ghid pentru o viaţă împlinită
Info
x
info
 
 


Info
x
info
 
 

Divortul este o solutie?

Voteaza
*****Scor: 5 din 0 voturi
 

ms seby pt interesul acordat temei
la gradi nu il mai duce, si mai mult nu mai iese cu copilul din casa, ca l-am urmarit mereu sa vad daca iese pe afara macar sa il vad,
oricum gradi s-a terminat, e vacanta, dar de o luna e treaba si de atunci nu il mai duce
sunt 100% convinsa ca eu o sa castig copilul si ca totul o sa fie bine pana la urma , insa pana atunci dorul de copilul meu ma usuca
apropo andra el chiar isi iubeste copilul, asa cum spuneai si tot ce face o face din neputinta in fata careia se vede stiind ca eu o sa castig copilul, de asta si lungeste de divort, trage de timp pt ca atata timp cat suntem casatoriti poate sa stea la el fara probleme
multumesc lui dumnezeu ca am resursele materiale sa dau si la executori si pe unde trebuie sa imi iau copilul , desi nu am ajuns inca in starea in care sa intru peste el in casa sa il iau, si asta de dragul copilului sa nu asiste la violente si sa nu il supun la prea mari traume, credeti-ma ca nu mai am mult si acolo o sa ajung, ca alternativa ar fi sa stau sa imi vda copilul cum este intors impotriva mea.De fel eram o mama excesiv de grijulie si chiar puneam accent f mare pe educatia fiului meu, pe orice detaliu care trebuia sa il stiu ca sa imi educ copilul cat mai bine. Aproprierea dintre mine si copil era imensa, tin minte ca ta-so era gelos pe mine ca ma iubeste mai mult pe mine copilul si ca la el nu vine niciodata din propria lui initiativa sa il pupe, numai de fusta mea se tinea.Si totusi trebuie sa recunosc ca erasi el un tata grijuliu si se implica in cresterea lui corespunzator, cu functia detinuta de ''tata'' il plimba, ii facea baita, se juca cu el, si asta zilnic nu cand isi aducea aminte.De ce s-a ajuns aici, nu stiu sa va explic, adik la stadiul in care sa nu ma lase sa il vad si sa mi-l ia.Mi-am pus de multe ori intrebarea asta, el nu mai vb cu mine, nu mai rasp la tel, nu mai stiu mare lucru de el, si tare mi-e teama.
Va pup pe toate si multumesc inca o data pt interesul acordat temei.

  citeaza   raspunde

am uitat sa mentionez, de dat i l-am dat eu de buna voie, deci mi-am facut-o cu mana mea, fara sa banuiesc ce avea de gand sa fac, in ideea sa petreaca o zi impreuna, ca i-ar face bine copilului
  citeaza   raspunde

vasi, mi-a placut ideea cu "recuperatorii"...
ella, dar sotul tau din ce traieste daca nu munceste? si atunci din ce intretine copilul? sau s-a mutat la parintii lui si acestia muncesc, sau are niste bani pusi deoparte din care traieste acum!!!
ma gandesc ca daca munceste, poate iti poti lua copilul atunci cand este el plecat...
stiu ca ti-e greu sa spargi usa si sa-ti sperii propiul copil, dar cateodata esti pusa intr-o asemenea postura, incat trebuie sa uiti de maniere si sa te gandesti cat de bucuros va fi copilul sa te vada...

  citeaza   raspunde

andra, o asemenea violenta nu mi-ar surade nici mie in procesul pentru costodia copilului, cei de la autoritatea tutelara ar fi pe capul meu ca traumatizez copilul. exista insa si situatii in care as putea sa il iau fara ca el sa asiste la aceste scene.
una peste alta pana la urma tot il iau numai ca ideea de la care am inceput era daca stie cineva ce as putea face sa trec mai usor peste asta, cat timp copilul meu nu e cu mine, pt ca ma usuc pur si simplu de dorul lui.
as vrea sa sar peste detaliile legate de situatia mea cu el, sunt dureroase si ''dau raportul'' zilnic prietenilor, care incearca cum pot sa ma aline, dar starea mea este in general foarte proasta. fiecare relatare a noutatilor catre prietenii mei este o retraire a unor evenimente dureroase, si trebuie sa fac asta de nenumarate ori pe zi, caci toti vor sa stie ce am mai facut, pana la urma i-am facut sa inteleaga ca numai povestindu-le imi este rau caci retraiesc momentele respective atunci cand povestesc
va multumesc din suflet pt interesul acordat temei dar credeti-ma ca nu vreau sa intru in detalii
tot ce va cer este un sfat cum sa trec mai usor peste perioada asta, daca imi dati vre-o idee ce sa fac, cum sa mai uit.
sau poate e imposibil?????????????/
  citeaza   raspunde

