Amandoi copiii mei s-au nascut, la o diferenta de saisprezece ani, la Maternitatea Giulesti. Fiul meu a stat o saptamana intr-un incubator din sala de terapie intensiva. Pot sa va spun, de aceea, cu mana pe inima, ca tragedia intamplata zilele acestea n-a fost un accident. Ea trebuia intr-o zi sa se intample.

Dupa cum am mai spus si in alte dati, mi se pare uluitor (in sensul bun al cuvantului) si de-a dreptul salutar sa vad ca tot mai multi barbati ridica la randul lor vocea impotriva nedreptatilor ce le afecteaza pe femei si implicit pe copii, pe noi toti, adoptand un tip de gandire specific mai ales femeilor, axat pe o etica a grijei si empatiei.

Scriitorul Mircea Cartarescu ia atitudine vorbind despre drama de a naste in Romania, drama traita din perspectiva tatalui. Articolul sau, aparut intr-o editie recenta a cotidianului EVZ.ro, este o reactie la drama care s-a petrecut saptamana trecuta, la maternitatea Giulesti. El scrie despre dramele neauzite pana acum prin care au trecut si probabil trec, milioane de mame si tati in Romania.

“Maternitatea Giulesti a fost un loc al ororilor, al mizeriei umane si materiale care nu s-a schimbat de douazeci si trei de ani incoace, de cand am avut prima oara de-a face cu ea, ba chiar a mers spre mai rau. Nu pot sa uit imaginea dormitoarelor mizere, a lipsei de apa calda si de calmante, a lauzelor care coborau pe scari, a doua zi dupa nastere, ca sa-si intalneasca sotii, a surorilor cu buzunarele umflate de bancnote mototolite, a doctorilor care racneau la femeile de pe masa de nastere, incat se auzea pe coridoare: <<Ce zbieri asa? Ti-a placut cand l-ai facut, sa-ti placa si acum!>>".

“Nu pot uita bebelusii din incubatoare, carora li se acopereau ochii cu banda adeziva din cauza ultravioletelor, banda care apoi le era smulsa cu brutalitate. Pentru sotia mea, experienta nasterii la Giulesti a ramas cea mai amara si mai socanta din viata ei”, marturisete Mircea Cartarescu.

El da o explicatie foarte justa evenimentului tragic care s-a petrecut saptamana trecuta: “Copiii lasati sa arda de vii in aceasta casa a groazei sunt o prelungire peste timp a ororii caselor de copii ceausiste, care ne-au aruncat dispretului lumii civicizate. Asa ceva nu se intampla nici in Africa neagra, de fapt nu se intampla nicaieri in lume. De unde vine raul? Nu de la doua fire prost izolate, ci de la scurtcircuitul din creierele noastre de barbari ai planetei. De la <<calea romaneasca>> a dispretului pentru aproapele nostru, care-a ajuns sa includa pana si viitorul nostru, copiii”.


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri