Ajutati-ma sa inteleg ce mi se intampla!:(

Obisnuiam sa citesc povestile altora si sa imi zic in sinea mea...uite-i si pe astia!!! Cat de complicate pot fi lucrurile in viata cuiva? Am fost intotdeauna o persoana puternica...acum ma consider una patetica! Pe scurt, povestea mea este urmatoarea: sunt casatorita cu iubitul din facultate...primul si singurul cu care am avut o relatie totala. L-am iubit ff mult insa in timp ( suntem impreuna de aproape 12 ani) ne-am maturizat diferit , avem viziuni diferite asupra vietii....Eu am fost educata sa cred in institutia casatoriei, divortul nefiind niciodata o optiune. Mi-am dorit si am sperat sa-mi gasesc dragostea adevarata " din prima" si sa-mi petrec viata alaturi de ea....insa de-alungul timpului mi-am dat seama ca eu cu el suntem mult prea diferiti. Nu am cautat alta dragoste, am acceptat ceea ce mi se intampla si am mers mai departe.Dintotdeauna mi-am dorit copii..el nu! Dupa 6 ani de la casatorie...am ramas insarcinata, m-am bucurat enorm, el a parut ca este impacat cu ideea de a avea un copil. Bucuria mea nu a durat mult...am pierdut sarcina si de atunci toata lumea mea s-a rasturnat! Binenteles, el, sotul meu nu a fost deloc afectat, eu am fost distrusa. Si atunci a inceput totul!Aveam un prieten, strain,cu care mai vorbeam cateodata pe mess....A fost singurul care m-a ajutat sa trec peste acea depresie...si m-am indragostit nebuneste de el!El traia in alta tara, alta decat cea natala, impreuna cu cineva. Lucrurile au evoluat...sentimentele au devenit fff puternice! Au interventi in schimb multe lucruri...persoana cu care el traia l-a amenintat cu sinuciderea, el acumulase o datorie ff mare, isi pierduse locul de munca. pe scurt, el a zis ca nu-mi poate oferi nimic din ceea ce si-ar dori si ca este mai bine sa incheiem povestea! Lucru pe care l-am si facut. Dupa jumatate de an, am ramas iar insarcinata si am nascut o minune de copil! Copil pe care sotul meu il iubeste ff mult desi in timpul sarcinii s-a comportat rece si distant ....Dupa 2 luni de la nastere, celalalt barbat a reaparut in viata mea! Acum si el este insurat cu acea persoana, are propria lui afacere dar zice el....nu este fericit! Imi zice ca ma iubeste, ca sunt unica lui dragoste adevarata (desi noi nu am avut o relatie fizica ) si ca ar vrea sa ma ia si sa incepem o viata departe de tot...Stie despre copil si imi zice ca vom fi o familie adevarata! Eu il iubesc la fel de mult, desi au trecut 2 ani de cat a inceput povestea si au fost luni intregi in care nu am vb deloc!
Imi spun zilnic ca sunt o idioata, ca ar trebui sa-mi vad de casa si familie si sa nu mai visez insa orice as face...tot la el ma gandesc! Stiu ca o sa-l iubesc toata viata...insa sunt atatea lucruri si atatia oameni implicati in povestea asta...Am eu dreptul sa schimb atatea vieti doar ca sa fiu eu fericita?
julay
Postat pe 14 Noiembrie 2011 12:21
Gandesti bine...dar de facut ..vei face ce-ti dicteaza inima! Daca nu o faci..ramai cu sotul de gheata si cu minunatia de copil...fericita ca mama,nu ca femeie..!
Daca pleci cu iubirea...vei fii o femeie implinita,dar cu pb. legate de copilul care v-a creste cu un alt ..tata...!
Grea problema...numai tu si iubitul tau puteti decide... Cantareste bine si ptr.tine,si ptr copil,si ptr. cei din jur...vezi ce-ar "pierde" ei..?Ce-ar 'castiga"?
m-am pus in locul tau..daca as avea vreo 25-30 de ani ,as alege iubirea!;daca as avea 30-40 ,as alege familia...dar cu srangere de inima....;daca as avea40-50 de ani,as alege sigur..familia,fara nici o srangere de inima...!!
elisabeta_boia
Postat pe 15 Noiembrie 2011 21:25
Relatiile astea care incep pe mess sunt sortite esecului in 99% din cazuri. Am patit-o de mai multe ori. Faci ce doresti dar sa nu regreti vrabia...