nu vreau sa te descurajez si mai tare dar in calitate de mama mi-ar fi pur si simplu IMPOSIBIL sa uit sau sa stau fara copilul meu chiar daca as merge in audienta si la presedintele romaniei sa-mi recuperez copilul sincer cand e vorba de sebi uit de maniere si de tot ce inseamna politete atunci cand mi se pare ca este in pericol .
in calitate de femeie pentru a reusi cat de cat sa traiesti in armonie cu tine insati ca sa zic asa incearca sa faci ceea ce iti place sau sa faci ceva din ceea ce-ti aduce impacare sufleteasca cel putin pe moment.
  citeaza   raspunde

as mai avea o intrebare dar daca divortul asta dureaza 2-3 ani ce faci mergi in clasa I in calitate de spectator????in loc sa mergi ca MAMA si daca tot zici ca era atat de atasat copilul de tine nici nu vreau macar sa ma intreb oare cum se simte el fara tine?oare ce e in inimoara lui acum?iar cei de al autoritatea tutelara nu e pe capul tatalui ca-si traumatizeaza si sechestreaza propril copil?????
nu vreau sa te superi pe noi dar pur si simplu tu ne-ai cerut ajutorul si noi ca de obicei intoarcem problema pe toate fetele iar tu selectezi ce e mai bine si ce nu pentru tine
  citeaza   raspunde

eu, cand eram suparata rau pe viata, munceam de dimineata de la 6 pana seara 9, si cand ajungeam acasa nu mai aveam putere sa ma gandesc la problemele mele...
  citeaza   raspunde

prietenii incearca sa ma scoata din casa ca ma vad cum ma usuc de la o zi la alta, am slabit 12 kilograme intr-o luna, insa cum ies din casa vad un copil care striga ''mami'' si tresare inima in mine intorc capul imediat zicand ca e sebi al meu.
asta cu iesitul nu este o solutie pt ca nu ma simt bine
mai nou a dus copilul de acasa si nu mai stiu nici unde este , asa ca in multe nopti mi se intampla sa ratacesc pe strazi sa vad daca dumnezeu imi scoate in cale masina fostului sot si daca cumva ma duce la locul unde s-or fi mutat
simt ca imi pierd mintile, citesc despre situatii asemanatoare cu a mea sa vad daca altcineva a gasit o solutie cum sa treaca mai usor peste perioada asta, cam asta cautam eu cand am dat de voi
vizitam site-ul si inainte dar cautand retete de papica si informatii despre copii nu pe forum
sa fereasca doamne doamne pe oricine de ce traiesc eu si bucurati-va de ingerasii vostri
  citeaza   raspunde

imi pare sincer rau ca trebuie sa induri atata durere nefiind alaturi de unicul tau copil si sper ca intr-o zi vei gasi o solutie de a-ti aduce copilul acasa,singurul lucru pe care il poti face e sa te rogi la bunulDUMNEZEU sa se faca lumina si pe strada ta l
  citeaza   raspunde

