ghid pentru o viaƣă ßmplinită
Info
x
info
 
 


Info
x
info
 
 

POEZII

« Inapoi la blog | Toate blogurile | Toate posturile din 11 Mai 2010 | Trimite prin Y!M

Blogurile Garbo

Tipuri de cazi de baie in...
la 3 Aprilie 2019, 18:28
Concediul meu de vara
pianina la 2 August 2018, 17:58
Cum sa alegi un fotograf...
garbo_492045 la 31 Iulie 2018, 17:03
Ceai de slabit si...
EleonorRosu la 9 Mai 2018, 18:34
Multe restaurante italiene...
garbo_487470 la 12 Aprilie 2018, 14:44
Ai nevoie de un spatiu...
garbo_405905 la 12 Aprilie 2018, 13:19
Why Choose Cotton Bedding?
garbo_487057 la 6 Aprilie 2018, 13:28
Primavara
Ecoul la 3 Aprilie 2018, 22:11
parfumurile, obsesia...
c_mikka la 17 Martie 2018, 11:55

POEZII

PLAJA ÎN ZORI femeia stă întinsă la poale de cer, colb de soare adună în palmele-i dulci, râu de doruri îi circula prin artere și-n inimă i se topesc roci de dragoste din vulcanul spasmodic al iubirii. frigurile dragostei au prins-o numărând eșecurile și privind pescărușii ce-și iau zborul spre cerurile învolburate, în timp ce prin ochii ei, plopii marini trec ca niște amintiri în care iluziile dansează pe nisipul proaspăt al dimineții. speranță nouă, cânt de orhidee, vise prin care femeia preschimbă gândurile în coliere sau inele de aur cu care intră în altarul melancoliei, ținând între palme tâmplele păgâne care i-au ucis visele. ooo, voluptate, unde e zarea aceea când el îi întindea o floare și ea o punea în dreptul inimii ca scut? 8 mai 2010 nu mai scrieți poezii nu mai scrieți poezii, copii, stați mai mult în starea prepoetică, a fi poet înseamna a te ucide puțin câte puțin cu fiecare poem scris cu sângele tău. poemele sunt dărâmături, cărămizi dintr-un castel în flăcări, care încă nu s-a stins. cenușă care fumegă… poate că la sfârșit vă așteptă gloria, dar până atunci apasă pe noi o coroană de spini. 9 mai 2010 un pescăruș un pescăruș în cristalul aerului precum o lacrimă ce caută un chip. marea plânge fără cuvinte, crește frigul umbrelor în singurătatea nisipului. absența ta arde valurile învolburate și mă face să visez o madonă în ruguri de fum. 9 mai 2010 IAȚA A NAUFRAGIAT ÎNTR-UN OCHI viața a naufragiat într-un ochi, valurile sparg nava sub munții de apă, sentimentele se năruie, poezia se târăște prin valuri ca un pescăruș rănit care vrea să-și ia zborul; un fel de inocență demonică ce circulă prin sângele nostru, așteptând azurul cu căldura soarelui să-i ostoiască durerea. ochiul privește înăuntru la spectacolul sentimentelor, care dansează ca saltimbancii pe sârmă. irișii visează la singurătatea din gările pustii, în care fruzele plopilor tremurânde, foșnesc melancolic ca-n muzica lui Chopin. pe retină se amestecă imaginea femeii iubite cu acest naufragiu al vieții care încă mai spintecă solitar valurile albastrului, așteptând să înflorească agavele pe o dulce insulă a speranței. marți, 10 mai 2010 luna nopților de mai exista atâta singurătate in ea, deși veacuri întregi o umplură cu dragostea lor tinerii îndrăgostiți. exista atâta singurătate în acest aur încât luna nopților de mai nu mai e lună ci făclie de veghe peste triste morminte. există atâta singurătate în acest chip de fecioară încât veghea omenească a umplut-o cu plânsul străvechi al dragostei dintâi. exista atâta singurătate în sanctuarele ei încât lacrima femeii care așteaptă seara să viseze că de undeva vine iubitul în hlamindă s-o fure, se preface în rouă. deși salcâmii au innebunit ea trece nepăsătoare peste rariștea de brazi ca o iluzie a nopții, amintindu-ne de eternitatea unei clipe, presărate cu aurul mirific al ei. 11 mai 2010
 
Marti, 11 Mai 2010, 17:43

« Inapoi la blog | Toate blogurile | Trimite prin Y!M


Voteaza
*****0 voturi
 

Raporteaza continut neadecvat
Bucovu a scris pe 11 Mai 2010, 17:45
De ce poeziile nu apar în versuri așa cum sunt scrise?

Postare comentariu
Adauga un comentariu