sierra_ig
Postat pe 21 Noiembrie 2011 13:35
problema e ca tu chiar crezi ca ai fericita,cu cineva cu care relatiaa fost mai mult pe internet.
poti distruge multe vieti,daca e un vis,cum se intampla de obicei,cu relatiile de pe net.
printre care si a ta.
daca nu ai fi fost tu,poate ar fi putut fi fericit cu sotia lui.
ideal e sa cautam consolare in vreo biserica,cand nu suntem intelesi.
nu mai iese incurcatura.
cand l-ai cunoscut pe sot,la fel erati indragostiti.
asta dureaza cel mult un an,dupa care incep sa se observe diferentele,sa deranjeze defectele,care inainte erau suportabile.
la fel va fi si cu prietenul de pe net.
dupa cel putin cateva luni impreuna,se vede cu adevarat daca e un vis sau nu.
logic,e o himera.
e usor de inteles,dupa pierderea sarcinii,ai fost vulnerabila.
totul e sa iti dai seama,daca trebuie sa revii la viata ta cu sotul tau.
pe internet,oamenii se indragostesc de imaginea pe care si-o fac despre celalalt.
care se va schimba si maturiza,care te va vedea cu alti ochi,dupa ce furia de inceput al oricarei relatii,se va potoli.
care e cineva diferit de imaginea pe care ne-am construit-o.
nu te grabi sa decizi.
d
daniilia
Postat pe 21 Noiembrie 2011 20:47
chiar crezi in fericirea pe care ai avea-o?ce faci cu asa zisa educatie pe care ai primit-o?daca dupa atatia ani nu ai reusit sa-ti intelegi sotul si el pe tine,cum crezi ca te descurci cu o alta persoana despre care crezi ca stii multe dar in fond tu stii doar ce vrea el sa stii; copilul pe care ti l-ai dorit atat de mult nu merita o viata fericita ?daca tatal lui il copleseste cu dragoste ce-ti mai doresti?celalalt barbat a cedat cu usurinta in fata amenintarilor,nu se poate repeta istoria?el nu-si doreste o aventura sau numai femeia care esti tu nu si copilul tau la suferintele copilului de mai tarziu te-ai gandit,sau te gandesti doar la tine?
garbo192175
Postat pe 21 Noiembrie 2011 22:18
De la: julay, la data 2011-11-14 12:21:40Obisnuiam sa citesc povestile altora si sa imi zic in sinea mea...uite-i si pe astia!!! Cat de complicate pot fi lucrurile in viata cuiva? Am fost intotdeauna o persoana puternica...acum ma consider una patetica! Pe scurt, povestea mea este urmatoarea: sunt casatorita cu iubitul din facultate...primul si singurul cu care am avut o relatie totala. L-am iubit ff mult insa in timp ( suntem impreuna de aproape 12 ani) ne-am maturizat diferit , avem viziuni diferite asupra vietii....Eu am fost educata sa cred in institutia casatoriei, divortul nefiind niciodata o optiune. Mi-am dorit si am sperat sa-mi gasesc dragostea adevarata " din prima" si sa-mi petrec viata alaturi de ea....insa de-alungul timpului mi-am dat seama ca eu cu el suntem mult prea diferiti. Nu am cautat alta dragoste, am acceptat ceea ce mi se intampla si am mers mai departe.Dintotdeauna mi-am dorit copii..el nu! Dupa 6 ani de la casatorie...am ramas insarcinata, m-am bucurat enorm, el a parut ca este impacat cu ideea de a avea un copil. Bucuria mea nu a durat mult...am pierdut sarcina si de atunci toata lumea mea s-a rasturnat! Binenteles, el, sotul meu nu a fost deloc afectat, eu am fost distrusa. Si atunci a inceput totul!Aveam un prieten, strain,cu care mai vorbeam cateodata pe mess....A fost singurul care m-a ajutat sa trec peste acea depresie...si m-am indragostit nebuneste de el!El traia in alta tara, alta decat cea natala, impreuna cu cineva. Lucrurile au evoluat...sentimentele au devenit fff puternice! Au interventi in schimb multe lucruri...persoana cu care el traia l-a amenintat cu sinuciderea, el acumulase o datorie ff mare, isi pierduse locul de munca. pe scurt, el a zis ca nu-mi poate oferi nimic din ceea ce si-ar dori si ca este mai bine sa incheiem povestea! Lucru pe care l-am si facut. Dupa jumatate de an, am ramas iar insarcinata si am nascut o minune de copil! Copil pe care sotul meu il iubeste ff mult desi in timpul sarcinii s-a comportat rece si distant ....Dupa 2 luni de la nastere, celalalt barbat a reaparut in viata mea! Acum si el este insurat cu acea persoana, are propria lui afacere dar zice el....nu este fericit! Imi zice ca ma iubeste, ca sunt unica lui dragoste adevarata (desi noi nu am avut o relatie fizica ) si ca ar vrea sa ma ia si sa incepem o viata departe de tot...Stie despre copil si imi zice ca vom fi o familie adevarata! Eu il iubesc la fel de mult, desi au trecut 2 ani de cat a inceput povestea si au fost luni intregi in care nu am vb deloc!
