ghid pentru o viaţă împlinită
Info
x
info
 
 


Info
x
info
 
 

Voi cum faceti fata perioadei de doliu?

Voteaza
*****Scor: 5 din 0 voturi
 

In urma cu multi ani l-am pierdut pe tata. Ne ramasese mama , insa cu putin timp in urma am pierdut-o si pe ea. Prea repede si prea brusc.(59 de ani mi se pare repede!). Golul durerea, doliul sunt poveri prea mari. Am simtit durere si gol si cand s-a dus tata, dar parca nu asa! Altfel parca am trecut perioada.Cum sa atenuez durerea? si de ce doare acum ami mult?
  citeaza   raspunde

dragul meu, condoleante!
eu mi-am pierdut mama cand aveam 19 ani ( avea 45)...am ramas cu 2 frati mai mici... ( sunt 20 de ani de atunci)
pe tata l-am pierdut in urma cu 2 ani...
nu mi s-a parut niciodata greu doliul
am inteles ca asta este viata, am luat-o asa cu este, fara sa stau sa ma gandesc prea mult daca sunt fericita sau nu...
m-am bucurat de orice lucru frumos, le-am cautat...
trecusera 3 ani de cand murise mama si au inca mai alergam din bucatarie in camera ei...ca sa o intreb ceva...acolo ma apucam de plans, ma descarcam si porneam mai departe....
nu stiu ce sfat ti-ar putea da cineva?
totul depinde doar de tine si de familia ta ( eu mai am 2 surori mai mari, cu care ma inteleg excelent..deci...)
viata e frumoasa mereu...sa nu uiti asta si va fi mai usor.
  citeaza   raspunde

vrei sa fii pregatit?
  citeaza   raspunde

eu venii numa' sa fur bomboana, bre...
  citeaza   raspunde

05.10.2005...dispare brusc bunicul meu...e greu,dar vine tata care glumet din fire zice cam asa''no,si acum sa stau eu fara tv,fara un pornache sau un pokeras?!neeeee...pai ce daca eu muream bunica-tu statea si freca menta?no way''...si uite asa,trecu o luna si pe 05.11.2005 a murit si tata,la doar 49 de ani.crede-ma ca din suflet am vrut sa tin doliu negruuu negruuu de tot,dar era mama care trebuia sustinuta si cu drag mi-am adus aminte si de vorbele tatalui.''pai chiar asa?daca el a fost un spirit tanar si vesel poate ca nu si-ar dori sa stau cu ''basmaua '' pe cap-vorba vine.
am vb cu el in sinea mea mai mereu,l-am pomenit in rugaciuni si i-am dus o floare acolo unde trebuie.trebuie sa te gandesti si la ce a fost frumos si la faptul ca nu stiu daca scumpii tai parinti si-ar fi dorit un doliu profund,poate sa le pastrezi amintirea vie si din cand in cand sa le faci cu ochiul.
fii tare si Dumnezeu sa ii odihneasca
  citeaza   raspunde

n-ai cum sa atenuezi durerea..
timpul,timpul este singurul ajutor.

vorba bunei,pamantul e rece si dorul se trece..
desi,ferasca sfantu'....pe toata lumea...

in alta dezordine,p-acilea suntem o gramada de batranei,ne apuca frica ,bre...si generatia noastra se manifesta ciudat...
  citeaza   raspunde

Mama mea cind avea virsta mea era deja bolnava. Doi anii mai tirziu s-a stins fara sa inteleaga de ce i se intimpla asta ei. Nici eu nu am inteles multi ani de ce a trebuit sa fie asa.
Acum insa ma rog la Dumnezeu doar sa ne ia in ordinea in care ne-a adus pe pamint: bunici, parinti, copii si nu altfel.
Nu uiti niciodata, doar ca te obisnuiesti cu lucrurile asa cum sunt si gata.
  citeaza   raspunde

Va multumesc pentru cuvinte( chiar si pentru intrebarea ceva coliva) . Cam asa fac si eu, vorbesc uneori cu prietena mea cea mai buna, mama adica, ma intreb cum ar fi spus sa fac intr-o situatie, etc. Ce ma apasa e durerea aia surda care nu vrea si nu vrea sa ma lase. Haine negre, da poate e un fel de a ma exprima, dar mai stiu ca ar fi apreciat sa le port un an. Dar nu hainele, ci negrul din suflet. Stiu ca a trecut usor, pentru ca a fost in somn si nu s-a chinuit, destul ca viata i-a fost grea si plina de boli si suferinte. Dar o mai voiam un pic! Sigur ca eu am pierdut-o la 41 de ani altii care au pierdut-o la nastere ce sa mai zica? Dar mi-e dor de ea! Va multumesc pentru cuvintele frumoase! Cele bune , tuturor, cu drag, Laura
  citeaza   raspunde

De la: vitan, la data 2011-03-26 13:44:18Va multumesc pentru cuvinte( chiar si pentru intrebarea ceva coliva) . Cam asa fac si eu, vorbesc uneori cu prietena mea cea mai buna, mama adica, ma intreb cum ar fi spus sa fac intr-o situatie, etc. Ce ma apasa e durerea aia surda care nu vrea si nu vrea sa ma lase. Haine negre, da poate e un fel de a ma exprima, dar mai stiu ca ar fi apreciat sa le port un an. Dar nu hainele, ci negrul din suflet. Stiu ca a trecut usor, pentru ca a fost in somn si nu s-a chinuit, destul ca viata i-a fost grea si plina de boli si suferinte. Dar o mai voiam un pic! Sigur ca eu am pierdut-o la 41 de ani altii care au pierdut-o la nastere ce sa mai zica? Dar mi-e dor de ea! Va multumesc pentru cuvintele frumoase! Cele bune , tuturor, cu drag, Laura


Laura stiu ca e greu dar trebuie sa te gandesti asa cum a spus cineva mai sus ,ca ,macar,e intr-o anumita ordine.doliul nu tine un an...ramane mereu...
eu am purtat cateva luni negru pana sincer,am realizat ca amintirea e mai de pret...mama insa,a purtat vreo 2 ani.
fii tare laurici si sa le fie tarana usoara la toti cei dragi care ne parasesc indiferent de varsta.
pupici
  citeaza   raspunde

.... pentru ce l ce pleaca ... e bine si a terminat programu....
nu l plange, il opresti din alt program!
ajuta l prin vorbe bune!
  citeaza   raspunde

++++ Condoleante si flori pe mormantul lor! Acelor morti.++++ Doliul este in suflet! Nu in pomenile care se fac azi cu fast sau cu hainele negre,pe care eu le urasc))!! Mortii au nevoie de liniste de o rugaciune de la cei dragi, de o lumanare aprinsa, care sa le lumineze calea. N am avut bunici, au murit cand eram mica.Am avut 2 surori,au murit si ele mici.Socrul mi a murit in 1977, in 1980 a murit apoi tata la 68 ani , amandoi, au plecat repede la aceeasi varsta, Apoi ,,, fratele meu in 20 mai 1982, ,,,,,avea 35 ani, ea 32 ani fetitele 8-9 ani, i am gasit dupa 4 zile morti toti 4 in casa,,, au fost omorati dormind ,,, la miezul noptii, cand Satan i a luat mintile , mamei si sotiei lui omorandu i cu sange rece, apoi ea,,,s a spanzurat.Sunt aproape 39 ani si doliul dupa ei este inca in suflet!
++++Domnu sa i odihnesca si sa i ierte! ++++ Au trecut multi ani.. De atunci,, ea n a lasat nimic scris, sa se justifice, pt, fapta ei si noi ,cei care mai suntem avem doluil in suflet. N o sa i uitam niciodata! Dar,,,,, nu trebuie > pt, ca lacrimile celor dragi ii ard! Am fost la un medium in 1983, si am vb, cu duhurile lor ,iar fratele mi a zis;;;>ca lacrimile ei il ard.Iti doresc, sanatate si tarie de a duce mai departe dupa cei plecati>Mami a plecat de pe pamant la 80 ani. ++++++ DOMNU SA NE ODIHNEASCA MORTII!!++++++
  citeaza   raspunde