Imi pare rau pt durerea ta dar vreau sa fii mai curajoasa si mai practica in tentativele tale de a`ti recupera copilul .
Hai sa`ti dau o ideie:cand mergi cu executorul si politia la usa lui, ia cu tine un cameraman sa filmeze actiunea si spune`le ca imaginile vor ajunge la antene si la pro-tv ,astfel ei se vor simti incurajati sa sparga usa ,in cazul in care au voie sa faca asta.
O alta ideie,nebuneasca ce-i drept,as infiltra pe una dintre prietenele mele in cercurile in care se misca el,sa-i faca ochi dulci si sa`i aline sufletzelul tulbure,sa`i spuna cat e el de minunat, .....,i-ar surade ideia cu siguranta si tu ai avea acces la informatii.
Alta ideie nebuneasca,as amplasa o camera wirless de`aia micutza finutza intr-un copac din fata blocului unde loc copilul,m-as duce numa noaptea s-o verific.
As inchiria daca exista o garsoniera chiar in blocul respectiv si-as sta numa la geam dupa perdea.
Dupa ce mi-as recupera copilul,pe 50 roni,orice tzigan e dispus sa`i arda o bataie buna ,asa sa`mi simt sufletul impacat,nu m-as supara sa`i scoata si-un ochi.
Sper ca te`am incurajat.
  citeaza   raspunde

Nu pot sa cred ca exista asemenea oameni si situatii! Incearca sa te pregatesti fizic si psihic pentru perioada in care il avei avea aproape pe copil!pregateste-i camera .renoveaz-o,citeste carti care ar putea sa te ajute in cresterea si dezvoltarea lui.Gandeste-te ca si copilul va avea nevoie de o perioada de sustinere pentru ca si pentru el aste destul de greu.dar anumiti oameni nu pot intelege asta!orgoliul e mai presus de orice.iti urez putere sa treci peste aceasta perioada si avem incredere in tine ca o vei face!
  citeaza   raspunde

dragele mel in momentul in care eu am fost cu executorul la usa, cred ca erau acasa si nu au raspuns
ulterior insa ei s-au mutat cu totii de acolo, si parintii lui care ingrijesc de copil impreuna cu copilul meu sunt pur si simplu disparuti
i-am cautat la toate rudele, la tara, la cealalta tara, etc, la sora lui, peste tot, pur si simplu sunt de negasit.
asa ca nu am ce face nici cu tiganii nici cu executorul
am fost la politie sa reclam acest fapt si au zis ca nu au ce face,
am fost sa le spun ca ma ameninta la telefon , etc, au zis ca e cuvantul meu impotriva cuvantului lui si ca nici o sesizare nu pot face pe tema asta
acum urmaresc toate pistele sa vad daca pot sa aflu unde sunt plecati fostii socrii si copilul, ca sa dau de copil
  citeaza   raspunde

aliceyvo, tot ce spui tu sa fac le-am facut deja, camera copilului este impecabila jucarille sunt peste tot si ma gandesc chiar sa mai arunc vre-o masinuta cu o rotita stricata ca sa ii cumpar altele, nu ca as mai avea unde sa le pun
caut pe internet psihologia copilului sa vda cum ii explic eu lui despre despartirea asta fortata de mine, nu am gasit cine stie ce in afara de faptul ca trebuie sa fi sincer cu copilul sa nu ii ascunzi adevarul ca pana la urma o sa digere situatia
am inteles ca nu trebuie sa ii vorbesc urat despre tatal lui oricat de adevarat ar fi, pt ca relatia lor trebuie sa continuie, peste suferinta mea.
inca ma gandesc daca acesti psihologi au dreptate sa imi recomande sa tina copilul legatura cu tatal lui in conditiile in care stiu sigur ca el ii baga tampenii in cap copilului despre mine.
eu as putea sa sufar si sa fac ce e bine pt copilul meu insa el nu e in stare de asa ceva pt ca ........ nu stiu de ce probabil de ingust la minte
multumesc inca o data tuturor pentru sustinere dar e al naibii de greu.
  citeaza   raspunde

pacat... mare pacat...
sunt convinsa ca daca acum 3 ani iti spunea cineva de un caz asemanator, nu te gandeai ca ti s-ar putea intampla tie asa ceva...
i se poate intampla oricui, asta e nenorocirea...
nu putem decat sa te incurajam ca totul o sa fie bine, pana la urma... stiu ca pe tine ASTEPTAREA asta te omoara, dar daca ai epuizat toate posibilitatile legale, nu cred ca mai ai ce sa faci...
  citeaza   raspunde