Imi spun zilnic ca sunt o idioata, ca ar trebui sa-mi vad de casa si familie si sa nu mai visez insa orice as face...tot la el ma gandesc! Stiu ca o sa-l iubesc toata viata...insa sunt atatea lucruri si atatia oameni implicati in povestea asta...Am eu dreptul sa schimb atatea vieti doar ca sa fiu eu fericita?
eu zic ca poate mai bine ai incalzi relatia cu sotul tau...poate ca daca tu ai fii mai calda poate ca si el ar fii la fel...apoi stii barbatii au toti cam acelasi creier,,greu gasesti barbati cu caracter..la inceput totul este frumos,,apoi totul devine monotonie si raceala daca nu incalzesti atmosfera....
ingerasulluptator
Postat pe 21 Noiembrie 2011 22:44
Daca sustine ca nu te-a uitat si inca te mai iubeste de ce s-a casatorit intre timp?!Raspunde-ti singura la aceasta intrebare si vei gasi raspuns la ceea ce ai de facut pe mai departe.
Prin asta nu vreau sa spun ca nu am incredere in relatiile virtuale,dimpotriva,sunt prinsa intr-o asemenea relatie ce s-a si concretizat chiar,dar in cazul tau nu iti asculta doar inima ci si ratiunea si vezi cum inclina balanta...
...Si...eu spun ca orice fel de relatie de casatorie traiesti acum nu iti va fi foarte usor sa treci peste un divort,indiferent ca il iubesti sau nu...Si chiar mi-as dori sa nu fii nevoita sa afli cat de mult iti iubesti sotul printr-un divort...
O parere,un gand,un sfat noi aici le scriem doar....unii dintre noi poate am trait ceea ce traiesti si tu akm, DAR...tu esti singura care va decide ceea ce are de facut
garbo272966
Postat pe 23 Noiembrie 2011 18:07
parerea mea este ca daca tinea la tine nu intrerupeati "relatia" atunci! adica tine la tine doar cand are o situatie financiara buna? de ce s-a mai casatorit cu tipa cealalta? ea l-a ajutat sa treaca peste clipele grele si acum cand ii este bine o lasa? esti sigura ca vrei sa ai o relatie cu un astflel de om? gandestete ce se va intampla daca tu renunti la sotul tau si peste un timp el va avea iar probleme financiare? va renunta iar la tine pentru ca nu poate sa iti ofere tot ce si-ar dori?
eu sunt de acord cu : '' LA BINE SI LA RAU''
oricum parerea mea este ca faci ceea ce crezi ca este mai bine pentru tine, dar nu te baza doar pe inima, foloseste si creierul chiar daca el nu este de acord cu inima!
Iti doresc sa faci alegerea corecta si sa fii foarte fericita!
cathy_d21
Postat pe 24 Noiembrie 2011 11:57
Draga mea..ce ti se intampla,practic doar tu sti...
Ok,sotul nu se comporta ca un sot..intrebarea este...tu te comporti ca o sotie??
Nu spune nimeni ca trebuie sa iti mananci tineretea cu el,daca nu mai este chiar nimic intre voi..dar faza cu tipul de pe net ...a fost alaturi de tine,cum?batand tastatura??
Sa spunem ca veti fi impreuna,ce se intampla daca tipa ameninta din nou cu sinuciderea??
Tipul fuge din nou acasa..aaaaaaaaaaaa...daca e musulman nici o problema,face harem..
Ea sotia sefa,tu subalterna,va programeaza cu saptamana..
Ok divorteaza daca nu esti fericita,dar nu sarii rapid in casa celuilalt..adu-l in tara si vezi live ce e de capul lui...divorteaza prieteneste de sotul tau,stati de vorba ca doi oameni maturi,poate si el tot asta asteapta,cine stie..