De la: Jojolin, la data 2011-03-27 10:43:28++++ Condoleante si flori pe mormantul lor! Acelor morti.++++ Doliul este in suflet! Nu in pomenile care se fac azi cu fast sau cu hainele negre,pe care eu le urasc))!! Mortii au nevoie de liniste de o rugaciune de la cei dragi, de o lumanare aprinsa, care sa le lumineze calea. N am avut bunici, au murit cand eram mica.Am avut 2 surori,au murit si ele mici.Socrul mi a murit in 1977, in 1980 a murit apoi tata la 68 ani , amandoi, au plecat repede la aceeasi varsta, Apoi ,,, fratele meu in 20 mai 1982, ,,,,,avea 35 ani, ea 32 ani fetitele 8-9 ani, i am gasit dupa 4 zile morti toti 4 in casa,,, au fost omorati dormind ,,, la miezul noptii, cand Satan i a luat mintile , mamei si sotiei lui omorandu i cu sange rece, apoi ea,,,s a spanzurat.Sunt aproape 39 ani si doliul dupa ei este inca in suflet!
++++Domnu sa i odihnesca si sa i ierte! ++++ Au trecut multi ani.. De atunci,, ea n a lasat nimic scris, sa se justifice, pt, fapta ei si noi ,cei care mai suntem avem doluil in suflet. N o sa i uitam niciodata! Dar,,,,, nu trebuie AM SCRIS >> ??????????????CE???????????????? IAR MI AI TAIAT PAUULLA???? > pt, ca lacrimile celor dragi ii ard! Am fost la un medium in 1983, si am vb, cu duhurile lor ,iar fratele mi a zis;;;>ca lacrimile ,,,, >>CUI PAUUULLLA>> ??????? ((a mamei)))ei il ard. Iti doresc, sanatate si tarie de a duce mai departe dupa cei plecati>Mami a plecat de pe pamant la 80 ani. ++++++ DOMNU SA NE ODIHNEASCA MORTII!!++++++
((()))) SI DIN ACEASTA POSTARE IMI TAI >???????????(((SCARBA)))!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
  citeaza   raspunde

Dolui se poarta ptr. ca prin pocainta din timpul doluiului,sa-i fie iertate pacatele celui decedat ,in ceruri!Asa zice preotul!se stie ca atunci cand tii doliu,nu chefuiesti,mergi mai des la biserica,tii post..su astea toate ca sa-l ajuti pe cel decedat,la judecata lui de apoi!Fiecare ,insa ,face cum crede de cuviinta!Dar un sfat de la preot,ar fii cel mai indicat!!
  citeaza   raspunde

Pe 25.06.2011 se fac 6 ani de cand a murit Tata.Nimeni nu s-a asteptat,a favut infarct,in 10 minute,era ok...si in ziua de azi ..parca s-a intamplat ieri...tot nu mi-a trecut..era Tata,intelegi...dar ramane acolo in sufletul meu si va fi mereu cu mine...nici acum dupa 6 ani nu pot vorbi despre el fara sa bufneasca plansul,dar viata a mers inainte,cu bune si rele,si asa trebuie sa mearga.In anul in care a murit ,dupa o luina si jumatate,cea mai buna prietena a mea avea nunta,initial nu am vrut sa ma duc dar se supara,am fost alaturi una de alta in cele mai grele momente,trebuia sa-i fiu alaturi si in cea mai frumoasa zi din viata ei,m-am dus chiar daca m-am imbracat in negru,deci trenuie sa treci mai departe...viata merge inainte.
  citeaza   raspunde

Parerile ,cred eu, sunt impartite. Si fiecare crede ceva. Ca daca esti in negru ii tii pe cei plecati in intuneric, ca daca plangi ii ard lacrimile. Ca daca nu dai pomana nu trec vamile sau sufera. Am citit mult in ultimele luni. (pentru ca inainte de a o pierde pe mami meu am pierdut serviciul) Am inteles ca suntem energie, ca totul de fapt se transforma dintr-o forma in alta forma. Poate asa cum zice DANG in ,,alt program". Incerc sa ma consolez, din ce am citit , parca nici nu am cea mai mare suferinta! Am uitat cum se spune: sa nu uitam de cei mai tristi ca noi! Imi pare nespus de rau de tragedia groaznica prin care ai trecut JOJOLIN! Am inteles de la voi toti ca doliul e de fapt durerea din suflet care trece si nu prea. De fapt asa simt si eu .Doream sa stiu daca e normal asa(pentru ca doare al naibii de tare!) sau e o exagerare a mea. Va multumesc pentru incurajari si pentru toate cuvintele! De purtat il puram, doliul, dar dupa ce-l lasam, cum ne purtam noi, cu noi si cu ceilalti? Nu cred ca putem relua viata , pur si simplu de unde am lasat-o. Sau putem? Cu drag, Laura
  citeaza   raspunde





...Nu plingeti ! Eu din ceruri va privesc,
Vreau liniste ! Lasati-ma sa ma odihnesc !
Eu,sint acasa aici,in cimitir...
Voi,veniti in vizita cu flori,ca orce musafir....


