În spiritualitatea ortodoxă românească, puține momente sunt atât de încărcate de emoție și de sens precum clipa în care, la sfârșitul slujbei de pomenire, preotul rostește „Veșnica pomenire”, iar credincioșii încep să legene coliva și vinul. Pentru mulți, acest gest este doar o tradiție moștenită de la părinți și bunici. Pentru alții, este un moment de adâncă trăire sufletească, chiar dacă nu cunosc exact semnificația lui.
Totuși, în rânduiala Bisericii Ortodoxe, aproape niciun gest nu este întâmplător. Fiecare mișcare, fiecare obiect liturgic și fiecare cântare poartă în ele o învățătură despre viață, moarte și înviere.
Legănarea colivei și a vinului nu este un simplu obicei popular, ci o expresie simbolică a legăturii dintre lumea văzută și cea nevăzută, dintre cei vii și cei plecați la Domnul.
Coliva – simbol al morții și al învierii
Coliva este poate cel mai important element al slujbelor de pomenire în tradiția ortodoxă românească. Ea este făcută din boabe de grâu fierte și îndulcite, iar grâul are o semnificație profund biblică.
Mântuitorul Iisus Hristos spune în Evanghelia după Ioan: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă.”
Acest verset stă la baza întregii simbolistici a colivei în creștinismul ortodox. Așa cum bobul de grâu este îngropat în pământ pentru a încolți și a da rod nou, tot astfel trupul omului este așezat în mormânt în nădejdea învierii și a vieții veșnice.
De aceea, coliva nu simbolizează doar moartea, ci mai ales biruința vieții asupra morții. Ea vorbește despre credința creștină că sufletul nu piere și că moartea nu este sfârșitul existenței, ci trecerea către viața veșnică.
În vechime, coliva era privită și ca o ofrandă a iubirii și a comuniunii. Din ea gustau toți cei prezenți, semn că pomenirea celui adormit nu este doar un act individual, ci unul comunitar. Familia, rudele și întreaga comunitate se roagă împreună pentru sufletul celui plecat.
Credite foto: Creativitate25 /ShutterstockDe ce se leagănă coliva?
Momentul legănării colivei apare de obicei în timpul cântării „Veșnica pomenire”. Preotul ține coliva împreună cu membrii familiei, iar aceasta este mișcată ușor înainte și înapoi sau de sus în jos.
În tradiția populară românească și în explicațiile etnografice, acest gest simbolizează legătura dintre pământ și cer, dintre lumea celor vii și lumea celor adormiți.
Mișcarea lentă și ritmică exprimă parcă o trecere tainică, o chemare și o încredințare a sufletului către Dumnezeu. Nu este o mișcare de disperare, ci una de rugăciune și speranță.
În multe sate românești se spune că legănarea colivei „însoțește sufletul”. Desigur, Biserica nu afirmă dogmatic această expresie populară, însă ea arată sensibilitatea credinței populare românești, care a văzut întotdeauna pomenirea morților ca pe un act de iubire continuă.
Există și interpretări etnologice care leagă acest obicei de gesturi ritualice foarte vechi, transformate și curățite apoi de sens creștin. În Ortodoxie însă, semnificația principală rămâne una profund spirituală: rugăciunea pentru odihna sufletului și mărturisirea credinței în înviere.
Sunt și interpretări duhovnicești și simbolice foarte profunde legate de legănarea colivei și a vinului în timpul cântării „Veșnica pomenire”. În credința populară românească, acest gest este văzut adesea ca o imagine a înălțării sufletului către cer, o mișcare simbolică prin care rugăciunea celor vii îl încredințează pe cel adormit milei și iubirii lui Dumnezeu. Legănarea ușoară exprimă parcă trecerea sufletului din lumea aceasta către odihna cerească, însoțită de rugăciunea Bisericii.
În alte interpretări tradiționale, gestul amintește de Învierea cea de obște, când, potrivit credinței creștine, toate mormintele se vor deschide la venirea lui Hristos, iar „pietrele” care acoperă moartea se vor clătina și se vor da la o parte în fața slavei dumnezeiești. Astfel, legănarea colivei devine și o mărturisire tainică a credinței în biruința vieții asupra morții. În unele zone ale țării se spune că „morții sunt vii înaintea lui Dumnezeu”, iar sufletul lor este nemuritor; de aceea, gestul legănării aparține simbolic lumii celor vii, fiind o formă de comuniune între cei de aici și cei plecați din această viață.
Acest obicei are și rădăcini biblice foarte vechi. În Vechiul Testament, legănarea anumitor daruri înaintea Domnului era un gest ritualic de consacrare și binecuvântare: „Sa mai iei o paine, din cele cu undelemn, o turta cu undelemn si o azima din panerul care este pus inaintea Domnului; sa le pui toate pe bratele lui Aaron si pe bratele fiilor lui, ca sa le aduca, leganandu-le, inaintea Domnului” (Iesire 29, 23-24, compl. si Levitic 7, 30). În lumina acestei tradiții biblice, legănarea colivei poate fi înțeleasă și ca o aducere simbolică a darului și a rugăciunii înaintea lui Dumnezeu, în numele celui pomenit.