Practic totul depinde de tine,ce iti doresti cu adevarat,noi suntem doar spectatori..multa bafta..
O seara si un weekend minunat va doresc !!!.
garbo226933
Postat pe 25 Noiembrie 2011 21:00
Relatie virtual, dragoste traita pe mess cate trairi mai ales atunci cand iti doresti cu nerabdare sa fii alaturi cu persoana draga, sa simti caldura imbratisarilor sa simti gustul buzelor si altele toate acestea ti le imaginezi in gand care poate ca nici pe aproape nu ar fi egale cu cele reale...
Cat de sigura esti in iubirea ta fata de el?(poate e o pur simpatie)
... on-line nu ai cum sa-l cunosti cum doarme (poate sforaie), cum se comporta sau cum vorbeste cu cei din jur, cum mananca, cum isi bea cafeaua de dimineata, cum ii este mersul, cum este atunci cand bea un pahar de bautura ... lucrurile acestea par niste lucruri mici dar de fapt ele sunt niste lucruri importante si ce se va alege din dragostea pe care o ai daca acestea nu sunt exact asa cum ti le imaginai?
elisavuri
Postat pe 26 Noiembrie 2011 14:42
Va multumesc pentru raspunsurile voastre....Toate, fara nici o exceptie, contin un sambure de adevar!
Sunt intradevar multe intrebari pe care le am fara raspuns la adresa acestui barbat....Desi in viata profesionala m-am descurcat intotdeauna exceptional, in viata sentimentala am fost extrem de slaba....in sensul ca mi-a fost mereu greu sa iau decizii importante! Sa raspund primei postari...am 33 de ani si sunt cu sotul meu de 12 ani! Singurul motiv pentru care am reluat legatura cu acest barbat este faptul ca am sentimente f puternice pt el!
Nu am mai avut relatii pe internet insa asa cum ziceati voi este posibil sa vad doar ceea ce doreste el sa stiu despre el... Ma intreba cineva daca eu am fost o sotie buna...eu zic ca da, pana acum 2 ani am pus mereu dorintele sotului mai presus de ale mele insa atunci cand am avut mare nevoie de sprijin moral....am fost singura! Celalalt barbat m-a ajutat exact asa cum am avut nevoie la momentul respectiv, m-a ajutat sa sper ca vor veni si clipe fericite in viata mea, desi atunci nu mai speram nimic...A fost prietenul de care am avut nevoie desi mi-as fi dorit ca sotul meu sa fie cel cu care sa discut insa sotul meu s-a comportat ca si cum nu s-a intamplat nimic!
Nu, acest barbat nu este musulman, este ultimul lucru pe care l-as accepta, acela de a fi o femeie intr-un harem! Il cunosc de 5 ani...l-am vazut o singura data, atunci cand ne-am cunoscut, intr-o vacanta, insa pana acum 2 ani relatia a fost una simpla, amicala!
Da, in acest moment cred ca cel mai bun lucru pe care pot sa-l fac si il fac deja, este acela de a ma ruga la Dumnezeu sa-mi dea putere sa va lucrurile asa cum sunt si sa nu-mi ascult doar inima ci si mintea! Sincer, ratiunea imi zice sa nu-mi fac sperante, sa refac relatia cu sotul si sa imi tin familia unita! Sfatul general pe care l-am primit aici este acela ca ar trebui sa-mi vad de familia pe care o am deja...si 70% sunt convinsa ca asta trebuie si probabil am sa si fac! Va multumesc tuturor pentru sfaturile voastre si mai ales pentru ca nu m-ati judecat aspru!
garbo250777
Postat pe 27 Noiembrie 2011 07:22
parerea mea este ca te-ai indragostit de un ideal, de relatia ideala cu cineva cu care inca nu ai convietuit.
nu cred ca relatia cu celalalt barbat va fi mai buna decat cea pe care o ai cu sotul tau. Mai bine te centrezi pe ce ai putea imbunatati in relatia cu sotul tau, decat sa o iei de la capat cu o alta persoana. Apropo , ce calitati te-au atras la sotul tau?
garbo241575
Postat pe 27 Noiembrie 2011 11:39
"Ma intreba cineva daca eu am fost o sotie buna...eu zic ca da, pana acum 2 ani am pus mereu dorintele sotului mai presus de ale mele insa atunci cand am avut mare nevoie de sprijin moral....am fost singura!"

