Parintele Nicolae Steinhardt,despre trufia succesului si inchipuirea elevarii.

Parintele Nicolae Steinhardt,despre trufia succesului si inchipuirea elevarii.

"Cînd un om reuºeºte sã facã ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe sã lucreze trufia. Cel ce slãbeºte, se uitã cu dispreþ la graºi, iar cel ce s-a lãsat de fumat rãsuceºte nasul dispreþuitor cînd altul se bãlãceºte, încã, în viciul sãu. Dacã unul îºi reprimã cu sîrg sexualitatea, se uitã cu dispreþ ºi cu trufie cãtre pãcãtosul, care se cãzneºte sã scape de pãcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuºim, ne poate spurca mai ceva decît pãcatul însuºi. Ceea ce obþinem se poate sã ne dea peste cap reperele emoþionale în aºa manierã încît ne umple sufletul de venin. Banii care vin spre noi ne pot face aroganþi ºi zgîrciþi, cum succesul ne poate rãsturna în abisul înfricoºãtor al patimilor sufleteºti. Drumul cãtre iubire se îngusteazã cînd ne uitãm spre ceilalþi de la înãlþimea vulturilor aflaþi în zbor. Blîndeþea inimii se usucã pe vrejii de dispreþ, de urã ºi de trufie, dacã sufletul nu este pregãtit sã primeascã reuºita sa cu modestia ºi graþia unei flori. Tot ce reuºim pentru noi ºi ne aduce energie este menit a se întoarce cãtre aceia ce se zbat, încã, în suferinþã ºi-n pãcat. Ochii noºtri nu sunt concepuþi pentru dispreþ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se cãzneºte sã iasã din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare ºi în dãruire pentru cei din jur. Dacã reprimi foamea în timp ce posteºti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o sã viseze mîncãruri gustoase ºi alese, mintea o sã simtã mirosurile cele mai apetisante chiar ºi în somn, pentru ca, în ziua urmãtoare, înebunitã de frustrare, sã compenseze lipsa ei printr-un dispreþ sfidãtor faþã de cel ce nu posteºte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului ºi a izbînzii trufaºe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rãmîne trufie, iar sentimentul frustrãrii o confirmã. Dacã ai reuºit în viaþã, nu te agãþa de nereuºitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului ºi patima înfumurãrii. Reuºita este energia iubirii ºi a capacitãþii tale de acceptare a vieþii, dar ea nu rãmîne nemiºcatã, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea ºi trufia reuºitei te coboarã, încetul cu încetul de pe soclul tãu, cãci ele deseneazã pe cerul vieþii tale evenimente specifice lor.

Slãbeºte, bucurã-te ºi taci! Lasã-te de fumat, bucurã-te ºi taci! Curãþã ograda ta, bucurã-te de curãþenie ºi lasã gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuºi l-a pus. Cãci între vecin ºi gunoiul din curte existã o relaþie ascunsã, niºte emoþii pe care nu le cunoºti, sentimente pe care nu le vei bãnui vreodatã ºi cauze ce vor rãmîne, poate, pentru totdeauna ascunse minþii ºi inimii tale. Între omul gras ºi grãsimea sa existã o relaþie ascunsã. O înþelegere. Un secret. Un sentiment neînþeles. O emoþie neconsumatã. O dragoste respinsã. Grãsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. ªi, în viaþa noastrã nu existã profesori mai severi decît viciile ºi incapacitãþle noastre. Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart ... este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie strica totul. Acum stiu, am aflat si eu... "