Tot mai mult in ultima perioada, tinerii se plang isi striga nemultumirile, chiar disperarea. Este trist, dar adevarat, traim intr-o tara care le limiteaza toate aspiratiile si care anuleaza orice speranta ca poate maine va fi mai bine.

Am primit pe adresa redactiei un mesaj care ne-a emotionat foarte tare, el traducand aceasta stare de disolutie prin care trecem de altfel cu toti, acum cand parca tot mai des auzi in jur ca oamenii vor sa plece si nu, nu neaparat din cazua lipsurilor, ci “pentru ca s-au saturat”. “Eu nu stiu daca mai exista vreo societate europeana care sa fie atat de ostila oamenilor tineri si destepti si care au visuri si aspiratii...”, rosteam intr-o discutie pe aceasta tema, initiata pe Facebook de catre o tanara dezamagita de tara ei.

Constientizand aceasta stare de fapt, ne-am decis sa publicam mesajul primit de la Alexandra Popovici, o tanara de 30 de ani, mesaj pe care ea l-a scris cu atat de multa sinceritate si in care face practic o radiografie a tuturor greutatilor cu care ne confruntam cu toti, probleme ale culturii romane si care au devenit in acelasi timp mult mai acute odata cu recesiunea economica.

Aceste probleme trebuie sa iasa la iveala cumva, trebuie strigate, facute publice... Pentru ca mai apoi, principalii vinovati de aceasta stare de fapt sa fie trasi la raspundere. Va ganditi probabil la politicieni, insa un lucru este cert , purtam o parte din vina, pentru ca nu facem nimic pentru a schimba lumea in care traim!

“Traim vremuri in care cei cu doua facultati spala buda iar cei cu master pun benzina la OMV nenorocitilor cu doua clase, care conduc masini care valoreaza cat un premiu Nobel pentru Pace! Bravos natiune, halal sa-ti fie!”, spune cititoarea noastra.

Iata cum suna pe de-a-ntregul, povestea Alexandrei despre lupta ei cu un sistem ce nu o vrea:

"Eram inca studenta cand am inceput sa lucrez, am inceput colaborarea ca translator/interpret, la un Targ International de instrumente muzicale, am continuat masteratul si am inceput sa predau franceza, spaniola, engleza si romana la o scoala particulara de limbi straine, timp in care am lucrat in regim part time la o firma franceza, care subcontractase o lucrare in Cluj, pentru o perioada de 8 luni de zile.

La sfarsitul perioadei contractuale am ramas in cadrul scolii, de unde am plecat in Anglia pentru a castiga ceva banuti, pe care i-as fi castigat in 5 ani in Romania. Cand m-am intors, m-am angajat la o firma feroviara, ca assistant manager, pentru ca asta a fost tot ce mi-am gasit. Din dorinta de a evolua si a invata cat mai multe lucruri, la 8 luni de la angajare, m-am reorientat catre advertising, un domeniu extraordinar, in care am invatat extrem de multe lucruri si am organizat evenimente, am contractat formatii, am facut munca de PR &Communication, Marketing and Sales, pentru ca esti universal valabil la patron si nu este rau deloc pentru dezvoltarea ta profesionala.


Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Drama unei tinere femei care traieste in Romania.