Oare doar pentru ca pui dorintele sotului mai presus de ale tale poti sa afirmi ca esti o sotie buna?
NU, nu este corect sa gandesti asa!
Si daca tu nu esti de acord cu dorinta sotului o faci cu sila, doar pentru ca vrei sa fii o sotie buna? In asa momente uiti de tine si nu se mai misca carul daca are doar 2 roti din dreapta sau poate stanga functionabile....

Cat de des i-ai spus ca ai nevoie de sprijinul lui?
Cat de des i-ai multumit pentru ca te-a ajutat?
Cat de des i-ai spus cat de mult inseamna el pentru tine?
... si de ce cuvintele tandre care vi le spuneati odata au disparut si care a fost motivul...

Rutina si problemele existente zi de zi face ca santul dintre voi sa devina si mai adanc si va indeparteaza unul de altul, oare e mai usor sa lupti pentru ele de unul singur fiind in doi?
... nu-mi amintesc exact unde am citit ... "intr-o relatie cu cat strigi mai tare la persoana draga cu atat inimile acestora se indeparteaza si le este mult mai greu sa se auda"
Iti doresc sa gasesti acel "ceva" care sa va reuneasca, sa gasiti acasa iubirea si respectul reciproc.
elisavuri
Postat pe 27 Noiembrie 2011 12:23
raspuns banal ar fi: "nu da vrabia din mana pe cioara de pe gard"... ! eu zic sa-ti pastrezi familia actuala asa cum e... ai face mare greseala... si n-ai fi prima... sa distrugi familia !!! ok, sa zicem ca acum sau mai inainte, ti se pare ca il iubesti pe acel indepartat... dar pe care nu-l cunosti personal ! de ce vrei sa te arunci in bratele lui.... doar pentru cuvintele spuse pe mess ? firar al dracului mess-urile astea.... ca numai rau fac !!! ai intrebat, ti-am raspuns ! fericirea e o stare de spirit, concentreaza-ti gandurile toate si bune, catre familia actuala... sa vezi cum ajungeti departe !!! o sa incerc sa-ti transmit un diapozitiv cu chestii care te vor ajuta... cred... pe PM ! de fapt, o sa copiez de acolo niste invataturi care pot folosi la oricine ! si eu de obicei, sunt contra a tot feleul de sfaturi trimise de necunoscuti, care cica te ajuta ! numai ca cel care scrie aici nu e necunoscut. dar nu asta e important, cine scrie acum, ci intradevar sunt chestii din viata. trebuie sa-mi fac un pic de timp sa ma ocup de asta. pe curand !
barboneli
Postat pe 27 Noiembrie 2011 14:22
din pacate nu mai pot s-o fac.... pentru ca nu mai existi pe garbo.......
barboneli
Postat pe 27 Noiembrie 2011 14:25
In 12 ani de relatie s-au intamplat multe. L-am iubit enorm pe sotul meu....asa cum poate iubi o fata de 21 ani....A fost o relatie frumoasa, probabil cum toate relatiile sunt la inceput! L-am acceptat cu bune si cu rele fiind constienta de propriile defecte acceptate si ele la randul lor de el. Eram genul de cuplu care-si spune des -te iubesc- , ne aratam afectiunea oriunde si ori de cate ori simteam. Insa mai tarziu...am inceput sa ne maturizam si sa ne dorim si sa apreciem lucruri diferite. Avem o situatie financiara foarte buna, situatie pe care am realizat-o impreuna. Au inceput vacantele dese, petreceri saptamanale la noi acasa...Am simtit de multe ori ca nu ne mai ramane timp si pentru noi si am incercat sa stau de vorba cu el si sa-i spun ca as vrea sa avem weekenduri doar pentru noi...insa pentru el prietenii au fost intotdeauna mai importanti.
