâta timp cât tu ești fericită, atâta timp cât bărbații roiesc în jurul tău și te aplaudă la scenă deschisă, te simți Regina Cleopatra.
Câți te-au cerut în căsătorie? O, Doamne cât de mulți!
La 20 de ani nu te gândești la căsătorie. Vrei să copilărești cât mai mult. Să faci tot ce-ți trece prin minte. Dar nu te gândești la nimic, trăiești clipa, trăiești viața intens. Trăiești prezentul fără a te gândi la viitor, dar totodată trăiești cu fantomele trecutului. Fantome care nu or să dispară niciodată
Mă gândeam la fantezii, oare el ce fantezii are? Nu l-am întrebat. Are destul de multe cu siguranță, e tânăr și dornic de viață, de experiențe
Nu vreau să vadă că am sentimente pentru el.
Chiar încep să mă gândesc, ar mai fi o fantezie pe care mi-aș dori-o? Da, este una. Cea care am trăit-o la 17 ani în București într-o cameră tapetată cu oglinzi. A fost fantastic.
Învățam la liceul din Voinești, făceam naveta zilnic. Era imediat după revoluție. Eu ieșim din tiparul de școlăriță cu uniformă și bentiță pe cap. Devenisem o domnișoară rebelă. Purtam atunci haine ce doar femeile proaspăt întoarse în țară purtau aduse de afară. Eu m-i le făceam singură, că doar făcusem o școală de croitorie. Nu am vrut la început, nu mi-a placut, dar obligată de părinții mei, am învățat sârguincios. Mamaia mea îmi spunea: mamică, meseria e brățară de aur, dacă nu ai o meserie bănoasă nu ești om. Pentru ea care a crescut în alte vremuri așa era, dar acum după revoluție totul se schimbase. Iar eu ieșisem în lume și eram avidă de cunoaștere. Când terminam clasa a 10-a (si atunci se dădea treaptă să intri la liceu mai departe, cele două clase superioare de liceu erau hotărâtoare pentru cei care vroiau o facultate, iar eu o vroiam
psihologie
) părinții mei au divorțat. Am avut un șoc groaznic și eu și fratele meu. Am dat treapta la economic și am picat. Atunci cu haos în familie mi-am ales singură repartiția. Am ales Voinești , o localitate la 20 km de Tîrgoviște. Atunci pentru prima oară în viață, am vrut să fug de oraș și de oamenii care mă cunoșteau, să mă rup de lume și să-mi încep o nouă viață. Dar și în urma altor probleme întâmpinate în afara familiei, care mi-au marcat viața multă vreme după aia dar despre asta
încă nu sunt în stare să scriu.
În primul an, în clasa a 11-a am fost cuminte, eram încă sub influența șocului produs de divorțul alor mei și al educației care o primisem de la bunica mea, aceea de a fi retrasă și în banca mea, să nu râdă lumea mamică, dacă ești cuminte o să te caute băieții buni îmi spunea; da mamaie, sunt cuminte îi spuneam să o liniștesc mai târziu. Dar în clasa a 12-a m-am schimbat total, am devenit o rebelă iremediabilă.
Eram o domnișoară în toată splendoarea mea, înaltă, slabă cu niște forme apetisante în hainele pe care m-i le faceam mai mult să mă dezgolească decât să mă îmbrace. Și așa mă port și acum. Toată lumea întorcea capul după mine. Incepusem să mă fardez, - stăpâneam arta machiajului, făcusem un curs de cosmetică între timp - aveam părul lung până la jumătatea spatelui și îmi făceam niște cocuri care să mă arate un pic mai matură. Nu suportam să mă vadă bărbații doar o fetiță cu codițe. Îmi dădeau 25 ani, iar eu eram mulțumită.
În condițiile descrise mai sus mi-am făcut un prieten care ținea la mine, dar într-o zi pe când chiuleam , fugind pe coridoarele școlii cu prietena mea Violeta, am dat cu ochii de un tip foarte drăgut, brunet cu ochii verzi
o nebunie de băiat nu-mi amintesc acum cum îl chema. M-i l-am dorit și l-am avut. Nu am știut că este vecinul prietenului meu, și i-a povestit despre escapada. Nici nu mă interesau consecințele. Nu v-am spus că Mihai era plecat în armată, dar venea în fiecare săptămână acasă, tatăl lui era polițist, avea unele facilități care erau belșug la vremea aia pentru un băiat plecat în armată. Așa a descoperit Mihai că îl înșel, s-a supărat foarte tare. Dar am rămas prieteni în continuare, fiecare făceam ce vroiam.
Am cunoscut, gașca lui de băieți petrecăreți în care era și un tip foarte drăguț, un doctor abia ieșit de pe băncile facultății. L-am tras pe Mihai într-o parte și i-am spus că-l vreau pe acest Dr. D. Prima oară a rămas mut, nu știa ce să-mi răspundă, cum să reacționeze. Nu-i venea să-și creadă urechilor ce aude de la mine. M-am uitat la el râzând de fața care o făcuse și i-am spus: nu tu ai zis că suntem împreună, dar facem fiecare ce vrem de acum încolo? Ok. Sunt de acord. Dar dă-mi-l pe Dr. D. Nu mă interesează cum faci sau ce îi spui, i-am întors spatele și am plecat.
În următoare săptămână vine în curtea școlii la mine și îmi spune că a rezolvat, plecăm în week-end la București, dar și el merge cu cineva. Ok am zis, îmi convine, nu te cunosc . Week-end-ul ăla a fost bestial, într-un dormitor tapetat cu oglinzi, mobilat în stil minimalist, încă nu văzusem așa ceva până atunci. Toată vila era o splendoare. (De acolo și visul meu de a avea un dormitor asemeni. M-i l-am împlinit, doar pentru 10 ani, acum am lăsat în urmă totul.) A fost de vis. Atunci nu iubeam pe nimeni, doar călcam totul în picioare și aveam tot ce îmi doream. Nu mă interesa de nimeni și de nimic.
Dar să revenim în prezent.
.............................................................................
roman in curs de aparitie
|
12:04, 6 Aprilie 2022
Caius Covrig ĂźÈi doneazÄ ziua Èi face apel la umanitate! Hai sÄ facem echipÄ Èi sÄ-l ajutÄm pe Alin ! Â
Ce ĂźÈi doresc gravidele din RomĂąnia pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensÄ de a-Èi Èti copilul Ăźn siguranÈÄ pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la ÈcoalÄ de la 15 kilometri distanÈÄ, ĂźÈi doreÈte ca Ăźntr-o zi sÄ fie studentÄ la Teatru
Inima Copiilor strĂąnge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secÈiei de Cardiochirurgie de la Marie Curie