Suntem alaturi de tine. Atat cat putem. Fii tare asa cum spune si andracalin, Dumnezeu nu te va lasa. Oricum nu inceta sa il cauti sa vezi unde se afla baietelul pentru ca exista intr-adevar posibilitatea ca el sa ii otraveasca mintea cu minciuni, e bine ca baiatul sa nu uite ca existi sa nu creada ca de fapt tu l-ai parasit. Fii tare! Te asteptam sa ne spui ce ai mai facut.
  citeaza   raspunde

va povesteam ca eu i-am dat copilul cu mana mea , in ideea sa petreaca copilul o zi cu tatal sau, si ca ulterior el nu mi l-a mai adus
un vechi proverb spune: FACEREA DE BINE E PUTERE DE MAMA
lasand modestia si vobele false la o parte parerea mea este ca niciodata un tata sau bunicii nu o sa suplineasca implicarea unei MAME in cresterea si educarea copilului sau.
disperarea mea continua insa starile mele de rau le-am ameliorat cu xanax, stressvit si multe vitamine
am slabit 13 kilograme in timpul asta, si cantarul continua sa scada.
mereu imi pun speranta in ceva si mereu sunt dezamagita ca nu se rezolva nimik.
imi mentin insa speranta ca pana la urma o sa se rezolve ceva si o sa rasara soarele si pe strada mea, desi ma asteapta ani buni de suferinta, adaptare, etc.
si toate astea pentru ca am fost om cu tatal copilului si am acceptat sa i-l dau sa se plimbe impreuna, asa ca revin la ce am spus: facerea de bine e putere de mama
  citeaza   raspunde

Nu stiu cum stai cu banii, daca ai putea sa angajezi un detectiv particular sa dea de urma lor. Sau cineva cunoscut tie, care sa te ajute. Este greu, ca Mama sa treci prin asa ceva. Ai dreptate niciodata nimeni pe lumea asta nu va putea sa o inlocuiasca pe MAMA. Te rog, fii tare...ptr copilasul tau si ptr Tine, nu iti pierde speranta. Totusi de ce nu te duci la Politie, da-l in urmarire, nu stiu ce sa iti zic, imi pare tare rau ca treci prin astfel de momente, dar va veni clipele bune, vei vedea, va rasari soarele pe strada ta. Abea astept sa ai copilasul aproape. Sa ne spui ce ai mai facut. Fii tare...nu esti singura....
  citeaza   raspunde

si sa zicem ca detectivul particular il gaseste... daca nu da drumul la usa si nici executorul nu sparge usa, atunci la ce bun?
  citeaza   raspunde

Imi pare rau pt tine Ella 28 ca treci prin asa clipe grele si e adevarat,trebuie sa fi tare pt ca o rezolvare se va gasi. Sunt sigura ca Dumnezeu iti va da putere si ajutor sa treci peste toate,ai incredere il El.
Ideea cu detectivul nu e rea,bun,ai dat de el dar trebuie gasita o solutie pt a-ti recupera copilul.
Nu am fost pusa in situatie si nici nu cunosc legile dar daca il denunti ca ti -a rapit copilul ?( nu am citit tot ce s-a postat in cazul in care s-a mai spus acest lucru).Si ma intreb ,executorii astia,dau afara oamenii din casa,le sparg usile ca sa intre si in cazul tau nu fac nimic????
Pai daca o sa dai de el,ia tu oamenii tai( prieteni ,rude ) si da tu peste el si ia-ti copilul inapoi.legea e de partea ta doar ca nu o pune nimeni in practica.
Si nu uita ca noi,mamele avem un instinc aparte cand e vorba de copiii nostri si trecem peste orice pt binele lor si suntem in stare de orice pt ei.asa ca ,fi puternica si nu te lasa.cumva o sa dai de el .
  citeaza   raspunde