Da, i-am spus de multe ori ca am nevoie de sprijinul lui...Sunt genul de persoana care multumeste intotdeauna pentru ceea ce primeste...Insa, ceva s-a rupt in mine in seara in care am pierdut copilul! Ajunsesem amandoi acasa, m-am dus la baie si am constatat ca incepusem sa sangerez...Am iesit speriata si i-am spus ca trebuie sa mergem repede la spital pentru ca ceva e in neregula cu bebelusul... Reactia lui m-a socat! M-a intrebat rece si sec daca trebuie neaparat sa mergem in momentul acela pentru ca el tocmai pleca la o partida de tennis si ca prietenii il asteapta... Imi aduc aminte ca intr-o seara stateam pe canapea si plangeam, trecusera cateva zile , iar el....statea pe alta canapea cu laptopul in brate si parea ca nici nu e constient de prezenta mea in camera! Mi-a spus mai tarziu ca el a considerat ca daca nu da importanta faptului....eu voi trece mai usor peste ! Nu l-am inteles asa cum nu am inteles multe lucruri care s-au intamplat ulterior! Si da, eu cred ca sunt momente in viata cand femeia trebuie sa lase de la sine si sa-i faca pe plac sotului , pana la urma ,iubirea nu cere si sacrificii? Ce s-a intamplat cu tandretea? Probabil ca a ramas in sufletul copiilor care eram odata....
garbo250777
Postat pe 27 Noiembrie 2011 17:12
Imi cer scuze, printr-o eroare am sters contul vechi pe care il aveam! Iti multumesc pentru intetia ta si o apreciez, daca se mai poate....astept sa primesc prin mail acele invataturi de care pomeneai!
Ai dreptate, suna banal ca o femeie adulta de 33 ani sa mai poata fi " pacalita" in acest fel printr-un mod de comunicare virtual. Si totusi....mi s-a intamplat! Stiu acum ca si eu am gresit , nu trebuia sa-mi deschid sufletul in fata acelui om....Am vrut sa stiu prin intermediul vostru cum se vede din afara aceasta poveste si am aflat multe adevaruri pe care altfel nu le-as fi vazut! Voi face ceea ce trebuie, voi face tot ceea ce imi sta in putinta sa-mi fac familia fericita si unita, in primul rand pentru copilul meu, care-i cel mai minunat lucru care mi s-a intamplat vreodata si in al doilea rand....pentru dragostea ce am simtit-o candva pentru sotul meu! cu totii gresim insa putini dintre noi au puterea sa ierte! Este cazul sa ma iert si eu pe mine si apoi pe el... Asa cum a spus aici cineva, si m-a atins undeva in suflet, poate ca nu ar trebui sa ajung la un divort dureros sa aflu cat de mult imi iubesc inca sotul!
Va multumesc !
garbo250777
Postat pe 27 Noiembrie 2011 17:29
De la: garbo250777, la data 2011-11-27 17:12:44In 12 ani de relatie s-au intamplat multe. L-am iubit enorm pe sotul meu....asa cum poate iubi o fata de 21 ani....A fost o relatie frumoasa, probabil cum toate relatiile sunt la inceput! L-am acceptat cu bune si cu rele fiind constienta de propriile defecte acceptate si ele la randul lor de el. Eram genul de cuplu care-si spune des -te iubesc- , ne aratam afectiunea oriunde si ori de cate ori simteam. Insa mai tarziu...am inceput sa ne maturizam si sa ne dorim si sa apreciem lucruri diferite. Avem o situatie financiara foarte buna, situatie pe care am realizat-o impreuna. Au inceput vacantele dese, petreceri saptamanale la noi acasa...Am simtit de multe ori ca nu ne mai ramane timp si pentru noi si am incercat sa stau de vorba cu el si sa-i spun ca as vrea sa avem weekenduri doar pentru noi...insa pentru el prietenii au fost intotdeauna mai importanti.
Da, i-am spus de multe ori ca am nevoie de sprijinul lui...Sunt genul de persoana care multumeste intotdeauna pentru ceea ce primeste...Insa, ceva s-a rupt in mine in seara in care am pierdut copilul! Ajunsesem amandoi acasa, m-am dus la baie si am constatat ca incepusem sa sangerez...Am iesit speriata si i-am spus ca trebuie sa mergem repede la spital pentru ca ceva e in neregula cu bebelusul... Reactia lui m-a socat! M-a intrebat rece si sec daca trebuie neaparat sa mergem in momentul acela pentru ca el tocmai pleca la o partida de tennis si ca prietenii il asteapta... Imi aduc aminte ca intr-o seara stateam pe canapea si plangeam, trecusera cateva zile , iar el....statea pe alta canapea cu laptopul in brate si parea ca nici nu e constient de prezenta mea in camera! Mi-a spus mai tarziu ca el a considerat ca daca nu da importanta faptului....eu voi trece mai usor peste ! Nu l-am inteles asa cum nu am inteles multe lucruri care s-au intamplat ulterior! Si da, eu cred ca sunt momente in viata cand femeia trebuie sa lase de la sine si sa-i faca pe plac sotului , pana la urma ,iubirea nu cere si sacrificii? Ce s-a intamplat cu tandretea? Probabil ca a ramas in sufletul copiilor care eram odata....