Pentru toti care si-au spus povestea dureroasa,cu sufletul plingind,cu inima ranita ce n-a putut nici dupa trecerea timpului sa fie acoperita de petale de flori spre a se vindeca...pentru voi,sincere condoliante !
  citeaza   raspunde




















































Imi e mult mai usor sa fiu cu garda jos aici printre voi , draga Laura si mie mi-au murit amandoi parintii , mama la 39 de ani, chiar de ziua mea de nastere acum 22 de ani , era o femeie frumoasa in ciuda bolii , cancer , tata a mai trait 7 ani jumatate dupa aceea , stop cardiac , am facut pomeni peste pomeni, pt ca asa e obiceiul, asa e bine , asa trebuie , dar uneori imi venea sa urlu la propriu si nu-i mai suportam sa-i vad cum se imbuibau . Iti doresc sa fi tare , sa te gandesti la faptul ca ai fost norocoasa ca ai avut parinti buni, ca te-ai bucurat de dragostea lor, de mangaierea lor , de grija lor, nimeni in lumea asta , in viata asta, nu o sa-ti mai fie pt tine asa cum au fost ei , umpleti sufletul cu dragostea pt copilul sau copiii tai si mai ales fi tare de dragul parintilor tai , cat de curand vor aparea si profitorii, sper sa nu . Iti doresc din tot sufletul multa putere , de dragu parintilor tai , Dumnezeu sa-i odihneasca .
















  citeaza   raspunde

243, cati ani ai , daca nu te superi? condoleante si multa putere... sa stii ca puterea e la Dumnezeu...toata
toti avem momente cand trebuie sa urlam... e bine sa urli...raspicat...mie mi-a facut bine, de cele mai multe ori
iti doresc tot ce e mai bun pentru tine pe lumea asta
  citeaza   raspunde

imi este mult mai usor sa fiu cu garda jos aici printre voi , draga Laura , si mie mi-au murit ambii parintii , mama la 39 de ani, in urma cu 22 de ani - cancer , in ciuda bolii era inca o femeie frumoasa , a murit de ziua mea de nastere, tata a mai trait 7 ani jumatate , am facut pomeni dupa pomeni, m-am luat dupa toate masterele ca sa fie bine , uneori imi venea sa urlu la propriu cand ii vedeam cum se imbuibau. De dragul parintilor tai iti doresc sa fi puternica . DUMNEZEU SA -I ODIHNEASCA , e foarte important pt tine sa iti indrepti caldura sufletului catre copil sau copii . Pentru sufletul tau si pentru mangaierea ta gandeste_te ca ai avut doi parinti buni , ca ai avut parte de dragostea lor de mangaierea lor , de grija lor, pt ca nimeni in viata asta asta nu o sa iti mai fie asa ca mama si tata , incearca sa umpli golul cu dragostea pt copilul tau sau pt cine merita . Multa putere suflete iti doresc . Sincere condoleante .
  citeaza   raspunde

Multumesc dor 72 , nu stiu de ce dar m_a cam rascolit un pic Laura si m-am zapacit cu mesajul asta . sunt de serviciu si nu mi_am baut cafeaua.
  citeaza   raspunde

Vad ca e multa durere in jur.Imi pare nespus d rau garbo174243 ca te-am rascolit si te-am facut sa-ti amintesti lucuri durroase. Pomeni? Hm ,noi(eu, fratele si sotul ca dor noi nai suntem in familie) am facut asa: dupa imnormantare ne-am intors acasa unde pachete cu mancare erau pregatite, a citi preotul si le-am impartit vecinilor. Nu mese intinse, nu vase , nu haine sau mobile date de pomana... Si asa nu mai vedeam de durere si de plans , daca se mai adunau si la masa cum zici, urlam! Apoi la 40 de zile, la parastas la fel: am aranjat pe tavi cu servet 3 feluri de macare, desert si vin si le-am lasat acolo unde am stiut ca ar fi vrut ea. Ca au mancat, ca au aruncat, nu stiu , macar nu am vazut. Daca ar fi dacut sa-mi treaca durerea si dorul ar fi avit sens asa... April77, multumesc. Multumesc tuturor, poate resusec sa iau ceva din sfaturile voastre si sa trec , vorba vine, ca stim cu totii ca nu trecem peste, doar ,,incapsulam" durerea. Cat despre copii, fiul nostru are 20 de ani, are viata lui, in toamna pleaca la studii afara. Eu voi incerca sa incep sa traiesc pentru mine. Am trait ani de zile pentru copil, pentru a-l creste si apoi dupa ce a plecat tata , pentru mama . Starea sanatatii ei era fragila si in timp si fara sa realizez a devenit ea copilul si eu ...De asta, cred mi-e asa de greu. Cu tot dargul, tuturor, zile senine si multe bucurii! Laura
  citeaza   raspunde

bine faci...

traieste si tu pt tine nitel....
  citeaza   raspunde

dar si faptul ca a trait pentru familie si copil...tot pentru ea se cheama ca a trait...eu asa zic

243...toti avem nivoie de momente in care sa lasam povara jos...ajuta...chiar foarte mult...iar faptul ca cineva iti impartaseste sentimentele, te ajuta sa intelegi ca exista un rost la viata asta...
nu ar trebui sa ne sfiim sa aratam ca avem si slabiciuni...dimpotriva...asta e semn de putere, de forta de a merge mai departe
pe mine nu m-a rascolit mesajul, am trait si tristetea cu bucurie, daca puteti intelege sentimentul... in sensul ca am dat culoare vietii mele si vetii familiei si m-am bucurat de tot ce am primit...
dar niciodata nu imi dispar imaginile parintilor din creier...ii aud razand, rememorez clipele frumoase, amintiri...asta e frumusetea... sa stii sa cauti frumosul in tristete...
va doresc tuturor, tot ce e mai bun...
  citeaza   raspunde



Mare dreptate ai...
  citeaza   raspunde

comme d'habitude
stii si tu ca adevarul e mereu cea mai reusita minciuna
iar eu, asa bataioasa cum ma vezi (uneori) nu mi-am ascuns niciodata slabiciunile
daca a trebuit sa plang , am plans, daca a trebuit sa ma bat, m-am batut, daca a trebuit sa capat, am primit... pentru ca asa am simtit in momentele alea...
  citeaza   raspunde

nu o sa treaca...
l am pierdut pe tata recent si in orice clipa libera imi amintesc de el si incerc sa l simt aproape
ma gandesc ca este plecat intr-o calatorie si in curand ne vom revedea...

gandeste te ca intotdeauna va fi cineva langa tine
  citeaza   raspunde

De la: ginafree2g, la data 2011-03-31 15:56:19nu o sa treaca...
l am pierdut pe tata recent si in orice clipa libera imi amintesc de el si incerc sa l simt aproape
ma gandesc ca este plecat intr-o calatorie si in curand ne vom revedea...

gandeste te ca intotdeauna va fi cineva langa tine


al meu tata mergea foarte des in delegatii in tara si in afara;dupa ce l-am ''pierdut'',timp de vreun an si jumatate am avut impresia constant ca e intr-o delegatie de-a lui.nu imi impuneam asta,dar dupa 20 de ani de delegatii,subconstientuu devenise un disc zgariat in privinta asta
sa se odihneasca in ceata dreptilor toti cei dragi plecati dintre noi
  citeaza   raspunde

Iasomia, chiar asa am de gand sa traiesc pentru mine, multumesc! Dor72, asa-i am trait pentru familie, dar e cazul sa traiesc si pentru mine. Si stiti ceva? Ma doare de-mi vine sa urlu cat e ziua si noaptea de lunga ca au plecat! Si apoi imi zic: traieste! Dar e si asta tare greu! si o sa-mi ziceti ca , ce mai e greu?Asa-i, viata e grea, dar si frumoasa! Si Gina, sigur nu o sa treaca, cum am mai spus se va incapsula . Va multumesc pentru toate sfaturile . Nici nu stiti cat bine mi-ati facut! Cu tot dragul, Laura
  citeaza   raspunde

De la: vitan, la data 2011-03-25 16:17:09 In urma cu multi ani l-am pierdut pe tata. Ne ramasese mama , insa cu putin timp in urma am pierdut-o si pe ea. Prea repede si prea brusc.(59 de ani mi se pare repede!). Golul durerea, doliul sunt poveri prea mari. Am simtit durere si gol si cand s-a dus tata, dar parca nu asa! Altfel parca am trecut perioada.Cum sa atenuez durerea? si de ce doare acum ami mult?



Mama,a fost si va ramine mereu,
Ingerul,aplecat deasupra patului meu
Zina,ce m-a veghea in somn
Si-mi spunea povesti ca sa dorm.

Ea,m-a invatat sa ma rog la Dumnezeu
La iconita de la capul meu
Cu durere la ea ma gindesc
Si caut pe cer,intr-o stea s-o gasesc
  citeaza   raspunde

O, april77, mi-au dat lacrimile! Lacrimi calde si triste! Asa e , mama a ramas cu mine. O parte din ea.Si cand mi-e dor imi amintesc ca ceva din ea, e cu mine , ma uit la o poza si ... nu trece ,se atenueaza. Chiar daca stiu ca s-a eliberat de boala si durere, ca e bine unde e ,ca ne vegheaza, tot ma doare ca a plecat. Si tot voi plange. Lacrimile noastre, mami, la va strege revederea! Asa simt eu. Multumesc april77. Cu drag, Laura
  citeaza   raspunde

Raspunde Varianta pentru tiparire   
Mergi la: