Sunetul e, uneori, surprinzător de puternic și poate apărea exact în momente banale — când te ridici de pe scaun, întinzi mâna după telefon sau îți rotești ușor gâtul.
În majoritatea situațiilor, aceste zgomote articulare sunt benigne, mai ales dacă nu sunt însoțite de durere, umflare sau limitarea mișcării. Totuși, există câteva contexte în care „pocnitul” devine un semnal util, care merită ascultat cu mai multă atenție. În rândurile de mai jos găsești explicația fiziologică, diferențele importante între tipuri de sunete și criteriile după care specialiștii decid când e cazul unei evaluări.
De ce „pocnesc” articulațiile: cavitația în lichidul sinovial (explicație științifică)
Cele mai cunoscute pocnituri — mai ales la „crăpatul degetelor” — sunt explicate printr-un fenomen numit cavitație articulară. În interiorul articulațiilor sinoviale există lichid sinovial, care conține și gaze dizolvate. Când suprafețele articulare se separă rapid (de exemplu, prin întindere sau manipulare), presiunea din articulație scade brusc și se formează o mică „cavitate”/bulă de gaz, iar asta produce sunetul. Un studiu imagistic (cine MRI) a surprins în timp real acest mecanism și susține ideea că sunetul este legat de formarea cavității, nu neapărat de „spargerea” ei, cum se credea tradițional.
Un detaliu interesant: după o pocnitură, aceeași articulație nu mai „pocnește” imediat la fel, pentru că are nevoie de un timp scurt ca să revină la starea inițială (fenomen pe care mulți îl observă intuitiv).
Trosnitul degetelor și artrita: ce spune evidența medicală
Îngrijorarea clasică este că „pocnitul” ar produce artrită sau ar „lărgi” articulațiile. În datele clinice disponibile, nu există dovezi solide că obiceiul de a crăpa degetele provoacă artrită. Johns Hopkins Arthritis Center menționează că studiile (limitete, dar relevante) nu au arătat o diferență de incidență a artritei între cei care își pocnesc degetele și cei care nu o fac.
Și Cleveland Clinic subliniază aceeași idee: în absența simptomelor, sunetul nu este, în sine, un motiv de alarmă.
Cu nuanța importantă: dacă „pocnitul” devine compulsiv, dureros sau asociat cu disconfort, atunci discuția nu mai e despre sunet, ci despre ce îl însoțește.
Alte cauze ale zgomotelor articulare: tendoane, ligamente și „crepitații”
Nu orice sunet articular este cavitație. În practică, sunt câteva surse frecvente:
- Tendoane sau ligamente care „sar” peste o proeminență osoasă și revin la loc la mișcare (un „click” scurt). Cleveland Clinic descrie această situație ca fiind comună și, de multe ori, benignă.
- Crepitații (un foșnet sau „nisip”) care pot apărea când suprafețele din jurul articulației nu mai alunecă perfect — uneori doar din rigiditate, alteori în contexte degenerative (de exemplu, uzură cartilaj).
- Sunete după perioade de imobilitate (dimineața sau după stat mult pe scaun), când țesuturile periarticulare sunt mai „încărcate” și alunecarea e mai puțin fluidă.
Cheia este diferența dintre un sunet „izolat” și un sunet care vine împreună cu durere, blocaj, instabilitate sau inflamație.
Când pocnitul articulațiilor este, de obicei, inofensiv
În limbaj medical, „inofensiv” înseamnă: probabilitate mică să fie asociat cu o patologie relevantă, în contextul potrivit. În general, poți sta liniștit(ă) dacă:
- sunetul apare ocazional;
- nu există durere, umflare, roșeață sau căldură locală;
- nu ai limitarea mișcării și nu simți că „se agață” articulația;
- sunetul apare în contexte previzibile (întindere, mobilizare ușoară).
Când pocnitul articulațiilor poate semnala o problemă: semne de alarmă
Merită o evaluare medicală (medic de familie, ortoped, reumatolog, medic de medicină sportivă) dacă apar:
- durere persistentă sau care se intensifică;
- umflare, roșeață, căldură în jurul articulației;
- blocaj, senzație că articulația „se prinde” sau „sare” dureros;
- instabilitate (senzația că „fuge” genunchiul/glezna);
- debut după traumatism (căzătură, entorsă, lovitură).
Ca repere generale pentru „când să mergi la medic” în problematica articulară, Mayo Clinic recomandă consult dacă există deformare, incapacitatea de a folosi articulația, durere severă sau umflare bruscă, iar pentru dureri articulare persistente — dacă apar umflare, roșeață, sensibilitate, căldură locală sau febră.
Ce poți face dacă te deranjează zgomotele articulare
Dacă sunetul te sperie sau te irită, fără să existe semne de alarmă, de multe ori ajută intervenții simple, „fără dramă”:
- încălzire progresivă înainte de efort (5–8 minute de mobilitate ușoară);
- întărirea musculaturii din jurul articulației (de exemplu, coapse/șold pentru genunchi, scapulă pentru umăr) — stabilitatea reduce mișcările „în gol” care pot produce clickuri;
- pauze de mișcare dacă lucrezi mult la birou (rigiditatea accentuează senzația de pocnit);
- evitarea „forțării” gâtului sau a manipulărilor repetate doar pentru a obține sunetul.
Foto main: Shutterstock.com
Încă din copilărie, cuvintele au fost lumea mea. Scriam povești, versuri, jurnale intime. Găseam în scris o modalitate de a mă exprima, de a înțelege lumea din jur și pe mine însămi.
Ca redactor,...


Sănătatea românilor, între percepție și realitate: 10% creștere a impactului bolilor cronice
Egalitatea de gen începe acasă: Ce spun obiceiurile din bucătărie despre viața femeilor din România
Mii de copii din comunități vulnerabile vor primi produse de igienă orală și sesiuni de informare
Spune Lucrurilor pe Nume: campania care cere un lucru simplu - adevărul