situatie e ceva mai complicata, am incercat sa mi-l iau cu cativa '' prieteni'' insa nu se poate pur si simplu intra peste ei in casa, ca ar fi caz penal, asa ca a trebuit sa astept pe la scara blocului atunci cand erau acasa.
am facut-o si pe asta insa in final pur si simplu a plecat de acasa si nu mai sunt de gasit
suferinta mea e mare ca eu stiu ca sebi meu plange ca vrea la mami, ca era nerabdator sa mergem la mare, ca era fericit ca trebuia sa aiba serbare la gradi si nu a mai ajuns, etc, si stiu ca si el sufera dar ta-so e atat de incuiat la minte incat zice ca o sa treaca copilul peste toate astea, ca el vrea multe, dar el(tatal) stie ce e cel mai bine pt copil.
pur si simplu nu vrea sau nu poate sa inteleaga ca un copil are nevoie de mama, inzecit mai mult decat de un tata si ca dupa toate lucrurile astea copilul are de suferit si acum si in viitor.
  citeaza   raspunde

inca ceva: in cazul in care persoana care a deschis subiectul se supara, am deschis un nou subiect: divortul pentru mine a fost o solutie, unde am putea sa continuam discutiile, repet in cazul in care se doreste ca aici sa se discute despre subiectul propus de cine l-a deschis
  citeaza   raspunde

dragele mele va spuuneam ca o sa va tin la curent cu ce se mai intampla,
ei bine, va vine sa credeti sau nu la judecatorie i s-a incredintat tatalui copilul
ma intrebati cum? cred ca stiti singure raspunsul: asta este justitia din romania: cu drepatatea mori in mana, altele sunt caile de castig
urmeaza recurs la tribunal si dupa aceea la curtea de apel, si de-abia la curtea de apel ramane definitviv
ordonanta mea presedintiala prin care copilul trebuie sa ramana in grija mea ramane in picioare dar eu tot nu reusesc sa imi iau copilul
pur si simplu pleaca cu el ba la tara, ba la munte, la mare, la vecini etc
  citeaza   raspunde

asta e rapire de persoana totusi... ce ar fi sa il dai in judecata pe baza asta?
  citeaza   raspunde

este pinicuta intr-adevar., am facut plangere penala impotriva lui la politie, de unde se urmeaza o procedura si uite asa stam sa se indeplineasca procedura, si treaba asta dureaza luni de zile
luni in care eu stau fara copilul meu
  citeaza   raspunde

foarte trist sincer si cel mai trist e ca nu stii nimic despre copilul tau sau macar daca ai sti unde este sa-l poti vedea dar asa....
  citeaza   raspunde

Imi pare rau,sincer.E nedrept ca unui copilas asa micut sa i se ofere in loc de mama lui vie in trairi, o batrana molesita care sa ii faca educatia celor de 7 ani de`acasa.Eu zic sa`l cauti,sa nu te mai lasi in baza celor de la politie ca lor nu le pasa.Cauta`l la fortele de munca sa vezi unde lucreaza,,cauta pe la enel sa vezi unde`i vine factura la curent,sau la gaze,la telefon ori lui ori lu ma`sa.Oricum incepe gradinita din toamna si atunci poti sa vezi unde l-a inscris si sa ti-l iei sa te muti cu el in alt oras.Apoi sa umble el sa`si caute dreptatea pe la politie,pana s-or misca grasunii aia din scaune sa`l bage-n seama.In septembrie ai putea sa iei gradinitele la rand sa vezi daca e inscris k e musai sa`l inscrie undeva.
Si ma mir ca i s-a incredintat lui copilul din mom ce el nu are un domiciliu stabil,iar daca are,adresa tre sa fie scrisa in dosarul de la judecatoria respectiva.
  citeaza   raspunde

si parca el sta la domiciliul sau stabil, poate s-a mutat si el in alt oras cum ai sfatuit-o si tu pe mamica sa faca. ce scrie in dosar la judecatorie nu are nici o legatura cu unde se afla el acuma de fapt...
  citeaza   raspunde