Sunt cea care a deschis acest subiect, printr-o eroare am sters contul vechi! Mesajul pe care l-am postat mai sus era pentru tine....Am raspuns pe graba si nu mi-am dat seama ca nu am raspuns cu citat! Multumesc
garbo250777
Postat pe 27 Noiembrie 2011 17:32
sant perfect deacord k daniila,k garbo,k s-a indragostit de un ideal si k barboneli! ..!chiar k fac numai rau...o spun din proprie experienta...nu am parasit pe nimeni ptr.nimeni,dar pe internet,am cunoscut barbatul,ce in timp record mi-a devenit sot!CEA MAI MARE PRSTIE...2 ANI DE"LUPTE SECULARE" sa incerc sa-l fac sa"tragem la acelasi jug",sa gandim la fel,...dar totul a fost in zadar!si...am facut sacrificii mari..ptr...acesti 2 ani,ptr.k era din INDIA!dar nu mai are importanta si...inca 1sfat:MAI BINE NU MAI INCERCATI RELATIILE K PERSOANE DIN ALTE TARI...ALTE OBICEIURI,ALTA GANDIRE,.....TOTUL ESTE DIFERIT!DE 17 ANI SANT PLECATA DIN TARA,MAI INTAI LA STUDII,APOI LA MUNK,DECI NU PREA AM AVUT DE ALES,...DAR..N-A MERS NICI O RELATIE SI E INCOMPARABIL,SA FII K 1 ROMAN,SA-I VORBESTI IN LIMBA TA,SA-L"MANGAI"IN ACEEASI LIMBA,SA-L"IUBESTI"IN ACEEASI LIMBA.....Sant in Cipru,acum!intr-o seara eram la urgenta!a aparut un cuplu...dupa chip,ea nu era cipriota,el da!ea avea dureri teribile....si dupa 2 ore era tot acolo...plangea...se apleca pe piciorul lui de durere si el???nici nu se uita la ea!majoritatea barbatilor din strainatate sant niste...BRUTE!....ma durea sufletul...mi-au dat lacrimile si m-am dus la asistenta,revoltata si i-am spus k e o femeie care plange de 2 ore si nu se uita nimeni la ea,nici macar sotul!...SI AM PLECAT,K TOATE K VENISEM SI EU K DURERI TERIBILE DE STOMAC!DECI...LUATI AMINTE...SAU...DACA VRETI,DATI SI VOI K CAPUL DE PRAGUL DE SUS!VA PUP...DOAMNE AJUTA!
nargis
Postat pe 27 Noiembrie 2011 17:59
elisavuri....te rog sa mai scrii,k bine scrii!ITI MULTUMESC!CUVINTE PLINE DE ADEVAR!...MULTA SANATATE...SI TOT RESPECTUL!ANDRA-SUCEAVA
nargis
Postat pe 27 Noiembrie 2011 18:05
De la: garbo250777, la data 2011-11-27 17:29:01Imi cer scuze, printr-o eroare am sters contul vechi pe care il aveam! Iti multumesc pentru intetia ta si o apreciez, daca se mai poate....astept sa primesc prin mail acele invataturi de care pomeneai!
Ai dreptate, suna banal ca o femeie adulta de 33 ani sa mai poata fi " pacalita" in acest fel printr-un mod de comunicare virtual. Si totusi....mi s-a intamplat! Stiu acum ca si eu am gresit , nu trebuia sa-mi deschid sufletul in fata acelui om....Am vrut sa stiu prin intermediul vostru cum se vede din afara aceasta poveste si am aflat multe adevaruri pe care altfel nu le-as fi vazut! Voi face ceea ce trebuie, voi face tot ceea ce imi sta in putinta sa-mi fac familia fericita si unita, in primul rand pentru copilul meu, care-i cel mai minunat lucru care mi s-a intamplat vreodata si in al doilea rand....pentru dragostea ce am simtit-o candva pentru sotul meu! cu totii gresim insa putini dintre noi au puterea sa ierte! Este cazul sa ma iert si eu pe mine si apoi pe el... Asa cum a spus aici cineva, si m-a atins undeva in suflet, poate ca nu ar trebui sa ajung la un divort dureros sa aflu cat de mult imi iubesc inca sotul!
Va multumesc !
Eu ma gandesc ca poate ai gresit ca ai lasat prea mult de la tine si nu ai pus punctul pe i.....Trebuia sa te impui de la inceput...Multe femei gresesc cand zic ca trebuie sa fii tolerante cu barbatii,,de asta sunt si asa egoisti si nepasatori fata de nevoile noastre a femeilor...
ingerasulluptator
Postat pe 27 Noiembrie 2011 21:28
Multumesc Andra
O seara frumoasa
elisavuri
Postat pe 27 Noiembrie 2011 21:52
jeanette40
Postat pe 27 Noiembrie 2011 21:56
nu poti iubi pe internet, iubirea e intre 2 persoane care se vad, se simt, se ajuta. e doar o iluzie, tu fiind nefericita in actuala relatie. chiar daca nu crezi in divort, asta ar trebui sa faci. si tu esti nefericita si sotul tau si sigur copilul care creste cu 2 parinti care se iubesc. ia viata de la capat, nu poti trai in minciuna la nesfarsit, dar fara iluzii virtuale. acolo nu te asteapta nimic. in 2 ani ai doar simple vorbe, atat. nimeni nu iti garanteaza ca dincolo de ele este iubirea adevarata pe care tu o astepti. bafta
MARILENA_25
Postat pe 29 Noiembrie 2011 07:33
*care NU se iubesc, rectific
MARILENA_25
Postat pe 29 Noiembrie 2011 07:34
nu uita de mana in sold!
michelle_
Postat pe 29 Noiembrie 2011 08:43
buna

pe sotul tau il iubesti?doar ai facut un copil cu el nu?eu as uita de celalalt barbat in locul tau daca zici ca au fost luni intregi cand nu ai mai vorbit cu el dar tu simti ca inca asa zis inca il iubesti.draga eu iti spun sa il uit pe barbatul acela.ai un sot asa cum este trebuie sa il iubesti.daca nu de ce l-ai ales si ai un copil cu el??!!!!!
garbo252431
Postat pe 4 Decembrie 2011 11:41
n primul rnd, indiferent de punctele de vedere pe care le putem avea n ceea ce privete divorul, este important s ne amintim ceea ce spune Biblia n Maleahi 2:16a: Cci Eu ursc desprirea n cstorie, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel. Conform Bibliei, planul lui Dumnezeu este ca odat fcut, angajamentul cstoriei s fie pentru ntreaga via. Aa c nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a mpreunat Dumnezeu, omul s nu despart (Matei 19:6). Dumnezeu este contient, totui, c odat ce cstoria implic dou persoane pctoase, este posibil ca divorul s apar ntre ele. n Vechiul Testament, El a statuat anumite legi cu scopul de a proteja drepturile persoanelor divorate, n special a femeilor (Deuteronom 24:1-4). Iisus a artat de asemenea c aceste legi au fost date din cauza inimilor de piatr ale oamenilor, i nu pentru c asta ar fi fost dorina lui Dumnezeu (Matei 19:8 parrea mea
garbo253354
Postat pe 8 Decembrie 2011 00:31
oh, boy.!..354 ....la,, planul lui D-zeu " nu pot spune decat,,I think my balls just dropped"....desigur figurativ :-))
reyya
Postat pe 8 Decembrie 2011 00:37
De la: sierra_ig, la data 2011-11-21 13:35:16Relatiile astea care incep pe mess sunt sortite esecului in 99% din cazuri. Am patit-o de mai multe ori. Faci ce doresti dar sa nu regreti vrabia...


Bun, si ce te-a facut sa insisti/ persisti in a-ti gasi o partenera pe net/ mess?
nathalie
Postat pe 8 Decembrie 2011 05:39

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Oara daca un barbart isi iubeste cu adevarat sotia....mai poate insela???? 136 De la: tutankhamon 14 Octombrie 2009 13:03
Traim clipa 58 De la: un_mister 24 Mai 2010 09:54
MONOGAMIA-UN VIS ?! 46 De la: kyra 24 Iulie 2009 23:22
Ce nu pot suferi eu citatele...sunt de fapt lozinci si lozincile sunt demagogice 20 De la: nathalie 29 Septembrie 2011 08:48
masturbarea la barbati doare? 217 De la: kirry 16 Martie 2011 00:30
Setari Cookie-uri