Iată ce spune și preotul prof. dr. Ene Braniște despre semnificația legănării colivei în timpul cântării Veșnică pomenire:
“La sfârșitul slujbei înmormântării sau al slujbelor de pomenire a morților, după ce preotul face apolisul, rostește formula introductivă „Întru fericită adormire...” și se cântă solemn imnul „Veșnica pomenire” de trei ori. În timpul acesta, preotul și rudele mortului ridică și leagănă coliva, vinul și celelalte daruri, simbolizând înălțarea sufletului spre cer.
Prin cântarea „Veșnica pomenire” ne rugăm lui Dumnezeu ca, pe de o parte, El să-și aducă pururea aminte de cel mort întru Împărăția Cerurilor, iar pe de alta, cei vii sunt îndemnați să păstreze neîntreruptă legătura spirituală cu cel răposat, să nu-l dea uitării, ci să-l pomenească neîncetat în rugăciunile lor.” (citat extras din Preot Prof. Dr. Ene Braniște, Liturgica specială, Editura Lumea Credinței, București, 2008, p. 401)
De ce se leagănă și vinul?
Vinul, prezent la parastase și pomeniri, are și el o simbolistică aparte. În tradiția creștină, vinul este semn al jertfei și al bucuriei duhovnicești. El amintește de Sângele Mântuitorului din Sfânta Euharistie.
La pomeniri, vinul este turnat peste colivă în formă de cruce sau este binecuvântat separat. În unele zone ale țării, paharul sau sticla cu vin este legănată împreună cu coliva la „Veșnica pomenire”.
Acest gest arată că pomenirea celui adormit este însoțită de rugăciune și de nădejdea comuniunii cu Hristos. Vinul devine astfel semn al iubirii care nu se sfârșește odată cu moartea.
În spiritualitatea ortodoxă românească, vinul mai simbolizează și „dulceața” Împărăției lui Dumnezeu, pacea și odihna sufletului.
„Veșnica pomenire” - cei pomeniți sunt veșnic vii înaintea lui Dumnezeu
Mulți cred că expresia „Veșnica pomenire” înseamnă doar faptul că oamenii îl vor ține minte pe cel mort. În realitate, sensul ei este mult mai profund.
În limbajul bisericesc, a fi „pomenit” de Dumnezeu înseamnă a fi viu înaintea Lui. Când Biserica spune „Veșnica pomenire”, ea se roagă ca Dumnezeu să-l păstreze pe cel adormit în lumina și iubirea Sa veșnică. Este una dintre cele mai puternice rugăciuni pentru sufletul unui om.
De aceea, acel moment este atât de emoționant. Nu este doar amintirea unei persoane care a plecat dintre noi, ci o mărturisire a credinței că iubirea nu moare și că sufletul continuă să trăiască în Dumnezeu.
Sensul profund al pomenirilor în tradiția ortodoxă românească: Omul vine din pământ, se întoarce în pământ, dar este chemat la înviere și la viață fără sfârșit
În cultura românească tradițională, pomenirea morților nu a fost niciodată privită cu disperare, ci cu respect, rugăciune și continuitate sufletească.
Moșii, parastasele, coliva, lumânările și mesele de pomenire sunt expresii ale credinței că cei adormiți rămân parte din comunitatea Bisericii. Ortodoxia vorbește despre comuniunea dintre cei vii și cei plecați la Domnul, uniți prin rugăciune și iubire.
De aceea, la slujbele de pomenire există și tristețe, dar și pace. Creștinul nu se roagă fără speranță, ci cu credința în Învierea lui Hristos.
Coliva care se leagănă încet în mâinile oamenilor devine astfel o imagine tainică a vieții omenești: omul vine din pământ, se întoarce în pământ, dar este chemat la înviere și la viață fără sfârșit.
Iar când biserica întreagă cântă „Veșnica pomenire”, nu este doar un rămas-bun, ci o rugăciune ca sufletul celui adormit să fie primit în lumina cea neapusă a lui Dumnezeu.
Foto fr si main: AI Chat GPT
Întotdeauna am fost fascinat de dualități: ordinea și haosul, știința și spiritualitatea. Ca analist, îmi place să găsesc modele și conexiuni în date, iar ca astrolog, să interpretez simbolurile cerului. Cu o configurație...


România pierde 1 din 6 tineri din sistem. Piața muncii achită nota de plată
22 de defibrilatoare publice în 18 orașe. Un trecător poate salva o viață în primele 3 minute dupa un stop cardiac
Sâmbătă, 16 mai, Bikers For Humanity vă invită la acțiunea anuală de donare de sânge!
McHappy Day 2026®: fapte bune care țin familiile împreună