Doamne fereste de asa ceva. Ella28 imi pare nespus de rau prin ce treci, dar pe mine nu ma mira decizia instantei, cine stie ce relatii au avut - intamplator cunoscsi eu un caz asemanator doar ca situatia parintilor e inversa - copilul are deja 15 ani, parintii divorteaza din cauza ca mama are o alta relatie, copilul vrea la tata unde a crescut si pana acum, care are casa propie, cunoasteti ca dupa 10 ani minorul este citat si intrebat cu cine doreste sa locuiasca si in mod normal dorinta copilului e decisiva in incredintarea lui, tatal vrea sa-i fie incredintat copilul, mama a plecat cu chirie si ea vrea copilul, eu sincer cred ca mai mult pt pensie alimentara, ei inchipuiti-va ca nu stiu din ce motive instanta a trecut peste dorinta copilului care la 15 ani se presupune ca are discernamant, stie f bine ce vrea si copilul a fost incredintat mamei. Bineinteles ca si aici urmeaza un apel si dup-aia probabil un recurs, stiti ce e cel mai drastic ca baiatul e in continuare la tata, dar tatalui ii opreste deja pensie alimentara si sa nu credeti ca mama are constiinta si-i da banii inapoi tatalui.
Ella28 dar oare nu merge sa-i deschizi proces pt nerespectarea hotararii judecatoresti? Dar sincer data fiind hotararea instantei pe fond, nu m-ar mira rezultatul. Sa incerci poate noul proces sa pice la un alt judecator.
  citeaza   raspunde

inca o data va multumesc pentru mesaje, sunt zile in care ma hranesc cu incurajarile voastre.
am depus plangere penala pt incalcarea hotararii judecatoresti la politie, insa procedurile ne omoara, trebuie sa mearga dosarul la prachet sa ia numar de inregistrare si abia apoi se va ocupa burtosul de acest caz, sunt deja doua saptamani tin sa mentionez si acel numar nu s-a dat. maine ma duc sa ma interesez ce dureaza atat.
iar finalitatea acestui lucru stiti care e ?
pt ca mi-a luat copilul si il tine departe de mama lui luni si luni de zile , pedeapsa ar putea fi intre 1-3 LUNI de inchisoare sau amenda contraventionala si cum e la prima abatere probabil nu o sa ii dea decat o amenda.
ce bine ca avem legi care sa ne apere si ca suntem contribuabili si sustinem financiar sistemul judiciar, nu degeaba urla mircea badea.
fac totusi chestia asta ca poate il mai costa ceva sa scape de situatie si il mai secatuieste financiar astfel incat sa am un avantaj pe viitor, macar financiar, nu ca nu l-as avea si de acum dar inca nu s-a ajuns la sumele care sa ne saraceasca definitiv, sper sa fie oricum el primul care ramane fara fonduri ca eu sa pot continua si el sa se dea batut pt ca nu mai are cu ce sa plateasca ''DREPTATEA''
  citeaza   raspunde

inca doua incercari sa imi iau copilul cu executorul judecatoresc, inca doua esecuri, am aflat mai nou ca politia de la sectia de executari silite este si ea mituita cumva si il instiinteaza ori de cate ori ma duc sa imi iau copilul. am vrut sa iau jandarmeria, insa se pare ca ar merge si politia si nu ar schimba cu nimic situatia.incerc sa strang leu cu leu sa angajez un detectiv ceva, dar sunt foaarte scumpi, m-ar costa cam 2000 de euro doua saptamani de supraveghere, si fara ganrantii ca pot sa imi iau copilul dupa asta
plus ca nu stiu daca nu o sa vina si el dupa mine dupa aceea sa mi-l fure din nou, doamne ce situatie fara iesire, simt ca imi pierd ultimele forte, simt cum seaca energia din mine.
eu sunt de parere ca exista cate o solutie la orice problema si ca numai daca ramai concentrat o poti gasi, dar e al naibii de greu sa faci asta cand nici sa mananc nu pot ca ma simt cumva vinovata, nestiind daca copilul meu a mancat azi sau daca ii lipseste ceva asa ca sansele mele de a ramane concentrata asupra problemei scad si ele de la o zi la alta.
daca va mai ganditi la ceva, sau mai stiti vreun caz asemanator, sunt deschisa la sugestii. va pup pe toate si multumesc pt incurajari
  citeaza   raspunde

Raspunde Varianta pentru tiparire   
Mergi la: